Taxi din pastă de zahăr

Îs făr de minte limpede, zic repede:
1. Când voi câştiga la loto, nu joc, dar când voi câştiga la loto, să nu uit să-mi cumpăr fabrica de fondant şi să nu mai lucrez în viaţa asta cu pastă de zahăr.
2. Crisa îmi zicea ieri că le bibilesc ca un chinez bătrân şi nebun. Mi-am zis: "ce mare răbdare să lucrezi legat 3-4 ore la un decor?!" Astă noapte, când m-o trezit alarma pentru taxi era 1, iară când m-am uitat prima dată la ceas era 8.  Nu vă-ngrijoraţi, nu-l terminasem, doar m-am uitat să vad de ce-i lumină!
4. De ce fu nevoie de 8-9 ore? Păi, în primul rând ca să-l las cu pană pe două roţi, apoi ca să fac uşile undeva pe la jumătatea geamurilor, apoi ca să peticesc pasta ce-o crăpat în tot amaru ăsta de vreme - am făcut-o profesionist, exact cum am văzut-o pe Buna că repară pereţii crăpaţi cu lut moale! Şi uitam ce e mai important, înainte de în primul rând,  am făcut un Logan perfect pătrat, io cred că nu-i puţin lucru! Când  voi primi comandă de  trabant, deja voi avea experienţa asta!
5. Pe lângă fondant, am nevoie de un inginer, nu ştiu cum de la vidanjă m-am descurcat mai cu folos.
6. E cumplit de greu de lucrat cu pastă intens colorată, nu vreau să fiu în pielea mea la tortul cu Hello Kitty,  care-i cerut roz în dungi.
7. Bună dimineaţa, vouă! Noapte bună, mie!