- Provocarea În luna iunie citesc doar cărți de cinci steluțe (3).
- Săptămâna Haruki Murakami, dragostea mea (3).
N-am desigur nicio garanție pentru numărul steluțelor atunci când încep o lectură, dar aș cam paria că multe dintre ele vor sfârși la capătul ăl bun.
______________
Inventarul cărților în curs de citire
Deși planul lui 2019 poruncește să citesc doar dintre cărțile neterminate ale anului trecut, de la a doua carte am încălcat restricția. Păi ar însemna să trudesc la patru volume tot anul, căci n-am descoperit butonu' care-mi dă dezlegare pentru cărțile sunt scrise și spre a fi abandonate înainte de ultima pagină.
În speranța că voi ajunge cândva să citesc doar o carte, treacă de la mine, hai, două, am introdus raportarea necititelor. Dintre cele începute în 2018 am 2 neterminate din 6 ș-am pornite din 2019 încă 6 bucăți.
De ce astă carte
- Mi-am comandant volumul în campania dacă tot vor fi șase luni făr de salariu, ia să-mi cresc stocuri de cărți, în toate săptămânile, cât mai îs bani.
Încheiam textul despre Uciderea Comandorului mărturisind că lectura mi-o născut doruri strașnice de Murakami și că voi reciti, în ăst scop, una dintre scrierile sale prețioase. Întâmplarea o făcut să nimeresc întâi un volum necitit. N-aș paria că nu mai sunt și altele. Campania achizițiilor s-a finalizat c-un stoc de peste 50 de cărți noi, rafturi n-am, toate-s în traiste. Pân acum am descoperit și vreo două dubluri, sănătate!
Astăzi textul despre ultima nuvelă. Cele două sunt atât de diferite încât n-am știut cum să le notez într-un singur calificativ. O medie între cele două note ar fi fost nedreaptă pentru ambele.
****PINBALL, 1973
Ascultă cum cântă vântul și Pinball, 1973 sunt primele scrieri publicate de Murakami. Prima în 1979, când avea 30 de ani, cea de a doua un an mai târziu. Împreună cu În căutarea oii fantastice, publicată în 1982, fac parte din Trilogia Șobolanului. Ce mult am iubit cel de al treilea volum, făr să am habar că face parte dintr-un pachet. Acum că le-am citit pe toate, nu văz nicio legătură între cele trei și mai ales cu cel de al treilea, dar, na, poate că de pe atunci se pregătea să fie Murakami ăsta, desăvârșitu întru mister.
Sunt multe piese ale unui puzzle pe care eu nu l-am reușit a întregi, ziceam despre prima nuvelă a volumului. Exact așa e și cu Pinball, 1973. Doar că de astă dată nu-s dezamăgită că n-am tabloul complet. Îs grozave bucățile separate! Personajele, cele trei, din prima parte a volumului apar iară: naratorul după 10 ani, deci puțin peste 30 în total, apoi Șobolanul, prietenul lui și J., proprietarul unui bar, în care de astă dată nu-și mai fac veacul cei trei, ci doar ultimii doi. Primu' are alte ocupații, revin eu cu ele. La un moment dat, naratorul, ăl mai principal dintre personaje, rezumă piesele de care zic. Nu le-am recunoscut pe toate, de parcă nu citisem cartea pe care el a scris-o, dar cum nu fu un test de verificare cu corigență, am continuat lectura ca și când bifasem toate răspunsurile corecte.
Panoul de comandă, groapa cu nisip, rezervorul, terenul de golf, puloverele cârpite... și acum pinballul. Cât mai ținea așa? Mă simțeam dezorientat, prins parcă în dansul unui carusel complet lipsit de sens. Nu-mi doream decât să merg acasă. Să intru cât mai repede în baie, să beau bere și să mă strecor în patul meu călduț, cu țigările și cu Kant în brațe. (Pag. 255)
Din inventarul ăsta lipsesc câteva piese, poate cele cu sens de aia. Kant ăla de acolo e cel cu a sa Critica rațiunii pure, nu un altul. Povestitorul este traducător la o firmă în care mai are un asociat, o afacere cam de succes. Și peste noapte i-o aterizat în casă două gemene. Cum le putea boteza Murakami, chiar de era atât de la începuturi?! 208 și 209 firește! Deși nu se petrece nimic, mă rog, nu prea se detaliază ce se întâmplă în patul în care se află un bărbat și două femei gemene (ceea ce iară Haruki de azi ar cam ști cum să deseneze) mi-a plăcut grozav bucățica asta de poveste. Îi de aia domestică, făr de emoții puternice și șoc. Am nevoie să citesc de astea nedramatice în astă perioadă. Generozitate, prietenie, curs lin, pe ele le caut și le-am găsit cu uimire taman aci.
Aparatul de jocuri Pinball în anul 1973 este unul dintre mini-drumurile mini-romanului dar n-aș vrea să mă lungesc dezvăluind încă un colțișor care m-o surprins plăcut.
Ultima parte are doar cu vreo 30 de pagini mai mult decât prima, dar dacă aceea pare o ciornă de rezumate pentru un eventual roman, aceasta este perfect închegată și cursivă, chiar de privește doar câteva momente din timpi diferiți și câteva personaje. Episoade trecătoare din viață le zice Murakami, la fel de neînsemnate ca o frânghie de rufe în bătaia ploii. Mda, cam minunat!
Nici n-apuca un anotimp să iasă pe ușă, că următorul intra pe alta. Degeaba îi striga cineva alarmat să mai rămână puțin, că mai sunt atâtea de povestit. Oricum nu mai era nimeni care să asculte. Ușile se închideau etanș. Pe scaunul din încăpere stă deja alt anotimp, care-și aprinde țigara cu chibritul și-ți zice:"În caz că ai ceva de adăugat, spune-mi mie și, dacă lucrurile merg bine, o să fiu eu mesagerul". "Nu, nu e nevoie", răspunzi tu. "Nu e foarte important. Doar șoapta vântului ce învăluie totul în jur. Nu contează. A murit un anotimp. Atâta tot". (Pag. 159)
Despre steluțe
Am tăcut iar amândoi. Ceea ce ne lega era doar o frântură de timp... mort de mult. Cu toate astea, o licărire mică de amintire dragă încă-mi stăruia în suflet. Când va veni moartea să mă ia, cu siguranță licărirea aceea o să mă însoțească în răgazul de-o clipă ce-mi va fi acordat înainte de-a fi azvârlit în creuzetul neantului. (Pag. 266 - 267)
Mi-o plăcut foarte mult Pinball, 1973. Poate și pentru că a urmat imediat lecturii dezamăgitoare din Ascultă cum cântă vântul. Nu i-am dat 5 steluțe doar pentru că Pădurea norvegiană, Kafka pe malul mării, În căutarea oii pierdute, Cronica păsării-arc și Ceoimaifiuitatacuș au primit 5 steluțe. Și Pinball nu se compară cu niciuna dintre scriiturile pomenite. N-am habar de ce continui să folosesc sistemul steluțelor când este atât de evident că nu funcționează. Poate pentru că îmi plac complicăcelile.
Ziceam și-n textul despre prima parte că Murakami s-a opus traducerii acestor scrieri considerându-le nedemne de citit. După ce am ajuns la ultimul cuvânt urmat de punct m-am întrebat cum ar rescrie Murakami de astăzi, 40 de ani mai târziu deci, Pinball, 1973. Sau de ar reuși din Ascultă cum cântă vântul să însăileze o poveste citibilă. Găsesc că-i un exercițiu fascinant, deși presupun că-i imposibil. Nu-i chiar la îndemână primul copil din negru să-l faci blond și din scund înalt. Deși la nea Haruki aș cam paria că-i posibil.
După Uciderea Comandorului și cartea de azi mi-o accentuat dorul pentru recitit Murakami ăla bunu, dar e musai să mai sfârșesc și din neterminate, măcar aia de-i începută în 2016. Ce grozavă ar fi luna dedicată recitirii lui Murakami! Ia să văz cum o organizez. De mi-aș achiziționa și ultimele titluri, două, pentru a deține integrala Murakami ar fi un vis prea frumos de împlinit.
Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele de n-aș fi atât de subiectivă:
* cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
** volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut niciun zâmbet or emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
*** cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
**** scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pentru care nu năzui să le recitesc;
***** cărți care mi-au plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.
________________
În 2019 am mai citit:
- An/Organic - Florin Pîtea ***
- Dracula's Kitchen - Vlad B. Popa *****
- Suflete cusute - Anne Lamott ****
- Cea mai frumoasă poveste - Adrian Cioroianu *****
- Efemeride - Irvin D. Yalom *****
- Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr - C.S. Lewis ****
- Insula roboților - Petre Brown ****
- Patru bărbați plus Aurelius - Doina Ruști ***
- Povestea mea - Michelle Obama *****
- Culorile rândunicii - Marius Daniel Popescu ***
- Regula de 5 secunde - Mel Robbins ***
- Terapia Integrării Trecutului - Ingeborg Bosch (1) *****
- Cele cinci limbaje ale iubirii - Gary Chapman *****
- Drum sângeros către moarte - Sven Hassel **
- Zuleiha deschide ochii - Guzel Iahina *****
- Fugara - Alice Munro *****
- Chipul - Alice Munro *****
- Terente - Zodia Zmeului / Doina Popescu - Brăila****
- Ochii dragonului - Stephen King *****
- Uciderea Comandorului (2) - Haruki Murakami *****
- Ascultă cum cântă vântul - Haruki Murakami ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu