Înainte ca un medic să-mi stabilească un diagnostic corect, o pot face singură analizându-mi activitatea pentru Zambetania. Cu cât orice pentru blog devine o caznă, cu atât mi-s mai prăbușită. Când nici despre cărți nu mai poci scrie, criza-i acută, urâtă și gravă.
Zâmbesc tembel pentru că taman din astă stare de blegeală și văicăreală voi povesti despre o carte lumină, cum or mai fost doar câteva.
Și pentru că nici nu există coincidențe în lume, izbutesc să public textul după vreo săptămână de poticneli, când s-o adunat exact un an de la moartea lui Connie.
De ce astă carte
Întâi am aflat de Connie Larkin de la Ioana, or fi vreo 10 ani de atunci, posibil mai mulți. Ea povestea despre întâlnirea cu antrenoarea de educație ontologică ce i-a schimbat viața esențial și definitiv. Mai încoace am și văzut-o pe Connie de câteva ori, tot pe blogul Prințesei urbane, în seria conversațiilor despre sine.
Însă abia când Ioana a scris despre moartea lui Connie mi-am comandat cartea. AICI textul ei despre A murit, dar n-a murit și trimiteri către colecția articolelor și interviurilor pomenite.
***** Vaca dă balegă. Laptele ți-l iei.
Viața ta ESTE creația ta!
În amiaza-n care am primit cartea la poartă, era vara lui 2022, am citit-o din scoarță-n scoarță. Este atât de frumoasă!
Încă mi-i uimire răsfățul ce mi-l permite viața de a citi o carte când și cât o poftesc. Azi, marți, de exemplu, mi-s de dimineață tot în pijamale sub plăpumi, cu un alt Destin, cel al Zeruyei Shalev, în ceea ce foarte probabil va fi Cartea lunii aprilie.
Aveam 28 de ani și aveam impresia că viața trecea pe lângă mine. Simțeam că nu aveam nimic pentru care merită să trăiesc. Arătam ca o stea de cinema, ochi verzi, pistruiată, bronzată, păr roșcat tăiat cu breton și până la umeri, 54 de kilograme. Pentru oricine se uita din afară aveam o viață perfectă. Eu, însă, mă afundasem, mă înțepenisem într‑o stare extrem de dureroasă, de care eram conștientă mai tot timpul.
Era strat peste strat de judecată neautentică ce constituia un fel de ceață prin care mă chinuiam să găsesc o direcție. Expresia pe care o foloseam era „Așa este viața!” sau „Toată lumea este în aceeași oală, ce pot face eu?
Titlul volumului este o expresie împrumutată de la Werner Erhard, un om pentru care Connie are mare dragoste și respect. Prin carte împărtășește experiențele personale, modul în care gândirea greșită i-a afectat viața, dar și impactul corectării ei în procesul vieții însăși. De-ar fi să încep cu o concluzie, aș spune că-n esență lucrarea lui Connie este despre cum să trăiești acționând dintr-o altă paradigmă decât cea de victimă, din aceea de responsabilitate individuală.
La 24 de ani, este născută în 1954, a plecat din România comunistă în Israel. Trăiește întâi într-un kibbutz, unde învață limba ebraică și după 6 luni se mută în Tel Aviv. La 28 de ani trăiește experiența care îi va schimba viața și pe care o va promova apoi pân la moarte pentru a trezi mulți alți oameni. Dincolo de povestea palpitantă, și foarte ușor de citit și simțit, despre fuga dintr-un regim autoritar și integrarea într-o societate nouă, complet străină, You, asshole, YOU caused it! este un manifest pentru trezirea din hibernarea mai mult sau mai puțin comodă, pentru a nu trăi viața ca frunzele-n vânt, pentru trăire și nu pentru târâire, ar trebui să știm că nu există rău dincolo de mintea noastră și că nu există minte rea. Nu există decât gândire greșită, care are nevoie să fie corectată.
Structura volumului:
- Prefață. Drumul parcurs de autoare până la viața stelară din momentul în care cartea a fost scrisă, în 2017.
- Capitolul 1 - Dumnezeu nu dă cu zarul - Trecerea dincolo de condiționările sociale, puterea și curajul date de o viață asumată.
- Capitolul 2 - ...crucile lui erau si coroanele lui.. - Descoperirea la un nivel profund că tot ce se întâmplă este exact ce trebuie să se întâmple. Ayahuasca, planta sacra din Amazon, o altă cale spre iluminare.
- Capitolul 3. „Why Not Me?“ - Cum să treci de la victimizare la responsabilizare, cu un impact benefic asupra vieții tale și a comunității în care trăiești.
Ce am pus pe coperta cărții este un desen care tot „curge” din mine de când am participat în ritualurile cu Ayahuasca. Este ca o respirație, doar o manifestare de viață în culori, fără niciun efort. Dacă nu era Ayahuasca nici măcar nu aș fi scris cartea, care este o recunoștință, un semn de dragoste, de apreciere pentru generozitatea acestei plante, pentru miracolele pe care le face în a vindeca și învăța – la atâtea nivele – o ființă umană.
Despre steluțe
În iunie 2022, atunci când am citit lecțiile lui Connie, am premiat You, asshole, YOU caused it! cu titul de Cartea lunii. Am păstrat secretul pentru proiectul darurilor din decembrie, în care n-o mai ajuns. Connie respinge ideea de lecții, subliniind că ea doar arată alte perspective, dar eu m-am simțit în timpul lecturii ca la orele susținute de un profesor dăruit, pasionat, carismatic.
La un moment dat Connie a scris: Cartea mea nu-i orice carte. Întrebarea este: CE AI FACUT DIFERIT DUPĂ CE AI CITIT-O?
Răspuns: Citesc cu mare plăcere astfel de lucrări despre conștientizare și schimbare. Le pricep. Sunt încredințată că sunt despre mersul plin al vieții, n-am pic de îndoială despre puterea lor miraculoasă. Hipnoza la mine durează însă doar cât lectura. În momentul în care s-o gătat cartea, dorința mea de acțiune iară-i nulă. Deși pe toate rândurile simt, știu că pot răsturna munții, când ele ajung la capăt eu îmi recapăt trândăvia, mâinile pe chept și așteptu' lu' para mălăiață. Nici nu-l mai mărturisesc pe omul lângă care trăiesc și care l-o luat pe DA în brațe. Parcă-i cel mai silitor elev al lui Connie: viața nu așteaptă momentul potrivit, alege în toate clipele să-ți slujești bucuriile, visul, nu te tot pregăti să le trăiești cândva.
De încheiere: Știu că există cititori pentru care este doar o altă carte plină de banalități pozitiviste și teorii moderniste. Eu am primit-o ca pe povestea unui om plin de lumină, VIU.
Eu așa am reușit să x și y, zice Connie. Pașii au fost ăștia. Ai rețeta și ingredientele în fața ta, de vrei să-ți schimbi meniul, ești invitatul meu! Să ne înfruptăm din viață în trai bun!
- You, asshole, YOU caused it! În orice moment, orice gândire greșită poate fi corectată! - Connie Larkin, București, 2019, 254.
__________________________
➤ Celelalte peste 300 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
- Copiii bolnavi de părinți - A. Schutzenberger, G. Devroede ****
- În viață sunt lucruri care nu se fac. Și care totuși se fac... Péter Várdy în dialog cu Imre Tóth ****
- Culoarul morții - Stephen King *****
- Știutorii - Mircea Cărtărescu ****
- Cartea mea de bucate - Savatie Baștovoi ****
- Meseria de romancier - Haruki Murakami ***
- Peisaj după isterie - Mircea Cărtărescu ***
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu