Plăcintă de post cu mere şi gem de smochine

      Există pe blog câteva reţete grozave de post şi al căror succes în căutări zambetane  ar impune variante actualizate. Şi,  cum mă tot gândeam cum aş putea face să le  republic neidentic, am găsit la doamna D.  o variantă nouă,  minunată,  a aluatului fraged de post cu borş.  În 2011 publicam după reţeta sor-mii, care la rându-i o avea de la A., steluţele şi floricelele.

Aci în arhivă

Aci pe blog reţeta

Azi, de la doamna D, care la rându-i o are de la sor’ sa, doamna  N, citire:

Pentru aluat:

-         o cană de ulei

-         o cană de borş

-         o cană de zahăr

-         făină cât cuprinde pentru un aluat nelipicios

-         1 plic amoniac stins cu borş

-         esenţă de rom, coajă de lămâie, zahăr vanilat, un praf de sare

Pentru umplutură: 

- gem de mere cu scorţişoară, cuişoare

Din aluatul ăsta doamna D. o făcut o plăcintă în tava mare a aragazului, restul de aluat l-o amestecat cu olecuţă de cacao şi o mai făcut şi o tavă mare de fursecuri. Eu fursecurile le-am reprogramat în planul pentru Buna, de la sfârşitul lui martie, deci voi reveni.

Am folosit tava mică,  de 17x24 cm şi jumătate din cantităţile iniţiale, adică:

Pentru foi:

-         100 ml borş

-         100 ml ulei – în reţeta din 2011 uleiul era în cantitate dublă faţă de borş - uneori îl combinam cu margarină, azi poţi fi împuşcat de câţiva scriitori de blog culinar de rosteşti cuvântul care începe cu m şi se termină cu argarină 

-         110 gr zahăr şi 1 plic zahăr vanilat – dincolo era o cantitate infimă pentru obţinut bronzul  la coacere, oricum nu e o foaie dulce nici în noile cantităţi  de zahăr

-         5 gr amoniac stins cu borş – 1 linguriţă plină – în cealaltă variantă se folosea drojdie

-         făină – 415 gr o cuprins la mine

Am amestecat toate ingredientele într-un vas până când aluatul format s-o desprins de pe pereţii acestuia şi nu s-o mai lipit de degete. Ziceam şi prima dată că se omogenizează foarte uşor şi că nu necesită multă frământare.

Pentru umplutură* :

* îmi plac de la Lidl nişte plăcinţele cu bucăţi de mere, ca nişte cuburi conservate în peltea şi mă tot gândeam cum să le fac şi eu aşa. După ce m-am consultat cu dom inginer că ar trebui musai să nu lipsească zeama de lămâie, am făcut ceea ce se vede şi care se diferenţiază de original doar prin faptul că eu n-am avut siropul gros prin bucăţile moi de măr. 

-         4 mere medii – 650 gr

-         100 gr zahăr

-         400 gr apă

-         cuişoare, baton scorţişoară, steluţă de anason

-         zeama de la o lămâie

-         150 gr gem de smochine – cumpărasem de la Lidl cu 4 lei, am vrut să am o altă culoare între mere şi foaie, ceea ce desigur n-am reuşit, data viitoate voi folosi de prune.

Am făcut un sirop din apă, zahăr şi condimente.

Merele făr de coajă şi făr de sâmburi le-am tăiat cuburi, jumătate mai mari, jumătate mai mici,  trecându-le imediat prin zeamă de lămâie.

 Pentru că între timp siropul o scăzut foarte tare am adăugat jumătate din cuburi şi le-am lăsat în sirop vro 4, 5 clocote, pân s-au înmuiat uşor.

 Le-am scos la curs în sită şi am adăugat şi cealaltă jumătate de mere, care iară câteva clocote în sirop, apoi la scurs.

Am  împărţit aluatul în două, l-am cântărit, câte 386 gr bucata. Prima jumătate am înfăinat-o şi întins-o cu sucitorul pe dimensiunea tăvii, am înţepat-o cu furculiţa, uns-o cu jumătate din gem şi am aşezat-o în tava acoperită cu hârtie de copt. 

Apoi,  am acoperit foaia cu merele tăiate cuburi, scurse bine de sirop şi răcite. 

Am întins a doua foaie, pe care am înţepat-o. Aş fi vrut să o ung cu restul de gem şi partea cu gemul să a aşez pe mere. Dar am uitat, deci am acoperit merele cu ea neunsă.

Am copt plăcinta pân s-o aurit bine ultima foaie, între timp la mine s-o şi ars bine prima foaie. 30 de minute am copt-o la foc mic.

Imediat după coacere am uns-o cu restul de gem. Doamna D. o acoperea cu un ştergar ud şi înainte de servire o pudra cu zahăr.

Când se răceşte se feliază foarte frumos, chiar în porţii mici şi subţiri. Eu am păstrat-o 3 zile în caserole cu capac, când am dăruit-o de mărţişor,  într-o cameră răcoroasă, o fost până-n ultima clipă fragedă.

Nu-i musai de făcut foi groase, iniţial vroiam să încerc şi fursecurile, apoi n-am mai avut timp pe motiv de macaronşi pentru concurs şi am folosit tot aluatul la plăcintă. Uneori, doamna D, a doua parte de aluat o dă pe răzătoarea mare şi o aşeză pe gemul de mere, rezultă o prăjitură foarte aspectuoasă.

Am pe stoc nepublicate: mărţişoarele (de mândră ce mi-s de ele, deja m-am lăudat pe facebook c-o poză), un tort cu spanac şi ciocolată, macaronşii, nu ştiu care va ajunge dintâi, miercuri.