Ouă decorate

Nu fu vreme de postat la timp minune de inginerie ouasă.
Le-aş lăsa io pentru paştile de la anu', dar la cum îs, cu siguranţă, mi-aş aminti după, pe la Crăciun.

Mi-am imaginat ce frumoase ar fi ouăle decorate cu pastă de zahăr. Cum se ştie deja între ce visez şi ce reuşesc îs oareşce diferenţe infinite.

Am pornit cu scosul conţinutului din ouă (Crisa m-o lămurit care-i ingineria ).

Trebe făcute găuri la ambele capete şi suflat. N-am găsit în casă decât o croşetă nimerită pentru misiunea asta, foarte nimerită! Având cârlig la un capăt sparge bine conţinutul, ceea ce uşurează eliminarea lui.

Io din teamă că nu-l voi putea scoate i-am băgat apă cu seringa, pe de o parte eu făceam asta, pe de cealaltă ieşea albuşul. Zic iară: de se amestecă bine conţinutul din interior, prin suflare uşoară la unul dintre capete, golirea-i asigurată.

Se spală bine coaja golită (se ţine degetul pe una dintre găuri, iară pe cealaltă se bagă apă, se agită, se scurge, asta până-i limpede apa – eu l-am ţinut sub robinetul deschis la minimum şi l-am umplut cu uşurinţă).

Le-am lăsat la uscat, vro două  zile, c-am avut şi alte trebi.

Apoi, le-am pictat cu votcă şi colorant alimentar gel,  ingineria de la pictat decoraţiunile din zahăr. Iară uitate la uscat o vreme.

Le-am decorat cu pastă de zahăr şi royal icing.

Ce-am greşit:

- a le picta cu ai mei coloranţi alimentari fu o idee foarte proastă, adică după o săptămână tot nu s-o uscat

- trebe colorate cu vopsea d' aia de ouă specială or prin metodele naturale (foi de ceapă, zeamă de sfeclă)

Au fost unele dintre cele mai frumoase daruri meşterite de mine-n anii ăştia!

Ca şi la biscuiţii ce-s în programul viitor, cel mai mare avantaj este  că pot fi realizate cu foarte multă vreme înainte de evenimentul cel important, când numa' de bibilit ouă nu-i vreme.