JURNAL DE NEȘOFER #9

 

Mă pot opri cu număratul la 5 pentru a descrie de câte ori m-o durut capu-n 43 de ani. Ei bine, acuș îmi explodează. Acuș, adică de vreo 22 de ore pline. 

Cum fură orele cu noul instructor, ultimele înainte de examenul cu numărul doi și ce se petrecu pe traseul oficial, după ce pe primul l-am biruit c-o sută de puncte, când erau suficiente 21 pentru a-l rata, iată raport:

• Nu știu dacă destinul meu șoferistic ar fi fost diferit cu ăst profesor nou încă de la începuturile din februarie. După prima ședință, mi-o zis abia la ultima, verdictu său fu că-s încă un candidat pe lista catastrofelor la volan. Cică-i lung șirul ăsta, deși impresia mea fu că pentru toată lumea-i ușor, doar pentru mine imposibil. Are mulți elevi care repetă școala a doua, a treia oară. Mi-o prezis că după vreo sută de ore aș putea ajunge să conduc mai de Doamne ajută și pare să se adeverească previziunea. Am adunat doar 60 de ore din ședințele oficiale, fix 40 de milioane cât m-ar costa rafturile din debara s-or dus pe apa roților făr de direcție.

• Mi-o plăcut mult omu, care se aseamănă foarte mult cu celălaltu. Ăsta-i un mare câștig zic. Întotdeauna m-o stresat actul în sine de a ține volanul și pedalele și niciodată profesorul ce-mi ședea-n dreapta. 

• Media de admitere este 3 din 10 candidați la examenul oficial. La primul instructor era 8 din 10  și la cel de pe urmă 5 din 10 sunt admiși. M-am simțit mai confortabilă cu perspectiva de a nu afecta negativ rezultatele unui om. La primul examen gându-mi fu să nu stric palmaresul instructorului, mai mult decât la eșecul personal.

• Și pentru că era prea simplă Școala de șoferi pentru mine, nu doar că m-am trezit în pragul examenului făr de instructor ci și pe o mașină nouă. Eu am mai condus pe câmpuri mașinile prietenilor și ale noastre în astă vreme, nu-i ca și când aș fi crezut că-s identice, dar tot îmi fu a dracu de greu să mă acomodez. Deși pentru că nu mi-o murit decât o singură dată motorul, la final, am fost conștientă pe fiecare metru că-i o mașină care se conduce mai simplu. Cu benzinara aveam semafoare la care omoram motorul de 5 ori consecutiv. Drept încurajare instructorul cel nou mi-o povestit de-o elevă care n-o pornit-o-n examen pe diesel de vreo 10 ori,  suficient cât să-l pice în primele minute de pe loc. 

• Dacă înaintea primului examen am trecut pe roșu ș-am considerat asta reprezentativ pentru ce va fi (ș-a fost), la ultima oră pentru al doilea mi-o murit întâia dată-n cele 7 ședințe suplimentare ș-am decis ăla să fie semnul. Și fu, ce surpriză!

• Dacă prima dată necazul ăl mare mi-o pornit de la faptul că bruscam mașina nefolosind corect treptele de viteză  (alea două!), la ăsta fu neîncadrarea. Aș putea număra pe degetele de la jumătate de corp de câte ori nu mi-a pus instructorul mâna pe volan asigurând astfel integritatea oglinzilor și de pe stânga și de pe dreapta. De aia sfatul său fu nici să nu iau în calcul o mașină automată pentru ultima șansă de a mai prinde permisul pe dosarul acesta.

• Deși prima dată m-am simțit mult mai nepregătită, am avut mai multe momente în care am visat reușite. Acum am fost la nivelul zero cu optimismul. Am văzut șanse de a reuși 50, tot atâtea ca pentru ratare. Mi-am dorit doar să nu mă mai las în deznădejdea primului rezultat. I-au urmat atunci 3 săptămâni în care nu m-am putut gândi la nimic altceva.

Cele mai prețioase amintiri ale ultimelor ore de conducere, cu noul instructor dară, îs astea:

- Țucă mama, când vrei tu, nu acum firește căci ești ocupată cu viraj, pietoni și ai doar un cap și două mâini, poate schimbi și treapta de viteză...

- Păi de ce să fi pornit tu cu treapta unu, țucă mama?!

- Poate data viitoare și la tine stânga e-n stânga, țucă mama...

Și acum, când îmi bubuie capu, zâmbesc amintindu-mi de țucă mama  rostit cald, dar făr de zâmbet, un fel de ocara supremă cred că se vru. La mine n-o funcționat pe direcția pedagogică. Le-aș face statui oamenilor ăstora pentru care, după 10 ore de alde mine, înjurătura supremă este țucă mama. 

Voiam a cuprinde și examenul doi aci, dar deja-i prea mult chiar și pentru mine. Revin. 

_____________________________________________

În arhiva Dacă și eu pot, apăi nu există nu se poate filele sunt:

1.

2.

3.

4.

5.

6. 

7.

8.