joi, 6 februarie 2025

FĂRÂME #2 FĂURAR ÎN CERURI


La mulți ani, C.! Nu cred eu niciuna dintre bazaconiile cu viața de dincolo de moarte, dar dacă mai exiști în gânduri, olecuță de energie tre să mai călătorească pe undeva. Poate pe la mare, că tot ziceai atunci, când nu mai aveai timp, cât îți dorești. 

Duminică ne-o invitat Lady la grătar și m-am simțit atât de bine. Bărbatul cel Nou îmi amintește atât de mult de tine. În loc de invitat am scris întâi inviat. În aiureli nu cred, dar în semne, da!


Când v-am cunoscut, pe 1 iunie 2019, mi-am zis că nu mai există pe lume o asemenea relație splendidă. Era aniversarea lui S., n-aveam cum uita ziua. Era primul nostru an în casa nouă, n-aveam cum uita anul. Îmi amintesc cum râdea Juniorul (copilul diferit) și  cum se deschidea A. (fiul aproape diferit) doar față de tine. Bine ți s-o mai potrivit ... îmblânzitorul de copii și de pisici

Când eram copil,  credeam că am un al șaselea simț. Vedeam foarte ușor cine place pe cine. Eram între prietenele mele un mic medium. Iubiții de mai târziu m-or numit vrăjitoare, tot aia!  Niciodată nu mă înșelam. Azi,  știu că eram doar foarte atentă la cei din jur. Oamenii mici nu-s mari actori, toate emoțiile le au pe chip. Când v-am întâlnit întâia dată, am văzut bucuria lui împreună. Doar la domnul și doamna B. o mai întâlnisem. Oameni obișnuiți care, când sunt unul alături de celălalt,  capătă o aură, le sclipesc luminițe în ochi și li-i fața zâmbet larg. Nenorocirile nu le distrug aura, doar le împuținează zâmbetul. În cele mai teribile clipe, își rămân alături lumină. E ceva atât de rar încât aș jura că un al treilea cuplu prețios nu voi mai întâlni în viețile mele. Drept să zic, nici n-aș vrea. Cele mai crude lovituri ale destinului tot asupra acestor perechi or picat. 


Am întrebat-o într-o zi (în mai multe) pe Tigra ce vești are de la tine pentru noi. O început o miaunească nefirească ei. Fie-sa, Una, este de foarte departe, după cum bine știi, câștigătoarea absolută a mocalizelor. Miau, miaau-miau, miaaau-miau-miau, nonstop! Ei bine, în ziua cu pricina (singura-n care o răspuns), a turuit Tigra păsărește secunde bune, nu de alde miau, nu! Ca să fiu sigură că mesajul e de la tine și nu din alte zări. E simplu! Când crezi în semne, ele apar de niciunde. 

Zilele trecute am întâlnit într-o carte o idee pe care ai găsi-o grozavă. Un tip merge cu autobuzul. Vede într-o vitrină reflexia chipului său. Care reflexie începe să fure marfă din magazinul cu vitrină.  Boris Vian e autorul și mă fascinează cât de departe îl purta imaginația.  Ș-acum tu ai zice un banc din aceeași zonă și eu aș aștepta să termini de râs și să mi-l explici. Mai mult ca sigur nici atunci n-aș râde, tot n-am înțeles gheșeftul. Or poate că de astă dată da. 


N-aveam măritiș în cap, dar mă gândeam adeseori că nași mai potriviți ca voi nu există. 

În seara asta am mers la cimitir. Se gătase petrecerea, toate lumânările erau aprinse. Ai avut ceva musafiri. Cum naiba nu-i vreme pentru mormânt  decât în ziua morții, 9 decembrie,  și în asta ce fu în buletin, 6 februarie?  Ca și când între certificatul de naștere și ăla de moarte, nu (mai) e nimic de împărtășit.  Drept e că-n capul meu îți vorbesc adesea. Uneori nu-mi răspunzi. 

Ești mândru de Lady? Îmi amintesc zorii de la Sâmbăta în care mi te-ai arătat. Erai atât de fericit, îți râdea și sufletul. Nu că am habar  cum râde sufletul, da-n vis se pare că eram mare specialistă, dacă am ținut minte și după trezire. Mi-ai spus că mergi să te odihnești pentru că de acum totul este bine. Lady mi-o răspuns atunci că s-ar fi adunat 40 de ani de împreună în ziua visului. Ce dar!


Nu că n-ai ști, dar pruncilor încă le lipsești. Cred că-i mai binecuvântezi. Cum altfel cinci dintre ei să te pomenească în același timp, din locuri diferite?! Mă-ntristează olecuță gândul că de-adevăratelea le ești de neînlocuit doar celor care nu-s ai tăi. Noi, restul, am mers mai departe într-un fel or în altul. La ei nu se arată semne de mai bine. Și ce frumoși au crescut. Când mă uit la M. cel Mic, mare acum, îmi amintesc cât de mult l-ai dorit. 

Zâmbesc și plâng. Mă fascinează cum Bărbatul cel Nou te primește în casa sa, la masa sa. Nu există întâlnire la care să te excludem din poveștile noastre. Mă gândesc că,  de i-ai pica greu, s-ar îneca cu vreo îmbucătură, nu?! Mai ții minte că pe la începuturile cunoașterii ți-am spus că ne-ai trimis fratele tău geamăn de altă mamă și alt tată? După un an, mi-s convinsă. 

 

Mi-i în minte îmbrățișarea lor din gară, la plecare. Finilor, să aveți o seară minunată! - le-am zis. Eu, care n-aveam măritiș în cap, dar mă gândeam adeseori că nași mai potriviți ca voi nu există. 

Știu că râzi cu gura pân la urechi de situațiunea cea nouă. Eu acum plâng. Și voi plânge ș-atunci, în mai. 

La mulți ani, C.! Ne mai vedem și ne mai povestim...


P.S. Am uitat să te întreb: O trudit Sfântul Petru pentru tine un tort mai frumos decât al meu?



_____________

În arhiva seriei:

1. Mărășasca 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu