LEGO NINJAGO - LLOYD

- Ștefănuț, ce personaj ți-ar fi plăcut pentru tortul de nouă ani?

- Lego Ninjago, Lloyd, Maria.

Îl întreb pe Google cine mai e și ăsta, îmi arată un personaj simpluț pe care părea c-aș fi în stare să-l bibilesc.

- Bine că mi-ai zis, uite pe poza asta a lui voi scrie La mulți ani, Ștefănuț și va fi felicitarea mea pentru ziua ta.

La Timișoara din cinșpe zile disponibile pentru Ninja de Aur fondantul o fost livrat în cea cu numărul treișpe. Apoi am descoperit că am cariocile alimentare terminate. Am fost doar oarecum dezamăgită, și de-n capul meu era perfect, aniversatul tot ar fi identificat dintr-o primă scanare cel puțin zece neajunsuri.

- Ștefănuț, știu că-i urât, dar atât am putut de data asta. Îi apăruseră două licăre a surpriză și bucurie. 

- Maria, l-ai reușit chiar de aur! Ar fi fost și culmea să ratez, cincizeci de lei m-o costat vopselurile, îmi zic.

- Deci, nu găsești că-i total nereușit?

- Nu, deloc! Doar are capul prea mare, el este prea mare, personajele Lego sunt micuțe, Maria! Și la cap chiar nu l-ai nimerit și nici picioarele și umerii nu-s așa, dar putem zice că seamănă...

Apoi mi-o spus, completat sau dublat de frate-su, o poveste cu Lloyd Montgomery Garmadon care o fost un Ninja Verde, după aia prin n-am reținut ce mijloace a devenit  Ninja de Aur. Ta-su murise și mai erau și niște fantome pe acolo, ta-su parcă nu era om, plus un Sensei care și ăla era grozav din o mie de motive pe care nu le-am reținut. Povestea mi-a plăcut mult atunci, doar că n-am avut loc în cap pentru înregistrat informații detaliate și corecte. 

Mi-ar plăcea să-l refac pe eroișorul de aur, poate pentru 5 ani de frate-su.

Torturile, două, pentru petrecerea de acasă și pentru cea de la locul de joacă, au fost identice ĂSTUIA doar că au conținut un al treilea blat și o a treia cremă de ciocolată cu lapte. 

Sor-mea o raportat de la locul faptei că pentru Alexia a fost cel mai bun tort mâncat vrodată. Or mama Alexiei, Angi, face torturi absolut grozave, asta când nu e ocupată cu născutu de Mării ca-n aste zile. Apoi o ajuns laude de la toți vecinii care-or căpătat feluițe plimbate și mare-mi fu bucuria.

Tori, mulțumesc iară, în cinci ceasuri aveam gata cele două dulcegării.

Să vedem ce am  în dosarul  festiv ștefănuțeasc:

1. Am găsit tortul diplomat de la un an, cel din 2009 când Zambetania nu exista. Atunci am fost atât de dezamăgită încât imediat după am început să caut variante pentru următorul. Așa am aterizat pe forumul cu decorațiuni din pastă de zahăr. De multe ori m-am gândit că de n-ar fi fost Ștefănuț poate că nu aș fi identificat pasiunea aceasta atât de frumoasă și gramul de talent și nici nu m-aș fi legat prin fire virtuale de oameni atât de strașnici.

2. Și primul tort pregătit din fondant pentru aniversarea lui 2, ĂSTA.

3. Tot la 2 ani i-am pregătit și singurul tort pentru onomastica de Alexandru, ĂSTA.

4. La 3 ani unul dintre cele mai reușite torturi și astăzi, ĂSTA.

5. La 4 ani o debutat obsesia mașinuțelor. ACI pe blog.

6. Tot la 4 ani am dăruit micuților de la grădiniță ursuleți, ĂȘTIA. Nu pentru că n-aveam altă treabă, ci pentru că aniversatu o dorit întâi tort cu ei, eu am presat, el s-o răzgândit, eu am prestat noua comandă.

7. Unul dintre cele mai trudite torturi, ĂSTA la 5 ani.

8. La 6 ani era încă pasionat de șah, între timp s-a vindecat. ACI arhivat.

9. În 2015 a fost episodul de poveste, ĂSTA,  cu furnicile care au mâncat toți biscuiții bibiliți pentru școală. 

10. Tortul lui 2015, deci a lu 7 ani, făr de rețetă  ACI. 

11. La 8 ani o fost iară o cerere specială onorată caricatură, ASTA.