Din 20 martie, data ultimei scrieri despre carte, acesta este primul sfârșit de săptămână ce nu mă găsește pe drumuri. Din fericire deplasările asigură de cele mai multe ori timpi pentru lectură.
Sunt o tristă! Nu mă uit la comedii, nu citesc bloguri de umor, nu dau link pe filmulețe haioase, nu mă amuz la bancuri (că nu le pricep), o tristă ziceam.
Îmi amintesc perfect că G. îmi tot citea de pe pagina de Facebook a unui polițist din Brașov. Nu m-am urnit multă vreme să văz despre ce e vorba. Apoi am aflat că pagina respectivă a fost închisă la cererea superiorilor ș-am devenit interesată de personaj.
Nu calc regulat pe acolo dar, când îmi amintesc, citesc cu plăcere textele.
Am văzut la Auchan cartea* polițistului din Brașov, Marian Godină se numește omu, chiar el e pe copertă, și-mi zic: măcar atât să fac pentru unul care nu ține capul plecat și gura-nchisă ca mine, să-i cumpăr cartea. 35 de lei o costat, sumă cu care eu, de regulă, deja știți, îmi cumpăr cel puțin 5 cărți. Mă-ndoiesc că mulți dintre bani vor ajunge la autor. Între timp a publicat și o carte pentru copii și abia aștept să-mi sosească! Aș paria de pe acuș că voi fi mult mai încântată de volum decât destinatarul, Ștefănuț.
Am citit Flash-urile într-unul dintre drumurile mele lunare cu trenu. Nu exagerez deloc când scriu că am tot lălăit lectura celor 200 de pagini cât să nu termin cartea înaintea celor 3 ore ceferiste. Ba îmi amintesc că era un domn foarte interesant în zona mea, povestea ceva cu un cadavru și niște probe (criminalu găsise mortu, chemase procuratura, procuratura întrebase a cui e mucul de țigară, criminalul că-i al lui și uite așa a dispărut proba principală de la dosar, care om normal la cap când găsește un mort fumează o țigară pân la capăt ?! ), dar eu eram foarte concentrată pe viața din carte, chiar am ignorat toate celelalte fapte.
Volumul ăsta m-o prins prin emoțiile pe care le transmite, nu prin hăhăială, deși am râs cu lacrimi la recitirea celor 3, 4 întâmplări reluate de pe Facebook, cele mai multe dintre umezirile de ochi au fost pentru durerile eroului în uniformă. Nu-i filosofie, magie, dramă și ce mă mai ademenește pe mine, dar e poveste, aș scrie chiar Poveste. Una simplă, nu-i nevoie s-o citești în paralel cu DEX-ul, ba chiar are o cacofonie ș-un dezacord, care-ar fi fost ușor de evitat. Când împărtășești trăiri e mai dificil să urmărești și planul acesta presupun.
Un om, foarte tânăr, născut în 86, își desenează viața. Cum o avut un vis și cum l-o realizat și cât din ceea ce își imagina că-l așteaptă sus l-o și așteptat. Pentru mine a fost minunat să descopăr în lumea asta a curajoșilor anonimi, care mă sparie cumplit, cât de frumos trăiește un om!
Un om ca mine, căruia banii nu-i ajung de la un salariu la altul, care plânge când este neîndreptățit, care are prieteni pe măsura lui, care suferă din dragoste și se bucură pentru recunoașteri profesionale. Din păcate pentru țara asta, domnul ăsta face parte dintr-o minoritate. Majoritatea este a delăsătorilor lui "las că merge și așa / asta nu-i treaba mea / el se face că mă plătește, eu mă fac că muncesc!". Eu îs corcitura perfectă a celor multe lumi.
Părțile cele mai slabe ale volumului sunt cele în care se amintesc eșecurile din dragoste. Ele sunt schițate amuzant, dar eu cred că experiențele acestea sunt atât de intime încât nu merită a fi spălate-n mulțime. Mi-a plăcut grozav sinceritatea și asumarea lor, omul ăsta plânge când este dezamăgit, când pierde și nu ascunde asta pe principiul că nu-i muiere-n pantaloni cum mi se tot închide mie gura când îi mai zic câte unuia: plângi, prietene, nu te mai opinti!
Flash-uri din sens opus e o călătorie începută cu primele amintiri ale aterizării pe lumea asta, cu treceri de bunici și năzbâtii copilărești, cu nedrag de carte și apoi drag, cu multe lacrimi și multe zâmbete, cu mari eșecuri și mici victorii, cu intersecții de oameni și Oameni, cu destine, rădăcini și oglinda lui ceea ce contează pân la capăt. E o aventură!
Flash-uri din sens opus e o călătorie începută cu primele amintiri ale aterizării pe lumea asta, cu treceri de bunici și năzbâtii copilărești, cu nedrag de carte și apoi drag, cu multe lacrimi și multe zâmbete, cu mari eșecuri și mici victorii, cu intersecții de oameni și Oameni, cu destine, rădăcini și oglinda lui ceea ce contează pân la capăt. E o aventură!
Aruncați un ochi pe profilul domnului Godină, asta de nu-i sunteți deja fani!
Volumul acesta nu-l urc la DONAȚII, îl păstrez în familie, chiar de nu-l voi reciti prea curând.
Volumul acesta nu-l urc la DONAȚII, îl păstrez în familie, chiar de nu-l voi reciti prea curând.
* Flash-uri din sens opus - Marian Godină - Curtea Veche Publishing , 2016
Ii tot dau tarcoale de ceva vreme acestei carti, dar ceva ma tine si nu ma lasa sa o cumpar. Pana sa citesc recenzia ta, eram ferm convinsa ca este o carte mult laudata pe degeaba, cum am mai gasit eu multe pana acum si pe care mi-a parut rau ca am dat banii. Nu stiu daca o voi cumpara pana la urma, dar pun o bila alba in dreptul lui pana atunci :D
RăspundețiȘtergereȚi-o împrumut eu. De nu reușim să ne vedem conform planului, o trimit colet. M-a prins foarte tare povestea omului ăsta, chiar îs curioasă de nota ta.
Ștergere