Deși nu am avut intenția de a aduna un an schmittian, cam așa se prevede. Și de mai dau cu bobii pentru încă un bilanț, cu excepția volumului Copilul lui Noe, Milarepa, Domnul Ibrahim și florile din Coran*, Femeia în fața oglinzii sunt dezamăgiri uriașe. Pe fiecare dintre ele mi le-am cumpărat cu bucuria celei care-n trecut sub semnătura E.-E. Schmitt a citit unele dintre cele mai emoționante povestiri. Din fericire, voi mai răsfoi doar pdf-uri făr de bani de la anu-ncolo.
76 de pagini are cartea despre care scriu. 27 în format pdf ACI. Cum am în citire Solenoidul cu cele 836 de pagini ale lui pot constata că tot ce mi-o căzut pân acuș sub ochi din opera lui Schmitt nu adună atâtea file. Nu că ăsta ar fi un criteriu, cantitatea, dar chiar m-o durut inima de fiecare dată când am achitat 30 or 40 de lei pentru câte o broșurică de asta.
Momo, Moise, este un copil crescut făr de iubire și făr de mamă, lângă un tată avocat sever, în Parisul anilor '60, în Cartierul evreiesc. Domnul Ibrahim este băcanul musulman de la colțul străzii. Destinele celor doi de la timida tangență inițială se vor împleti magic. Ca și-n celelalte povestiri de le-am citit din Ciclul invizibilului personajul central este un copil plin de inocență și farmec (în Milarepa nu-i asta regula). Diferența față de Oscar or Joseph este că Momo nu-i lumina care călăuzește adulții spre fericire, ci invers, domnul Ibrahim este cel care îi sprijină călătoria către rosturi și-i deslușește tainele iubirii de oameni. Pe mine povestea aceasta nu m-a prins. Am zâmbit comentariilor savuroase pe care le replica Momo, dar n-am fost curioasă care-i finalul, n-am bocit niciun mort, n-am trăit nicio emoție puternică.
La treisprezece ani mi-am spart puşculiţa şi m-am dus la curve. Puşculiţa era un purcel din porţelan smălţuit de culoarea vomei şi prevăzut cu o fantă pe unde puteai să bagi banul, dar nu şi să-l scoţi. Tata alesese puşculiţa asta cu sens unic pentru că ilustra întru totul concepţia lui de viaţă, şi anume că banul e făcut să-l pui bine, nu să-l cheltuieşti.
Brigitte Bardot, la noi în cartier! Brigitte Bardot de-adevăratelea, în carne şi oase! Mă proptisem şi eu la fereastră. Mă uitam de-acolo la ea şi mă gândeam că parcă ar aduce cu pisica vecinilor de la al patrulea, o pisicuţă drăguţă căreia îi plăcea să stea tolănită la soare pe balcon şi despre care ai fi zis că nu trăieşte, nu respiră şi nu clipeşte decât pentru a stârni admiraţia. Ba chiar, uitându-mă mai atent, găsii că Brigitte semăna leit cu fetele de pe Rue de Paradis, fără să-mi dau seama că de fapt ele îi semănau ei când se maimuţăreau ca Brigitte Bardot pentru a-şi atrage clienţii.
Plutesc de-a binelea. Nimic nu-mi mai rezistă. Domnul Ibrahim mi-a dăruit secretul armei absolute. Mitraliez lumea cu zâmbetele mele cât e ziua de lungă. Nimeni nu se mai uită la mine ca la un gândac.
Secretul fericirii este s-o iei pe îndelete, Momo.
* Domnul Ibrahim și florile din Coran - Eric-Emmanuel Schmitt - Humanitas Fiction 2013
_______________________
După 9 luni, abandonez ideea donării cărților prin intermediul Zambetaniei. Voi selecta un pachet pentru a fi predat unei biblioteci, cele câteva volume din colecții le voi duce la mama, așa încât atunci când se va încheia etapa KonMari să mai am pe rafturi doar cărțile pe care îmi doresc să le recitesc. Solenoidul cu autograful domnului Mircea Cărtărescu vreau să-l dăruiesc unui om al cărui blog de cititor îl iubesc. Dar mai mă lupt cu cele 5 kile de carte pân la Crăciun probabil.
Brigitte Bardot, la noi în cartier! Brigitte Bardot de-adevăratelea, în carne şi oase! Mă proptisem şi eu la fereastră. Mă uitam de-acolo la ea şi mă gândeam că parcă ar aduce cu pisica vecinilor de la al patrulea, o pisicuţă drăguţă căreia îi plăcea să stea tolănită la soare pe balcon şi despre care ai fi zis că nu trăieşte, nu respiră şi nu clipeşte decât pentru a stârni admiraţia. Ba chiar, uitându-mă mai atent, găsii că Brigitte semăna leit cu fetele de pe Rue de Paradis, fără să-mi dau seama că de fapt ele îi semănau ei când se maimuţăreau ca Brigitte Bardot pentru a-şi atrage clienţii.
Plutesc de-a binelea. Nimic nu-mi mai rezistă. Domnul Ibrahim mi-a dăruit secretul armei absolute. Mitraliez lumea cu zâmbetele mele cât e ziua de lungă. Nimeni nu se mai uită la mine ca la un gândac.
Secretul fericirii este s-o iei pe îndelete, Momo.
* Domnul Ibrahim și florile din Coran - Eric-Emmanuel Schmitt - Humanitas Fiction 2013
_______________________
După 9 luni, abandonez ideea donării cărților prin intermediul Zambetaniei. Voi selecta un pachet pentru a fi predat unei biblioteci, cele câteva volume din colecții le voi duce la mama, așa încât atunci când se va încheia etapa KonMari să mai am pe rafturi doar cărțile pe care îmi doresc să le recitesc. Solenoidul cu autograful domnului Mircea Cărtărescu vreau să-l dăruiesc unui om al cărui blog de cititor îl iubesc. Dar mai mă lupt cu cele 5 kile de carte pân la Crăciun probabil.
In iunie 2014 scriam despre cartea asta:
RăspundețiȘtergere"O lectura usoara si rapida, care se termina inainte sa te obisnuiesti cu povestea sau cu personajele. A inceput brusc si s-a terminat si mai brusc."
De la mine a luat 4 stelute, dar am fost influentata de dragostea mea pentru autorul asta :D Imi place mult stilul lui ♥
Și mie îmi place să-l citesc, dar mi-i tare ciudă când povestea e mult sub ceea ce am găsit în alte scrieri ale sale.
Ștergere