Am la capătul patului un teanc de cărți pe care e musai să-l termin pentru că: unele volume vor fi daruri aniversare, altele-s începute de anu trecut, ba chiar din 2016, mare parte e de pe lista celor mai râvnite. Ce citesc eu azi? Arta războiului, pentru că a cumpărat-o B. pentru un prieten și o predă dimineață.
Prin facultate am avut un profesor fascinat de Sun Tzu. Îmi tot amintesc numele său, aljaponezului chinezului, nu al profului, dar nu știu să spun exact materia la care i-am tocit filosofia. Aș zice marketing cel mai probabil, dar la fel de bine ar putea să fi fost orice altceva.
Prin facultate am avut un profesor fascinat de Sun Tzu. Îmi tot amintesc numele său, al
*** ARTA RĂZBOIULUI - SUN TZU
Sun Tzu a scris în secolul VI î. Hr. un manual despre războiul psihologic, cartea asta. Era general, deci a documentat tactici militare pentru instruirea strategică a soldaților săi. Azi, 2500 de ani mai târziu, ghidul său are aplicabilitate și în alte domenii: competivitate economică, dezvoltare personală.
Pentru mine cele 100 de pagini au fost o lectură interesantă deși-mi era gându la poveștile mele neterminate și amânate. Voi cita cu liniuță câteva dintre însemnările care mi-au atras atenția, erau mult mai multe, în majoritate îndeplinesc toate criteriile pentru aforisme, în volum sunt numite versete.
Pe foarte scurt, una dintre istorisirile care mi-au plăcut mult.
Tribul Hsiung Nu preia puterea prin Mo Tun. Membri ai tribului Hum, o grupare vecină, din răsărit, foarte puternică, trimit soli pentru negociere. Prima dată aceștia solicită cumpărarea celui mai puternic cal, un simbol al unificării Hsiung. Consilierii se opun ca cel mai prețios animal să fie cedat astfel, dar Mo Tun îl predă. Apoi se revine cu cererea de a le fi oferită una dintre prințesele hanului. Consilierii se opun, Mo Tun le dă femeia. A treia oară solii cer o parte din pământul nefolosit. De astă dată unii dintre consilieri îl sfătuiesc pe Mo Tun să accepte. Furios acesta nu doar că refuză, dar și decapitează sfătuitorii respectivi ”Pământul este temelia statului. Cum am putea să-l dăm?”. Nu doar că respinge cedarea pământului, dar și lansează un atac fulger asupra celor din răsărit, care îl disprețuiau și nu făcuseră nicio pregătire ”când i-a atacat, i-a nimicit”.
Există numeroase note infrapaginale, care mi-au fost de mare folos din moment ce eram perfect paralelă cu tema și istoria Chinei. Este un volum tipărit cu multă atenție, se vede în toate filele respectul pentru anvergura operei. În corpul textului apar completările a opt comentatori chinezi (poeți, generali), care informații sunt de asemenea utile unui cititor neavizat ca mine.
Pentru mine cele 100 de pagini au fost o lectură interesantă deși-mi era gându la poveștile mele neterminate și amânate. Voi cita cu liniuță câteva dintre însemnările care mi-au atras atenția, erau mult mai multe, în majoritate îndeplinesc toate criteriile pentru aforisme, în volum sunt numite versete.
O parte dintre versete este exemplificată cu întâmplări adevărate de strategie armată și a fost o mare plăcere să citesc acele povești, mult mai fascinante pentru mine decât toate articolele privind arta războiului.
- Cunoașteți-vă dușmanul, cunoașteți-vă pe voi înșivă, victoria voastră nu va fi niciodată amenințată.
- Când inamicul se concentrează, pregătiți-vă să luptați împotriva lui; când este puternic, evitați-l.
- Enervați-l și derutați-l pe general.
- Faceți-l să creadă că îi sunteți inferiori și încurajați-i înfumurarea.
- În general, a comanda mulți oameni e același lucru cu a comanda câțiva. E o problemă de organizare.
- Nu atacați din direcția spre care bate vântul.
- Dacă vântul bate ziua, va înceta seara.
Pe foarte scurt, una dintre istorisirile care mi-au plăcut mult.
Tribul Hsiung Nu preia puterea prin Mo Tun. Membri ai tribului Hum, o grupare vecină, din răsărit, foarte puternică, trimit soli pentru negociere. Prima dată aceștia solicită cumpărarea celui mai puternic cal, un simbol al unificării Hsiung. Consilierii se opun ca cel mai prețios animal să fie cedat astfel, dar Mo Tun îl predă. Apoi se revine cu cererea de a le fi oferită una dintre prințesele hanului. Consilierii se opun, Mo Tun le dă femeia. A treia oară solii cer o parte din pământul nefolosit. De astă dată unii dintre consilieri îl sfătuiesc pe Mo Tun să accepte. Furios acesta nu doar că refuză, dar și decapitează sfătuitorii respectivi ”Pământul este temelia statului. Cum am putea să-l dăm?”. Nu doar că respinge cedarea pământului, dar și lansează un atac fulger asupra celor din răsărit, care îl disprețuiau și nu făcuseră nicio pregătire ”când i-a atacat, i-a nimicit”.
Există numeroase note infrapaginale, care mi-au fost de mare folos din moment ce eram perfect paralelă cu tema și istoria Chinei. Este un volum tipărit cu multă atenție, se vede în toate filele respectul pentru anvergura operei. În corpul textului apar completările a opt comentatori chinezi (poeți, generali), care informații sunt de asemenea utile unui cititor neavizat ca mine.
- O armată fără agenți secreți este precum un om fără ochi și urechi - Chia Lin (a trăit în timpul dinastiei Tang).
Oi, ce mă-mpotmolesc deja în steluțe! Îs abia la a doua carte și iară mă abat de la propriile criterii. Pentru timpurile în care a fost scrisă și pentru destinul ei de capodoperă, broșurica asta chiar ar merita 4 steluțe. Dar nu mă pot preface că n-am mai putut lăsa cartea din mână pân nu i-am aflat capătul or că mă voi mai gândi la ea în zilele următoare.
* Arta războiului / Sun Tzu, traducere de Lucian Pricop și Ilie Barangă, editura Cartex 2017, 111 pagini.
* Arta războiului / Sun Tzu, traducere de Lucian Pricop și Ilie Barangă, editura Cartex 2017, 111 pagini.
Criteriile prin prisma cărora acord steluțele:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
________________
În 2018 am mai citit:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu