 |
| Sursa imaginii este ACEASTA |
Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.
Înainte să am Zambetania scriam foarte multe povești. Deh, eram tânără! Erau texte pe care le trimiteam prietenilor. Am avut de la începuturi parte de oameni care mi-au iubit poveștile, ca și astăzi. Prin 2004, 2005 unul dintre ei mi-a trimis o copertă or două, chiar nu-mi amintesc ce era desenat pe ea, titlul era Maria povestea. Apoi, plecată să mă risipesc în poveștile altora, am rătăcit mare parte din dar. La un moment dat, am recuperat de la C., prin 2010 parcă, o parte din culegerea Maria povestea. Astăzi, mă mai regăsesc în foarte puține dintre emoțiile anilor ălora. Despre una dintre ele scriu acuș. Vor mai urma.
Am recunoscut în cartea despre care am povestit ACI, Exerciții de echilibru, povestea în care Tudor (Chirilă) răspunde unui test. A dat câteva cuvinte pe blog, cititorii săi au scris texte libere pe baza cuvintelor, Tudor le-a publicat împreună cu versiunea sa. Mi-o plăcut mult exercițiul ăla! Iaca, ce mi-o ieșit mie, o poveste care m-o bântuit multă vreme! După 7 ani mi-am reamintit 6 din cele 6 cuvinte cheie date, sunt cele bolduite. N-aș paria pe memoria mea că le-am identificat fix pe cele 6 originale, dar pentru mine e o revelație deja!
Înainte să am Zambetania scriam foarte multe povești. Deh, eram tânără! Erau texte pe care le trimiteam prietenilor. Am avut de la începuturi parte de oameni care mi-au iubit poveștile, ca și astăzi. Prin 2004, 2005 unul dintre ei mi-a trimis o copertă or două, chiar nu-mi amintesc ce era desenat pe ea, titlul era Maria povestea. Apoi, plecată să mă risipesc în poveștile altora, am rătăcit mare parte din dar. La un moment dat, am recuperat de la C., prin 2010 parcă, o parte din culegerea Maria povestea. Astăzi, mă mai regăsesc în foarte puține dintre emoțiile anilor ălora. Despre una dintre ele scriu acuș. Vor mai urma.
Am recunoscut în cartea despre care am povestit ACI, Exerciții de echilibru, povestea în care Tudor (Chirilă) răspunde unui test. A dat câteva cuvinte pe blog, cititorii săi au scris texte libere pe baza cuvintelor, Tudor le-a publicat împreună cu versiunea sa. Mi-o plăcut mult exercițiul ăla! Iaca, ce mi-o ieșit mie, o poveste care m-o bântuit multă vreme! După 7 ani mi-am reamintit 6 din cele 6 cuvinte cheie date, sunt cele bolduite. N-aș paria pe memoria mea că le-am identificat fix pe cele 6 originale, dar pentru mine e o revelație deja!
Concurs pentru cei care vor să scrie
Îmi plac ideile de poveste din concursuri. După cel de la Europa FM cu pandativul pentru mama, voi încerca un concurs foarte greu în acest moment, o poveste cu elemente date, o temă pentru acasă de pe Bedforlove-ul lui Tudor Chirilă. Mă incită blocajul creator pe care-l am. Data limită este vineri, până atunci voi încerca creionarea unor linii de poveste p'aci. Am născut eu "la cerere" poveşti grozave şi altă dată.
18.05.2009
CREDINȚA
Margine de câmp şi de şosea şi de cer şi de ei doi şi de nimeni.
Un bătrân îşi cară între două cârje un picior schilod cu degete slobode într-un bocanc căscat şi un alt rest de picior accidentat, ca un ciot de copac la margine de drum.
O fetiţă cu picioarele goale şi păpuşă de cârpă veche, murdară, atârnândă îl urmează.
Un câine suriu înaintînd leneş.
Chipuri cenuşii şi suflete făr’ de culoare, speranţe moarte în vise ucise...
În mijlocul şoselei un om cu o pâine mare. Şoseaua respiră greu sau poate doar pâinea încinsă cu burta de tăciune. Aruncă spre câine o bucată din plămădeala coaptă. Câinele, ca într-un ritual de mult ştiut, aduce ca jertă pâinea la picioarele fetiţei. O fărâmă la gura păpuşii, care refuză, miez alb cu urme negre îndesat cu ambele mâini în gura făr’ de dinţi a bătrânului, coaja pentu căţel, iară la păpuşa mofturoasă şi o ultimă firimitură pentru ea, fetiţa cu tălpile goale în colbul copt.
Săru’ mâna, bogdaproste!
Cer acum albastru pur întrerupt de nori mari, albi însoţindu-i ocrotitor.
Fetiţa îmbrăţisează strâns păpuşa murdară, iară în colţul gurii făr’ de dinţi se naşte lumină şi-n ochii săpaţi de lacrimi uscate adânc se prăvale liniştea, acesta e raiul născut din firimituri de anaforă!
notă Ce-o vrut să zică "artista" ?!
Povestea aceasta mi s-o născut instant când am citit cele 6 cuvinte ale concursului lui Tudor Chirilă. Timp de o lună însă nu am putut scrie ce-am văzut instant. Am renunţat a mai încerca! Îmi era limpede imaginea, dar nu am găsit cuvintele! Vedeam cum un gest banal, chiar de aci simbolic uriaş prin pâine, poate naşte speranţă şi iubire şi-n trupurile sărăcite de astea toate. Zic banal şi pentru că omul, făr de sex aruncă bucata câinelui şi nu oamenilor, dar finalitatea fericită este aceeaşi. Am văzut un câmp mort sepia dublat de un cer tunător cum renasc ... iară mă apucă furia neputinţei!
Un bătrân îşi cară între două cârje un picior schilod cu degete slobode într-un bocanc căscat şi un alt rest de picior accidentat, ca un ciot de copac la margine de drum.
O fetiţă cu picioarele goale şi păpuşă de cârpă veche, murdară, atârnândă îl urmează.
Un câine suriu înaintînd leneş.
Chipuri cenuşii şi suflete făr’ de culoare, speranţe moarte în vise ucise...
În mijlocul şoselei un om cu o pâine mare. Şoseaua respiră greu sau poate doar pâinea încinsă cu burta de tăciune. Aruncă spre câine o bucată din plămădeala coaptă. Câinele, ca într-un ritual de mult ştiut, aduce ca jertă pâinea la picioarele fetiţei. O fărâmă la gura păpuşii, care refuză, miez alb cu urme negre îndesat cu ambele mâini în gura făr’ de dinţi a bătrânului, coaja pentu căţel, iară la păpuşa mofturoasă şi o ultimă firimitură pentru ea, fetiţa cu tălpile goale în colbul copt.
Săru’ mâna, bogdaproste!
Cer acum albastru pur întrerupt de nori mari, albi însoţindu-i ocrotitor.
Fetiţa îmbrăţisează strâns păpuşa murdară, iară în colţul gurii făr’ de dinţi se naşte lumină şi-n ochii săpaţi de lacrimi uscate adânc se prăvale liniştea, acesta e raiul născut din firimituri de anaforă!
notă Ce-o vrut să zică "artista" ?!
Povestea aceasta mi s-o născut instant când am citit cele 6 cuvinte ale concursului lui Tudor Chirilă. Timp de o lună însă nu am putut scrie ce-am văzut instant. Am renunţat a mai încerca! Îmi era limpede imaginea, dar nu am găsit cuvintele! Vedeam cum un gest banal, chiar de aci simbolic uriaş prin pâine, poate naşte speranţă şi iubire şi-n trupurile sărăcite de astea toate. Zic banal şi pentru că omul, făr de sex aruncă bucata câinelui şi nu oamenilor, dar finalitatea fericită este aceeaşi. Am văzut un câmp mort sepia dublat de un cer tunător cum renasc ... iară mă apucă furia neputinţei!
De vă doriți volumul Exercițiilor de echilibru îl găsiți în căsuța donațiilor, ASTA.
În borcănaș am arhivat pân acuș:
1. Niște flori ACI
2. Am călcat pe stele și mi-o plăcut tare! ACI
3. Zarurile au fost aruncate! AICI
4. Drumul ACESTA
Nu am nici un fel de idee de ce editarea textului e varză!
M-am intalnit acum ceva amar de vreme, cu mine ! Umblam diferit, aratam putin mai rau decat in clipa de fata, inventasem cainele din povestea Mariei, il stiam legat de piciorul mesei, asta pana sa-mi fure bucata de paine si sa alerge ca un disperat sa-si scrie povestea proprie. Nu poti acuza un caine pe nedrept, chiar de el pare nesatul la infinit, si nu ai puterea sa te ridic sa arunci un lemn dupa el, dupa sarmanul caine sufletist. Chiar si copila infometata, cand il vazut atat de speriat si cu o funie care numai a zgarda nu semana, a avut de ales intre a ademeni cainele pentru o prietenie de drum far' de Luna si a mirosi painea arsa si cu miez alb, prafuit .
RăspundețiȘtergereCe ne facem noi doi, caine trist si copila umblata intr-o sanda ?
Unde ne putem imparti drumurile, cum facem cu painea pe care ai furat-o de la cel care nu stie de el ?
Cainele, la fel ca multe animale neintelese, sapa cu laba stanga (cea dreapta avea un betesug vechi) un mic loc sub care ingropa papusa fetitei, parca inadins stiind ca papusa nu poate pleca de acolo, de sub podul pe care copila trecuse cu cateva ceasuri inainte pe lemnul ala putrezit care pleznea sub sandaua fara bretea, singura ramasa in piciorul ala sfant de calatoare sfanta.
Cainele isi folosise intelepciunea ca pe o paine pentru zile negre, copila nu avu puterea sa se uite dupa papusa ingropata, doi sfinti cuminti !
Ce ciudate sunt podurile astea, nu-i asa Strainule ?
He, he! Sunt dezamagita! La cum te cunosc, cainele ar fi ingropat batranul :))) Când imi scrii o poveste pentru zambetania ? De n-ai curaj singur, o scriem împreună, bine ?
ȘtergereCunosc si povesti despre zambete si Zambetanii. Unele sunt pierdute prin pagini, regasite in suflete banale, dar nu au atat de mult curaj sa se arate pe cat ar fi vrut ! E ca o reteta de tort reusit cu amestecaturi secrete.
RăspundețiȘtergereZambetania ? Pfaaaa, ce culegere de povesti haioase !
Vreau sa vad ce este dupa dealul acela, spuse cainele ! Acel deal ?
RăspundețiȘtergereDupa el, urmeaza un colt de strada, locul de unde nu te vei putea intoarce, gandi cu voce tare, Fata cu o sanda .
Daca latru, voi speria greierii pentru ca urmeaza noaptea; ziua lor.
Isi aprind felinarele de pe spinare si pornesc la plimbari romantice prin iarba crescuta, cricuiesc povesti auzite cu zile in urma de la vecinii romantati, adevarati croitori, un altfel de cantareti din aripi diferite.
Ei, catel simpatic, greierii lumineaza cand sunt furiosi, se razbuna pe aripile lor, urla haios la varful musuroiului de pamant, dar cine sa-i bage in seama ?
Catelul se preface ca nu aude ! Se odihneste in varful castelului de pamant, priveste spre Luna si nu-si poate spune urletul .
Nu venise Craciunul, dar Fetita cu o sanda se bucura cand impodobea Catelul cu licurici...
ASTA esti tu! Multumesc, Povestitorule de oameni!
Ștergere