De ce astă carte
B. primește lunar de la firmă buget pentru cărți. Mă rog, pentru cultură, eu l-am însușit integral pentru cărți. Deși datul ăsta e de anul trecut, încă mă ia prin surprindere când auz: Au intrat banii, dă-mi titlurile! Firește că nu le am. Și atunci pe repede înainte scot din lista de dorințe cu sute de titluri câteva la-ntâmplare. În ianuarie, când o picat porunca, nici lista n-am avut-o la-ndemână. Am răsfoit în grabă propunerile de mi le-o făcut librăria și mi-o atras atenția autorul Savatie Baștovoi. 70 de lei o costat și încă mi-i mirare c-am renunțat la a ne întregi cu încă doi Stephen King colecția în favoarea unui volumaș de rețete.
**** Despre câteva rețete și multe fotografii
Urmăresc cu mare plăcere personajul Savatie Baștovoi. În anii din urmă i-am citit trei romane și volumul Antiparenting, apoi am uitat restul titlurilor pe liste de dorințe. Dar omul online îl urmăresc ziceam, când îmi iese-n cale. Cel mai mult îmi plac lucrurile pe care le meșterește și mă atrag fotografiile prin care-și prezintă truda.
Pentru fotografii am ales dintâi Cartea mea de bucate și n-am fost amăgită din ăst punct de vedere. Mi-aș fi dorit și câteva rețete, pe care să le testez în bucătăria mea, dar nu mi-o iscat poftă decât una singură din cele 61, de le-oi fi inventariat corect. Am rezervat rețeta proiectului special din decembrie. Alte câteva le voi testa-n zilele de post. Chestiune de gust însă faptul că nu mă potrivesc cu peștele și cărnurile, căci mărturisește autorul: A ieșit din tipar al doilea tiraj al cărții de bucate. primul tiraj, deși unul mare, s-a vândut în timp record, în doar câteva săptămâni. Am primit zeci de poze cu bucate gătite după carte.
Părintele Savatie prezintă volumul pe bună dreptate ca pe un album de artă cu multe fotografii de la Oricova și peisaje necunoscute din Republica Moldova, tipărită pe hârtie de culoarea fildeșului, legată în coperți tari. Este o carte extrem de frumoasă, pare atât de potrivită pentru a fi dăruită unui om care iubește mâncarea, cuvintele, fotografia, poveștile.
Cartea are puțin text, motiv pentru care mi-am ales citatele și de pe unde le-am găsit la părintele Savatie, nu doar din carte.
...m-au determinat să alcătuiesc o carte de bucate pentru voi, o carte care nu are alt scop decât de a vă încuraja să gătiți acasă. Am gătit în viața mea pentru oameni din diferite neamuri și culturi, am gătit în Franța și în Germania, la Moscova și București, am ospătat români și ruși, evrei și arabi, francezi și ucraineni, armeni, găgăuzi și alte neamuri cu bucătării istorice, între ei fiind și gurmanzi cu fițe și chiar și bucătari chef. La rândul meu, fiind invitat în diverse țări, am avut ocazia să gust din bucătăria lumii, încât și bucătari cu stele Michelin ne-au servit la masă. Spun acestea ca să vă asigur că această carte este făcută cu toată responsabilitatea și nu este o scremătură vedetistă, atât de la modă acum. Ba, tocmai riscul de a lăsa această impresie m-a făcut să amân vreme de zece ani ideea unei astfel de cărți.
Volumul se pornește C-un studiu introductiv despre mâncare și post în Ortodoxie. Folosind Scripturile și scrierile Sfinților Părinți se prezintă o introducere în filozofia postului și hranei, ce se dorește luminare.
Postul este ceea ce ne deosebește de animale, expresie a puterii noastre de a decide liber când și ce mâncăm. Libertatea cu care ne ridicăm împotriva nevoilor pătrunse în firea noastră prin păcat ne face suverani în fața morții și a diavolului care l-a doborât pe Adam prin mâncare. Dacă diavolul l-a biruit pe Adam prin mâncare, noi ne împotrivim diavolului prin post.
Continuă lucrarea cu amintiri despre hrana copilului păscător de animale. Este bucata care mi-o plăcut cel mai mult. Multe dintre pomenirile părintelui Savatie există și-n copilăria mea, nu doar de când mânam vacile pe dealuri, ci și din tinda bunicilor. Oi, și limba, câte emoții puternice mi-o înviat!
În toate casele din Oricova, în verandă, exista mereu un borcan mare de chișleag. Era hrana la îndemâna copiilor lăsați acasă de capul lor, în timp ce părinții erau la lucru pe dealurile sovhozului. Gâlgâitul bucăților de lapte prins care se rup din borcan și cad în cana mare emailată este o întâmplare ce nu se uită toată viața, la fel ca trosnetul lemnelor în foc sau prima zăpadă.
Ultima partea, cea mai întinsă, este dedicată rețetelor orânduite astfel: De bună dimineața, Carne și pește la foc, Fierturi, Sare și vânt, Gustări și salate, Specialități.
Sunt rețete simple, cu foarte puține ingrediente și doar câțiva pași necesari preparării lor. N-aș zice că unele dintre ingrediente se găsesc la magazinul de la colțul străzii, deși-n Republica Moldova nu doar că-s la îndemână, ci-s și foarte ieftine. Dintre ingredientele prețioase: ouă neîmplinite (cele din pasăre, de n-au ajuns a fi ouate), mreană, amur. La-ntâmplare, iaca feluri: scrob, friptură de vițel, porc la cuptor, mreană la fum fierbinte, borș scăzut, sarmale, salată mănăstirească.
Fiind atrasă, prin fișa postului, de rețetele dulci, posibil să fie acesta motivul pentru care nu mi-i rețetar de căpătâi volumul de astăzi, după cum am năzuit inițial. Nici n-aș vrea ca picul meu de dezamăgire să ofere o imagine eronată privind lucrarea. Rețetele prin simplitate cu siguranță respectă promisiunea părintelui Savatie de a încuraja gătitul acasă. Secretele străvechi de păstrare a cărnii și peștelui făr de frigider și ele vor atrage atenția și vor dospi niscai pofte. Ș-apoi mai sunt zămuri, pâinici, vedete ale bucătăriei ruse, care vor inspira ceva găteli musai.
Despre steluțe
Am ajuns la povestea ultimei cărți citite în ianuarie. Au fost gătate atunci 6 bucăți. Mai sunt câteva restante de anul trecut și cele din februarie, care - ce bucurie!- nu-s puține. Și pentru ăst an, planul prevede 50 de pagini citite pe zi. În prima lună media fu 47, aproape 1500 de pagini.
Nu mi-am propus să păstrez special cartea pentru astăzi, dar mă bucur că apare-n ziua-n care se dă startul pentru lungă vreme la făr de brânză, carne, ouă.
În cele dintâi zile ale anului am aflat despre Coffee table books ș-am fost deznădăjduită că-n sutele noastre de volume, poate unul or două să corespundă genului cărți ca obiecte de decor. La nici o săptămână am primit Cartea mea de bucate ș-am simțit-o din prima clipă ca aparținând categoriei mult râvnite. Și nici nu m-o mai durut sufletul pentru cei 70 de lei, aș zice că fu chiar ieftină (copertă cartonată, hârtie lucioasă, print integral color, peste 150 de fotografii). Nici că se poate ceva mai potrivit pentru răsfoit în timpul pauzei de ceai, cafea, ce bere o mai fi cu prietenii.
Atunci când găseam ciuperci albe de gunoi eram ca niște vânători liberi care se hrănesc de pe deal și din pădure, nu ca oamenii de rând care țin hrana în beci. La fel erau și păpușoii copți pe care îi rupeam din lanurile colhozului, dar, mai ales, racii pe care-i prindeam din iazul de la Morozanca, având ca momeală o broască jupuită în care gustoasele arătări își înfigeau cleștii înainte de a ajunge înveliți în gazete și incendiați pentru a fi mâncați cu multă poftă.
- Cartea mea de bucate - Savatie Baștovoi, editura Cathisma, 2022, 168 pagini.
______________
- Celelalte peste 300 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
- Indexarea titlurilor din 2022, 2023, este AICI.
- În 2023 am citit și povestit despre:
- Copiii bolnavi de părinți - A. A. Schutzenberger și G. Devroede ****
- În viață sunt lucruri care nu se fac. Și care totuși se fac... Péter Várdy în dialog cu Imre Tóth ****
- Culoarul morții - Stephen King *****
- Știutorii - Mircea Cărtărescu ****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu