- O să vezi!
- Acum?
- Nu!
- Bineee!
Printr-un colţ al ochiului de fumeie necurioasă priveam darul. O cutie.
“Ştiu!” mi-i gândul “nu poate fi decât unguentul miraculous pentru văitatul meu obositor de şale”.
De privesc, în treacăt desigur, nu că m-ar interesa, prin celălat colţ de ochi, pare a fi o cutie de pastă de dinţi “Aoleu, subtilă atingerea aceasta către orala-mi igienă! ”.
Mi-i linişte-n gânduri amu surpriza identificată doar cu două priviri furişe.
- Închide ochii şi deschide palmele!
- “Oi, Doamne, nu-i sănătos la cap, şi-o sfâşiat cămaşa să- mi dăruiască mie fâşii de prins păr nepieptănat!”
- Deschide ochii!
Palmele-mi sunt pline cu petale roşii de trandafir.
Care-s primele vorbe ale domniţei surprinse pân la lacrimi?!
- …. !
- Răspuns greşit!
- Oi, ce roşu frumos, ştii că eu nu-l pot obţine la trandafirii mei din zahăr?!
Eu mă uit cu bucurie doar la dramele la care pot boci 3 ceasuri din cele 2 de film şi-n aste condiţii, ce dăruire mă duse pe mine mintea să fac?!
- …… !
- Răspuns greşit!
- Două felii de pâine cu ardei iute frumos învelite în hârtie colorată vesel!
Ceea ce trebuia demonstrat, s-a demonstrat! Nu pătrund la esenţe, îmi ţintuiesc zâmbetul în ambalaje lucioase, faptul că un preţios se poate ascunde într-o cutie ieftină, este peste imaginaţiile mele!
Am mai scris io p’aci (da, am puţine idei şi alea-s fixe!) despre credinţa (bag sama că se cam adună credinţe pentru necredincioasa ce-s!) deci, văd trecerea din lumea aceasta spre următoarea, aşa de rămas bun, printr-o colecţie de trăiri ce fură intense până dincolo de viaţă, clipele alea în care am uitat să respirăm.
În colecţia mea de secunde preţioase, lângă gherghina urcată în pervaz de 2 metri, unde atârnau spre uscare chiloţi, într-o dimineaţă făr de zori la un poale de munte şi găleata de narcise primită ca promisiune de început pentru “îţi voi dărui toate florile din lume” sunt amu petale sângerânde.
Mi-s bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu