vineri, 4 august 2017

DESPRE LUCRURILE SIMPLE (29) - Nouăzeci și trei fix




Se ia  un borcan și  sub capacul  lui  se depozitează  pe bilețele  toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă  misiunea  asta.  Ia  să  mai  completez c-o liniuță planul lui 2017 - exerciții de echilibru:  a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare! 

*

După ce am descărcat primele poze ale tortului, am constatat cu surprindere că am așezat lumânările în ordine inversă 3-9. Când  am pozat iară, la țară, ordinea corectă, am înțeles că mesajul care mi se transmite e altul: bunica mea are pofta de viață a unui om de treizeci, iară în noiembrie pe propriul tort de aș scrie 9-3 și nu 3-9, n-ar fi greșit decât din punctul de vedere al buletinului. Mda, tristețea asta nu-i pentru bilețelele cu fericiri, ci doar revelația. 

**

- Malia, din țe e folmată apa?

Asta era curiozitatea nepoțelui meu, Theodor, într-o dimineață ploioasă. Uzi pân la piele, adormiți, deh, aveam umbrele, dar eram plini de papornițe ce trebuiau cărate prin jumate de oraș mare, alergam spre locul cu patru roți de la trenul locomotivă.

- Elementele chimice de le conține sunt oxigenul și hidrogenul, dar să nu mă întrebi mai pe îndelete că am fost corigentă la chimie. 
- Stefănuț, tu știi din ce e folmată apa? Eu stiuuuuuu!
- Din ce?! Întreabă plictisit al doilea junior plouat pân la chiloți.
- Malia, zi-i lu Stefănică din țe că am uitat! sosește replica rapid.

Așa am ajuns noi la Buna cu tortul congelat și ciorapii înecați.  Care bunică nu avea energie electrică de două zile din cauza ploilor. Am încropit repede, la lumânare, un lighean de gogoși ș-un altul de chiftele ș-am stat la povești până noaptea târziu, adică pân la opt când totul era în beznă.

A doua zi, bunica l-a aniversat pe 93. Bună parte din zi sărbătoarea a fost făr de tort. Între timp aprovizionarea cu energie înviase și tortul era bocnă iară. Unul dintre cele mai frumoase momente ale zilei a fost acela, de la primele ore, când ne-a adunat să ne împartă daruri. Habar n-avea că pe undeva înghețat tare șade un dulcegăros. Veniți să vă dau să ajungeți la anii mei, așa fu chemarea. Ștefănuț, care nu-i la fel de materialist ca mine, s-o dezmeticit primul:  Bunica, nici tu, nici Maria nu o să mai fiți când eu o să împlinesc nouăzeci și trei. 

La cină am reușit să tai și tortul. Bătrâna a suflat cu putere în lumânare de au zburat toate șervețelele de pe masă. Ușor, bunico, păstrează energie și pentru tortul pe care va scrie o sută! A gustat din toată felia ceea ce m-a bucurat pentru că ea nu mai mănâncă nimic din ceea ce nu există în meniul de zi cu zi. Mama Buna, ai văzut că-s un fel de flori de mușețel pe tort?! Nu văzuse, nu vede decât umbre în ceață. În clipa aia, zâmbetul i s-o lărgit, deși ea râde nonstop, ochii i s-au umplut de lacrimi și după vro cinci secunde o rostit tremurat: Mulțumesc, vreau să trăiești să-mi mai faci. Ea nu știe, dar la anu, chiar nu voi mai fi decât foarte departe de căsuța în care poate cineva se va alinta tânguit:  De ce sunt așa de bătrână? Nu vreau!

Pe drumul de întoarcere, în trenul cu un singur vagon, Ștefănuț înregistrează bancuri pentru băiețelul pe care nu-l știe decât din poveștile mele și ale tatălui său. 

Bulă găsește pe jos o monedă de cincizeci de bani și bunica lui îi spune: Bulă, tot ce este pe jos, pe jos trebuie să rămână. Apoi, Bulă găsește pe jos o bancnotă de zece euro și bunica lui îi spune: Bulă, tot ce este pe jos, pe jos trebuie să rămână. Iară găsește Bulă un ban de o sută de lei și bunica îi spune că ce-i pe jos, pe jos tre să rămână. La un moment dat, bunica se împiedică și cade într-un canal. La strigătele ei disperate de ajutor Bulă răspunde cu: bunico, ce-i pe jos, pe jos trebuie să rămână.

Și repetă Ștefănuț bancul ăsta de zece ori în două ore, sigur că după fiecare final râde cu lacrimi. Îl respune pentru că  fie a uitat să salveze, fie nu i se aude vocea peste zgomotul roților. Lângă noi doi tineri, prieteni, vin de la muncă și stau cu ochii închiși în cea mai mare parte a drumului. Theo cu o mână pe una dintre barele lor de sprijin și cu o alta pe a noastră face exerciții de gimnastică artistică. La un moment dat, când trenul oprește brusc, copilul cade-n nas. În uluirea generală de spaimă, a mea că frate-su era ocupat cu Bulă, se aude unul dintre muncitori: tot ce este pe jos, pe jos trebuie să rămână.

Mulțumesc, Universule, pentru toate dorințele pe care mi le împlinești și pe care mi-i  teamă să le gândesc!

Împăturesc pentru borcănașul cu fericire: toate clipele în care băieții povesteau bunicii despre topoganul cu apă de Bulgaria, despre drona care face poze și toate cele în care roiau cu schimbul în jurul ei pentru a-i asculta poveștile și a-i ucide muștele. Tot acolo voi păstra și bucuria unchiului meu care, cu limba mai mereu împleticită, a reușit cu multă răbdare să-l învețe pe Ștefănuț să controleze drăcia zburătoare. Și cele două ore în care am preferat să ne lingem degetele de pizza și clătite în loc să ne plimbăm pe malul fluviului pentru care traversaserăm trei ceasuri de oraș, tot în borcănaș sunt. 


***

Note despre tort: 
  1. A fost tot cu 3 feluri de ciocolată și mascarpone. Altă rețetă nu mai folosesc de când am aflat-o de la  Tori pe ASTA. Ștefănuț a recunoscut imediat că are gustul celui din mai. 
  2. Am cumpărat un blat pandișpan cu cacao și  l-am umezit cu sirop de zahăr ars și coajă de portocală.
  3. Jumătate din cantitatea de mascarpone am înlocuit-o cu cremă de brânză. Mi s-a părut că a fost mai moale, feliile nu se mai taie perfect, dar îmi place mai mult mai puțin întărit.
  4. L-am acoperit cu ciocolată topită cu lapte, sigur că s-a întărit ca dracu, de nu foloseam cuțitul trecut prin apă fierbinte nici nu-l puteam porționa făr să-l distrug.
  5. L-am congelat o săptămână, după decongelare cu forța soarelui, și-a păstrat toate aromele și textura.
  6. Am avut o secțiune foarte frumoasă: primul strat a fost marmorat din ciocolată albă și ciocolată cu lapte, al doilea foarte mic a fost cu ciocolată amară (9 centimetru față de 19 ai tortului), totul acoperit cu ciocolată albă. 
  7. Decorul din fondant l-am adăugat în momentul servirii. O singură dată am încercat să-l congelez și atunci s-a dizolvat pân la dezghețarea tortului.
___________________
Alte fericiri din borcănaș:
20. Bucurie-n dar  (ultimul bilețel din 2016, cu trimiteri spre întrega colecție a primului an)
23. Mamaie
26. Ultima noapte
27. Joi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu