Topul personal al cărţilor citite în 2013

       Crisa m-o nominalizat să topuiesc zece cărţi citite-n 2013. M-am panicat olecuţă cu gândul la cele 5 cărţi (Insula pinguinilor, Bâlciul deşertăciunilor, Jurnalul convertirii, Povestiri alese - două volume) ce se hodinesc pe noptieră de la începutu' lu' anu' ce trecu şi din care  să tot fi citit la fiecare vro 20 de pagini. Apoi, mi-am revenit cu gându' la registrul meu de lecturi în care sigur am notat tot ce-am citit. Am înregistrat când l-am făcut, adică februarie 2013 Vârsta inocenţei, martie Lada fermecată şi Născuţi asasini, aprilie Vipera sugrumată şi după atâta muncă am luat o pauză de la înregistrat, pauză ce-o trăiesc pân amu.

Înainte de top tre să răspund la-ntrebarea de ce citesc.
Păi, întâi că-mi cumpăr multe cărţi, de le cumpăr să le şi citesc zic. Ăsta-i procesu : le citesc pentru că am dat bani pe ele, altfel presupun că m-aş opri din achiziţii, din moment ce am acasă teancuri necitite.
Apoi, le citesc pentru că-mi plac călătoriile or eu nu prea călătoresc..Călătoria astrală în care l-am însoţit pe Lobsang Rampa este încă neîntrecută de alte aventuri reale or ba.
Marea nu-mi place. Deloc. Cele 3 vacanţe consecutive sub cearceafuri pe plaja de la Eforie cu poveşti apărute în colecţia Cotidianul îs iară amintiri dragi.
Iubesc muntele. Tare. Concediul de la Vatra Dornei când am găsit În căutarea oii fantastice iară-i fragment pentru trecut Dincolo.
Dacă-n viaţa de toate zilele fură puţine iubiri şi nu prea dramatice, cât am bocit şi suferit pentru toţi prinţii, cavalerii şi muritorii din cărţi nu poate fi inventariat.
De mă iei repede posibil să  nu-mi amintesc multe momente magice din relaţiile trecute. Dar şi prin vise mă pot spovedi despre băncile ce le împărţeam cu Iona şi cărţile lui prin toate parcurile oraşului cel nou, or despre C. care venea de la anticariat cu saci plini, precum bunicu cu porumbii din câmp or cu R. care la tot pasul era însoţit de-o carte vorbitoare (îi spui aşa că-i mai frumos decât audio).
Şi de mă iei iară repede posibil să nu-mi amintesc multe momente crâncene trecute. Dar şi prin visele cele negre pot mărturisi despre durerea refuzului primit la un dar carte.
La sfârşitul clasei a opta, o colegă mi-a dăruit clasorul ei uriaş cu timbre şi volumele din Cireşarii. I-am uitat numele şi i-am pierdut drumul. Dar, de merg la mama, nu-i zi în care să nu zâmbesc clasorului peste care se aşterne praful or paginilor de carte pe care se vede încă ştergerea ratată a unei dedicaţii.
Citesc să râd şi plâng. Citesc să pierd vremea şi câştig timpi lini. Citesc să aflu şi n-aflu. Citesc s-adorm şi mă trezesc în zori neadormită. Citesc să dărui şi nu mai poci împărtăşi. Mă arunc într-o mie de vieţi şi trăiesc una singură infinită.

Şi amu să şi topuiesc repede, că m-aşteaptă torturile.
Să explic olecuţă ghiveciul ce va urma. Cumpăr cărţi multe d' alea ieftine de la Real. Cele mai multe îs proaste. Pentru mine asta înseamnă că n-au poveste. Se întâmplă printre cărţile cele proaste să fie unele grozave. Apoi, recitesc multe dintre cărţile din urmă. Diferenţele de recepţie între momente distincte ale vieţii mele pe aceeaşi carte mă fascinează.  Îmi fu tare greu să le distribui pe locuri, îs toate cu coroniţă şi-i pur întâmplătoare o poziţie or alta.

1. Cronica păsării-arc - Haruki Murakami - am ales să nu fac un top Murakami, anul trecut am mai citit   Dans dans dans, Elefantul a dispărut, În noapte, Iubita mea, Sputnik - eu iubesc la Murakami cât de firesc se construiesc lumile fantastice şi cât de reale ajung ele să fie cu toate legile lor neaplicabile normalului. Or, parcă dintre toate volumele citite de mine  până amu, Cronica păsării-arc e cel mai complex, straniu, bizar dintre toate.
2. Poveste pentru timpul prezent - Ruth Ozeki - o numeam în leapşa trecută pe Ruth Ozeki un murakami junior fumeie. Şi asta nu pentru că Dănuţ mi-a dăruit-o negăsind Kafka la malul mării al lui Murakami, ci pentru că şi aci se întrepătrund cu uşurinţă şi umor şi firesc lumile fantasticului. Sunt multe pasaje în carte fabuloase pentru mine, aia, devoratoarea de puterea minţii.  Cartea are vro 450 de pagini scrise mărunt, am citit-o în câteva zile din dorinţa de a merge prin poveste, pân la capătul ei, cât de repede.
3. Convorbiri cu Octavian Paler - Daniel Cristea-Enache - plac scriitura lui Daniel Cristea-Enache din anii în care citeam Adevărul literar şi publica un gen de cronici de carte pe care-l puteam şi io pricepe. P'ăla cu simboluri, planuri şi năstruşnicii d'astea de teorie literară nu-l pricep. Am început cu Recursul la memorie - convorbirile cu Ileana Mălăncioiu şi apoi mi-am cumpărat jurnalul acesta al lui Octavian Paler. Am cartea de vro 8 ani, timp în care o recitesc adesea. Între timp am şi primit-o-n dar. Îl iubesc pe Octavian Paler, dar nu-i pricep toate vorbele din cărţile sale. Jurnalul acesta e scris de-l pricep şi io. Un Octavian Paler fragil, nostalgic, tăios, bolnav, lucid, muritor.
4. Vălul pictat - W.Somerset Maugham - ca şi-n cazul cărţilor de le recitesc repetat, îs filme care urmează acelaşi circuit. Mă rog, nu chiar le recitesc, ci doar revăd. Vălul pictat e un film din colecţia mea de aur. Colecţie rămasă în casa cea veche, detalii neesenţiale p' aci. Când am zărit cartea, am cumpărat-o.  E puţin diferită de povestea din film, dar e în spiritul de acolo şi e minunată! Filmul cu Edward Norton şi Naomi Watts e ecranizare a romanului şi pentru mine bate cartea.
5. Sângele florilor - Anita Amirrezvani - am dat vro 3 lei pe ea.. N-aş şti a spune după ce criterii îmi cumpăr cărţile. Dacă-n leapşa de ieri ziceam că atunci când eram copil le cumpăram de la chioşc după copertă, amu presupun că nu ăsta mai e criteriul. E o carte document despre Iranul medieval, e povestea unei femei care are o pasiune, ţesutul covoarelor persane. Sunt milioane de detalii, destinul tragic, dragostea, voinţa (m-a dus adesea cu gândul la truda mea cu torturile, care-i desigur la glezna furnicii în raport cu subiectul cărţii).
6. Femeia nisipurilor - Kobo Abe - e din colecţia de literatură a Cotidianului, colecţie ce o am completă de mulţi ani, dar nu ştiu de-n viaţa asta reuşesc a lichida şi cititele. O poveste sufocantă despre a te lupta cu morile de vânt, despre renunţare, despre acceptarea nelibertăţii.
7. Mândrie şi prejudecată - Jane Austen - n-o citisem. Am văzut filmul şi pentru că s-o nimerit printre cărţile cele de se vând cu 5 lei am cumpărat-o. Îmi cer iertare G că preferata ta la mine o aterizat pe 7! O fost amuzant c-am citit-o, habar n-am de ce, cu a mea credinţa că cei 2 nu rămân împreună. Sfârşitul ăla pe dos faţă de aşteptările mele, l-am primit ca pe o dedicaţie specială pentru mine care cred  în fericiri.
8. Vârsta inocenţei - Edith Warton - nu mai spui că-i dintre cărţile de la supermarket, s-o priceput deja mecanismul de aterizare al cărţilor în biblioteca mea. Contesă, conte, reguli stupide, canoane,  societăţi rigide - preferatele mele. Încă nu m-am săturat să citesc astfel de cărţi. Subiectele din alte epoci cu crinoline, sărut de mâini şi ochi daţi peste cap îs de top la mine.
9. O mie de monede de aur - Ruthanne Lum McCun - este cartea citită de Crăciun. Tot din colecţia Cotidianului. Pe cele care-s subţirele le tot car după mine pe drumuri poate din greşeală şi tot le deschid. Nu fac mereu greşeli d'astea, am avut la Buna 4 pentru săptămâna de-nceput de an şi nici nu le-am văzut coperţile la toate. E despre un personaj real. La mine de apare asta cu poveste reală la un  film or o carte deja îmi place pe trei sferturi. E crâncenă pe ici, pe colo, emoţionantă, despre voinţa  care spulberă imposibilul, despre dragostea care alimentează voinţa, e despre oameni zei muritori. Ştefănuţ, nepoţelul meu de 5 ani, când mă vede cu o carte vrea să-i citesc. Am învăţat că nu-i cale să-l refuz. Interesant e că ţine minte fiecare poveste pentru fiecare copertă. La colecţiile acestea Cotidianul, Adevărul or Jurnalul naţional coperţile sunt foarte asemănătoare. Or el ştie la Idiotul şi la nicio altă carte să mă întrebe ce s-a mai întâmplat cu băieţelul bolnav. În acest caz "o mai bate pe Lalu, Maria?"/ " o murit Lalu?!"
10. Vipera sugrumată - Herve Bazin - crâncenă carte şi asta. Am prins-o-n top ca să-mi fie ghiveciul complet. De n-am fost în stare a le ierarhiza, măcar să le prind pe toate diferitele. Asta-i despre lipsa de iubire, despre cât de schilozi cresc copiii în astfel de case şi familii, despre iară puterea minţii , despre umorul atotputernic. Am uitat , e autobiografică.

Îs sfârşită, citeam o carte de când tot scriu.
Tre să zic câte cărţi am citit în 2013, n-am habar. Vro 15.
Pentru la anu' îmi pregătesc mai conştiincios temele.

Provocarea a pornit de la Chinezu şi sper pentru gândul cel straşnic să-i reuşească turul blogurilor.