joi, 8 decembrie 2011

Turte

În una dintre dimineţile trecute am fost omenită cu turte d'astea calde. Cireaşa de pe ele fu mierea de albine, bogdaproste pentru masă!
Pentru doişpe turte, aşa cât podul palmei, fu nevoie de :

* 500  gr făină, la mine de 480
* 250  ml apă călduţă
*  25 gr drojdie proaspătă
*  o lingură margarină topită
*  sare
Doamna ce-mi dădu lecţii zise că şi de face dintr-un kil juma de făină, tot atâta drojdie foloseşte. De-s de frupt adaugă smântână la frământat. De aluatul este foarte lipicios, el frământându-se mai moale, foloseşte puţin ulei. Eu l-am frământat cu făină pân nu s-o mai lipit. Fură pufoase, dar nu chiar ca ale doamnei din poveste. Un alt secret zise că-i ţinutul la crescut un sfert de ceas şi după ce se formează bucăţile ce vor fi coapte şi înţeparea acestora din loc în loc cu furculiţa.
Apoi, coapte fie pe o tavă mai groasă, fie într-o tigaie, eu în teflonata făr de ulei. Nu arse ca la mine, ci doar coapte!

Chiar îs aproape de turtele bunicii de pe plită la foc cu viţă uscată. Le-o lipsit laptele bătut nesmântânit ce-l aveam direct din oalele de lut şi bunica-n pestelci făinoase şi obraji rumeni. Şi mirosul, şi căldura, şi hărmălaia, mă opresc de născut doruri, gata!
Îs bune, s-o priceput, da?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu