- Volumul numărul 9 din ianuarie, deci al anului, astăzi pe podiumul defilărilor.
De ce astă carte
Nu-s mare fan Elena Ferrante. Când îmi amintesc, întreb librăria ce-mi mai recomandă de pe raftul ei. Dar nu tânjesc să adun tot ce a scris, cum este cazul scriitorilor de-i ador. Acesta este un mare avantaj. Nu încep fiecare nouă lectură cu așteptări infinite, deci nici nu mă pot dezamăgi cărțile ei. Pur și simplu le citesc făr de miză.
Am ales dintre titlurile ce-mi lipsesc (n-o iubesc pe Ferrante, dar nici n-o ocolesc, drept care am strâns o mână de volume deja) Invențiile ocazionale datorită delicateții imaginii de pe copertă.
*** Puterea unui scriitor forțat să scrie regulat la ziar
Nu știu câtă bibileală presupun romanele Elenei Ferrante, dar Invențiile ocazionale adună 51 de articole publicate în The Guardian, unde a scris timp de un an (2018). Nici nu știu de-s de vină rigoarea spațiului limitat (cam două pagini) și a temei impuse, dar cam nimic nu m-o atins.
Scriitoarea a acceptat provocarea scrierii săptămânale cu condiția ca editorii britanici să-i trimită diferite întrebări, urmând ca ea să ofere un răspuns care avea să fie publicat. De altfel, am găsit deja astăzi, în arhiva ziarului, multe dintre aceste articole ilustrate.
Aceste texte au apărut după ce am scotocit direct în memorie în căutarea unei mici experiențe reprezentative; am dat, fără să mă gândesc, peste convingeri formate despre cărți citite cu mulți ani în urmă, cu care am pierdut și apoi am reluat legătura grație altor lecturi; am urmărit intuiții neașteptate, produse de aceeași nevoie de a scrie; am ajuns la concluzii abrupte din cauza spațiului de acum epuizat.
În fine, a fost un exercițiu nou: de fiecare dată coboram în grabă găleata în interiorul unui abis întunecos al minții mele, trăgeam în sus o frază și așteptam cu neliniște să urmeze altele.
De-aș fi primit cartea făr să-i cunosc autorul, nici într-o mie de ani n-aș fi potrivit-o Elenei Ferrante. N-am aroganța de-a crede că i-aș recunoaște scriitura de roman, dar asta de proză foarte scurtă m-o foarte nedumerit. Îi lipsește taman emoția pe care o descrie în acest fragment:
Multe femei care scriu, în orice parte a planetei, în orice domeniu, o fac cu luciditate, cu privire consecventă, cu mult curaj, fără nicio concesie pentru paginile siropoase. A devenit evidentă o inteligență feminină larg răspândită care produce scrieri de mare forță literară. Dar locul comun moare greu: femeile emoționează, femeile delectează; bărbații, în schimb, predau, de la catedre care într-adevăr contează, în cuvinte virile și întâmplări foarte virile, cum se tot modelează lumea.
Interesant cum nu m-o prins acest oracol în care nu-i pic de ficțiune. Și nici personajul său principal nu mi-o prea atras atenția. Elena Ferrante cu mintea și sufletul la vedere și io mi-s complet indiferentă. Aproape că invidiez cititorii care au îndrăgit volumul și mărturiile despre iubire, viitor, spaime, scris, maternitate, naționalism, gelozie, insomnie, politică, film, moarte sau religie — viața, cu întreg meniul său.
Acum ceva timp am plănuit să povestesc primele mele dăți. Am enumerat câteva: prima dată când am văzut marea, prima dată când am zburat cu avionul, prima dată când m-am îmbătat, prima dată când m-am îndrăgostit, prima dată când am făcut dragoste. A fost un exercițiu pe cât de dur, pe atât de inutil. Pe de altă parte, cum putea fi altfel? Ne uităm la primele dăți cu o indulgență excesivă. Prin natura lor, ele se întemeiază pe lipsa de experiență, sunt repede devorate de toate celelalte dăți care le urmează, nu au timp să capete o formă a lor, autonomă. Și totuși, le evocăm din nou și din nou cu plăcere, cu regret, atribuindu-le puterea a ceva ce nu se poate repeta.
Și pentru că printre atâtea articole care nu m-au interesat, două chestiuni m-au foarte atras, aș fi tare curioasă ce-ar dezvălui ele despre mine unui terapeut. Primul dintre puncte este mai multe și se referă la punctele de suspensie. Stau aici…mă frământ….mă întreb unde eşti….mă gândesc la tine…..mi-ar plăcea să te revăd, dar…… Elena Ferrante mărturisește că le consideră dovezi de lașitate (nehotărâre, incertitudine) și că a renunțat cu totul la a le folosi. Chiar așa!
...Și cel de al doilea punct, surprize-surprize, fu chiar semnul exclamării! Dap, dintre gelozii, sarcini și Daniel Day Lewis, de mine s-or lipit două semne de punctuație. Asta e, perfectă nu mai mi-s!...
Pentru Ferrante: Dintre toate semnele de punctuație, e cel care îmi place cel mai puțin. Dă impresia de baston de mareșal, de obelisc pretențios, de expunere falică. Dacă o combinație de cuvinte e stârnită de intenții exclamative, asta se înțelege cu ușurință din citire, nu e nevoie să se recurgă la acel semn. (...) Dar eu rămân la ideea că „te urăsc” are o forță, o onestitate sentimentală, pe care nu o poate cuprinde „te urăsc!!!”. Măcar în scris ai putea evita să faci precum conducătorii nebuni ai lumii, care amenință, fac negoț, duc tratative și jubilează când reușesc să obțină ce și-au propus, întărindu-și discursurile cu siluete de rachete nucleare la sfârșitul fiecăreia dintre frazele lor mizerabile.
Recunosc: m-am mai potolit în a folosi semnul exclamării de când am citit teoria aceasta atât de extremistă și de faină!
Deși când am inventariat anterior temele Invențiilor am adăugat vreo duzină scrisului, cred că subiectul major acesta este, scrisul însuși. Or pentru mine cum o scris despre scris Stephen King nu poate fi egalat. Nici nu mai știu de câți ani așteaptă în teancul nepovestitelor a sa Autobiografia unui meșteșug.
Descopăr acum în librărie, cu foarte mare surprindere, că și Elena Ferrante a dedicat un volum întreg, Între margini, scrisului ca meșteșug. Cum e la reducerile de 50%, am și comandat-o. Trei bucăți, de Elena Ferrante, nu de Între margini. În curând, un autor nici prea-prea, nici foarte-foarte, va depăși un raft întreg. Asta suceală!
Cine simte nevoia să scrie trebuie neapărat să scrie. Să nu aveți încredere în cuvinte precum: ți-o spun pentru binele tău, nu-ți irosi timpul așa. Arta de a descuraja cu cuvinte afectuoase e dintre cele mai practicate. Nu dați crezare cuiva care spune: ești tânără, n-ai destulă experiență, așteaptă. Scrisul nu se amână până când vom fi trăit suficient, vom fi avut un birou al nostru, într-o camera numai a noastră, cu o grădină a noastră, cocoțată deasupra mării, ne vom fi expus unor experiențe extreme, vom fi trăit într-un oraș incitant, ne vom fi retras într-o cabană la munte, vom fi avut copii, vom fi călătorit mult. Să public, da, asta se poate cu siguranță amâna, ba chiar poți decide să nu publici deloc.
Despre steluțe
Unele dintre romanele Elenei Ferrante m-au atins. Câteva dintre ele m-au zgâlțâit bine. Dar n-am simțit niciodată să o trec pe lista autorilor preferați, să-i dau în urmărire generală opera. Zâmbesc pentru că-mi amintesc de ea doar când epuizez întreaga suită de titluri și autori, la care librăria-mi răspunde invariabil: nimic nou.
Mă și intimidează când vorbește despre cărțile ei și-mi dau seama că n-am priceput o boabă din profunzimile scriiturii și poveștilor. Nu prea reușesc să trec de primul nivel, bașca uneori nici pân' acolo n-ajung.
În aste condițiuni, Invențiile ocazionale nu-s excepții. Celălalt volum cu care aș compara scrierile de astăzi, care conținea nu editoriale comandate, ci răspunsuri la întrebările jurnaliștilor, Frantumaglia, a fost mai interesant. Avea ca teme tot viața și scrisul lui Ferrante, dar cumva abordarea n-a fost atât de rece, de teoretică...
În schimb, ilustrațiile culegerii sunt atât de frumoase! Simple, ca textele Elenei Ferrante, dar cu mai multă emoție — cumva mai profunde și nu doar pentru că o imagine face cât o mie de cuvinte. Sunt semnate de Andrea Ucini. Întreg volumul arată splendid: ilustrații delicate, hârtie groasă, condiții grafice deosebite. Abia ce-am descoperit că Andrea Ucini este bărbat; aș fi pariat toți banii că este vorba despre o femeie, doar privind creațiile, făr să cunosc numele artistului. Interesant și surprinzător colaborator a ales Ferrante!
În coperta închipuită, cu care mi-am început declarația, sunt cuprinse alte două imagini pe lângă aceasta a mamelor-matrioșci, indiferent pe unde le va purta soarta. Articolul matrioșcilor se numește, firesc, Însărcinată.
Am ales cele două ilustrații care să încadreze cartea absolut întâmplător. Aveam vreo șase descărcate, două nu s-au deschis, păpușile rusești le-am scos în afara cadrului pentru că mesajul lor este foarte puternic, iar două dintre desene i le-am trimis lui AI să însoțească tabloul de deschidere. Să descopăr, căutându-le în carte articolele pe care le însoțesc, că sunt destinate chiar celor două texte despre semnele de punctuație care mi-au atras atenția. Așa ceva...! Semnul exclamării și În suspensie se numesc demonstrațiile Elenei Ferrante împotriva celor două semne.
Iar imaginea de pe copertă, cea care m-a convins să cumpăr volumul, trimite la Solarisul lui Tarkovski, pornit de la textul lui Stanislaw Lem și însoțește mărturia Elenei Ferrante, botezată La cinema, despre faptul că revede cel puțin o dată pe an acest film. O obsedează modul în care imaginile pot exprima crizele identitare și pierderea controlului. Mi-am notat cu astă ocazie, pentru a mia zecea oară, pe lista Musai de citit în viața asta: Solaris. Zâmbesc privind înșiruirea bolduitelor: un regizor rus, un autor polonez, o scriitoare anonimă, un cititor român... Lipsește doar, momentan, ilustratorul italian din acest mozaic.
- Invențiile ocazionale de Elena Ferrante, ilustrații de Andrea Ucini, editura Pandora, 2022, traducere din limba italiană de Cerasela Barbone, 215 pagini.
➤ Celelalte 460 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2026 este AICI.
➤ Cărțile despre care am povestit în 2026:
1. Cartea Mironei - Cella Serghi ****
2. Jurnalul unei nopți nedesăvârșite - Hiromi Kawakami ***
3. Unde este Anne Frank - Ari Folman ****
4. Fugarul - Stephen King ****
5. Zelenski: În mintea unui erou - Régis Genté și Stéphane Siohan ***
6. Și din zece n-a mai rămas niciunul - Agatha Christie ****
15. Autonomie - Adrian Teleșpan ****
16. Memorii din biblioteca ideală - Bogdan Suceavă ***
17. 8 - Tudor Ganea *****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu