Tort cu 5 blaturi şi 4 creme

Ele nu-s decât 2 blaturi şi 3 creme, da’ trebea să exagerez olecuţă ca să-mi rezulte un tort înalt, adică exact ceea ce vroiam a spune din titlu.

Îs tot mai performantă pe zambetania, o săptămână-mi trebe de la livrare pân la  publicare.

Pentru doamna D. vroiam musai frezii. Aşa-mi aleg eu pentru fiecare tort al ei câte ceva ne-ncercat vrodată. 

2011 Unul dintre primele torturi zambetane cu pdz

2012 Primele încercări de lăcrămioare şi royal icing

2013 Cei mai frumoşi trandafiri încă

2014  Cel mai înalt tort făr de etaj, cel mai mare trandafir, primele frezii lucrate

Cândva voi reface identic propriile-mi torturi. Cele mai multe dintre ele merită un alt nivel.

Căutând modele de torturi cu flori, încă-s la faza la care vreu să imit  torturi ce-mi plac, am dat peste ăsta. Mi-o plăcut grozav că era înalt, ceea ce vroiam de tare multă vreme  a proba şi m-o atras bordura cu lateralul desenat.

Mi-ar fi plăcut să rezulte ceva foarte înalt şi foarte subţire. În oala de ciorbă împrumutată de la M., în care l-am asamblat,  nu m-am priceput nici prea înalt şi deloc subţire. Dar, abia aştept să-l mai încerc.

Îmi fu tare teamă că nu voi reuşi să-l acopăr cu pastă, ajunsesem împreună cu Tori la o soluţie de avarie cu îmbrăcat lateralul şi ulterior un capac deasupra, dar nu mai fu cazul  căci dintr-o singură foaie l-am îmbrăcat aproape bine (cu 2 plii la spate care la ultimele torturi n-am mai reuşit deloc să-i evit).

E a doua oară şi ultima când am testat hortensiile, de astă dată n-o mai căzut de pe sârme dar cum bine le zice Tori parcă-s cruci stilizate din lipsă de găsit soluţii pentru uscat concave.

Este un tort extrem de muncit, 15 ore, unul dintre cele mai scumpe de pe zambetania, nu-mi amintesc cât era tortul Palermo, la ăsta de 2,5 kile din care pdz 1 kil, ingredientele au fost puţin peste 80 de lei (n-am calculate exact la ingrediente, dar untul depăşeşte bine juma de kil).  Când îi lădam Irinei tortul acesta cu  o cremă şi un blat pentru prima dată-ncercate şi grozave îi spuneam că nu-i o reţetă de repetat pe comandă.

Nu mi-o plăcur deloc cum le-am aşezut, dar nicio altă idee n-am avut. Le văd că-s multe,  că se-ncurcă-ntre ele, dar habar n-am cum altfel. De voi ajunge în viaţa asta şi la un curs de flori poate că multe neştiute vor căpăta lumină. Poate!

Revin în perioada următoare cu mai multe detalii despre blatul cu iaurt şi nuci pe care l-am ratat amu dar data viitoare ştiu ce să-i schimb (n-o ieşit pufos) şi cu crema de unt cu lime, una dintre cele mai grozave gustate de mine vrodată (săru mâna, Tori!).

Inginereşti:

-          blaturile 1 şi 5  pandişpan cu ouă de ţară,  foile 2,3,4 cu iaurt, nuci, unt

-          crema albă – Milka + frişcă naturală

-          crema neagră -  unt, gălbenuşuri, cacao, stafide

-          crema galbenă – unt, gălbenuşuri de ţară, lime

-          11 cm înălţime – io-l visam de 20 (pentru secţiune am montat în două decupatoare suprapuse de 8 cm, o rezistat 2 secunde la pozat şi apoi s-o prăbuşit de la nivelul cu lime;  la tortul mare n-au fost deloc riscuri d’ astea)

-          17 cm lăţime

-          2, 3 kg la final

-          decoraţiunile din pastă pentru flori

-          îmbrăcatu-i din pastă de zahăr

Amu să las scris că de la doamna D. am învăţat cum a ajuta aproapele mai mult decât pe tine însuţi nu-i aia mai înţeleaptă dintre trebi şi tot în destinul ei am regăsit proiectat capătul drumului pe care şedeam comodă, l-am regăsit şocată,  suficient cât să fac stânga-mprejur şi să las în urmă 3 ani aproape de poveste.

Iară momentul când în ochii azurii se împotriveau lacrimi la prima vedere a tortului acesta nici înalt, nici subţire, e pentru mine unul de colecţie.

- La mulţi ani, doamna D!