Pentru doişpe turte, aşa cât podul palmei, fu nevoie de :
* 500 gr făină, la mine de 480
* 250 ml apă călduţă
* 25 gr drojdie proaspătă
* o lingură margarină topită
* sare
Doamna ce-mi dădu lecţii zise că şi de face dintr-un kil juma de făină, tot atâta drojdie foloseşte. De-s de frupt adaugă smântână la frământat. De aluatul este foarte lipicios, el frământându-se mai moale, foloseşte puţin ulei. Eu l-am frământat cu făină pân nu s-o mai lipit. Fură pufoase, dar nu chiar ca ale doamnei din poveste. Un alt secret zise că-i ţinutul la crescut un sfert de ceas şi după ce se formează bucăţile ce vor fi coapte şi înţeparea acestora din loc în loc cu furculiţa.
Apoi, coapte fie pe o tavă mai groasă, fie într-o tigaie, eu în teflonata făr de ulei. Nu arse ca la mine, ci doar coapte!Chiar îs aproape de turtele bunicii de pe plită la foc cu viţă uscată. Le-o lipsit laptele bătut nesmântânit ce-l aveam direct din oalele de lut şi bunica-n pestelci făinoase şi obraji rumeni. Şi mirosul, şi căldura, şi hărmălaia, mă opresc de născut doruri, gata!
Îs bune, s-o priceput, da?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu