vineri, 7 februarie 2025

VINDECAREA COPILULUI INTERIOR - STEPHANIE STAHL

De ce astă carte

Pe fișa de lectură a cărții, începută hăt în 2021, mi-am notat că a costat 40 de lei și că nu am găsit-o cu reducere. Mai sunt acolo două cuvinte, acum prețioase, bani Oma. 

Bunica lui B., Oma, a murit în aprilie 2022. Avea 97 de ani făr de o lună. De câte ori o ajutam să se spele (nu foarte des) sau îi tăiam unghiile (iarăși rar, avea programare pentru păr și unghii în fiecare lună),  îmi dădea 100 de lei, uneori 200. Era bucuria ei dintâi. De nu mâzgăleam atunci neglijent cele două cuvinte, bani Oma,  n-aveam acum acces direct la doruri și ofuri - printre ultimii bani de la Oma. 

Am pe noptiera de lângă pat un teanc al cărților neterminate. Mă uit la el adesea, el se uită la mine și atât. Anul ăsta (iubesc luna ianuarie, de-ar fi vreo trei de ianuarie într-un an, multe dintre restanțe le-aș lichida) mi-am luat carnețelul ș-am inventariat situațiunea dezastruoasă. 14 cărți abandonate, unele din 2021 (cele mai vechi). Puteam jura că doar din 2023 m-am poticnit. 

Pentru întregul context,  să mărturisesc iară boala severă ce-o duc: nu poci renunța la o carte, oricât de buchisită i-ar fi lectura. M-ar durea inima de îndoială, dacă până la final a devenit splendidă și  am părăsit-o înainte de asta. Nu funcționează deloc la mine: viața e prea scurtă să pierdem vremea cu cărți care nu ne plac. Oricum nu voi reuși să citesc tot ce mi-ar plăcea. Ca să aflu ce mi-i pe gusturi,  tre să experimentez și anevoiosul. În apărarea mea,  mai zic că uneori o carte chiar este salvată de final. Ș-apoi citești o poveste faină și sfârșitul slab te lasă năuc. Nu există garanții!


**** Iară despre traumele copilăriei împovărătoare în  toți anii maturității

În lucrarea aceasta, psihoterapeuta Stephanie Stahl explorează conceptul de copil interior și modul în care experiențele din copilărie ne influențează viața de adult. Multe dintre problemele noastre prezente sunt cauzate de traume sau amintiri negative din copilărie. 

Printr-o serie de exerciții practice de introspecție și numeroase exemple concrete ale pacienților săi, uneori chiar anecdote, specialista ne încurajează  să ne confruntăm cu traumele și să încercăm identificarea și vindecarea rănilor sufletești.  Ce ușor e în teorie totul!

Sentimentele pe care le avem, precum sentimentul eșecului în viață, depind în principal de temperamentul nostru înnăscut și de experiențele noastre din copilărie. O influență importantă o au, în acest caz, convingerile noastre inconștiente. Prin convingere se înțelege, în psihologie, un crez profund ancorat, care exprimă o atitudine față de noi înșine sau față de relațiile noastre interumane. Multe convingeri se formează în primii ani de viață, prin interacțiunea dintre copil și persoanele cele mai apropiate acestora. 

Nu-i o lucrare abstractă, de înțeles doar de către cititorii cu pregătire în domeniu ori cu un dicționar în față. Limbajul este clar, simplu și accesibil, iară stilul prietenos, încurajator, plin de compasiune și direct facilitează înțelegerea unor concepte complexe.

 Copilul-umbră cuprinde convingerile noastre negative și sentimentele apăsătoare ce rezultă în urma acestor convingeri, cum ar fi tristețea, frica, neajutorarea sau furia. De aici rezultă, în schimb, mecanismele de apărare emoțională pe care le-am dezvoltat pentru a face față acestor sentimente sau pentru a nu le mai simți, în cel mai bun caz. Mecanismele de apărare tipice sunt: ​​retragerea, dorința de armonie, căutarea perfecțiunilor, înclinația spre agresivitate și atac sau chiar setea de putere și dorința de a deține controlul. 

Deși am mai întâlnit noțiunea de copil interior, pentru prima dată am aflat de cele două aspecte ale sale: copilul-umbră și copilul-lumină. Copilul-umbră poartă rănile, traumele și experiențele negative din copilărie. Poate influența comportamentele noastre de adult într-un mod negativ și poate genera sentimente de nesiguranță, frică și anxietate. Copilul-lumină reprezintă bucuria, creativitatea și spontaneitatea. Este aspectul sănătos și fericit al copilului interior, care poate aduce o energie pozitivă și optimism în viața de adult.

Dimpotrivă, copilul-lumină însumează experiențele noastre pozitive și sentimentele bune din noi. Acest concept se referă la tot ceea ce-i face pe copii să fie veseli: spontaneitatea, cheful de aventură, curiozitatea, inconștiența, vitalitatea, dinamismul și cheful de viață. Copilul-lumină este o metaforă pentru partea intactă a încrederii noastre în propriile forțe. Mai și oamenii care au de dus un bagaj foarte greu din copilărie au părți sănătoase în personalitatea lor. Și în viața lor există situații în care nu reacționează excesiv, și cunosc momente în care sunt veseli, curioși, jucăuși – în care deci se ivește copilul-lumină. Bineînțeles, la oamenii care au, în urma lor, o copilărie foarte apăsătoare, copilul-lumină iese la iveală mult prea rar.

Cele patru nevoi psihice fundamentale care sunt esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului interior sunt:

1. Nevoia de apartenență (dorința de afiliere, apartenență și comuniune). Această nevoie a copilului poate fi ignorată de părinți prin neglijare, respingere și/sau abuz. În funcție de gravitatea neglijării și de predispoziția sufletească a copilului, se determină dacă încrederea în sine este afectată puțin sau se ajunge la o tulburare psihică gravă. Adesea, din cauza neglijării timpurii, are de suferit capacitatea de atașament la maturitate (se evită sau se distrug relațiile strânse, adultul se agață de partener, devenind dependent de el și de alți oameni).

2. Nevoia de autonomie și siguranță  e necesară pentru a dezvolta un sentiment de independență și de responsabilitate personală. Aceasta include nevoile de a lua decizii și de a avea control asupra propriei vieți. Ignorarea acestei nevoi se reflectă la maturitate în lipsa de încredere în sine și în ceilalți. Pentru a compensa nesiguranța,  se construiesc inconștient mecanisme de apărare (evitarea sau dependența).
 
3. Nevoia de încredere în sine și de recunoaștere este importantă pentru a dezvolta un sentiment sănătos de valoare personală și respect de sine. Aceasta include nevoia de a fi apreciat, respectat și recunoscut pentru ceea ce suntem și ceea ce facem.

4. Nevoia de satisfacere a plăcerii este esențială pentru a trăi o viață echilibrată și satisfăcătoare. Aceasta include nevoia de a experimenta bucurie, fericire și satisfacție, precum și de a evita durerea și suferința inutile. Este vitală reglarea senzațiilor de plăcere și neplăcere prin dobândirea capacităților necesare pentru: tolerarea frustrării, amânarea recompensei și renunțarea la instincte. 

  1. Dvs.



Mecanismele de apărare ale copilului-umbră:
  • Negarea realității presupune refuzul de a accepta realitatea așa cum este.
  • Proiecția și victimizarea implică atribuirea propriilor sentimente, gânduri sau dorințe nedorite altor persoane.
  • Căutarea perfecțiunii determină obsesia față de frumusețe și dependența față de recunoaștere.
  • Căutarea armoniei și conformarea excesivă se referă la încercarea de  adaptare prea mult la cerințele altora.
  • Sindromul salvatorului implică tendința de a încerca să-i salvezi pe toți.
  • Rezistența este refuzul de a accepta schimbări sau de a te adapta la situații noi.
  • Dorința de a deține controlul determină necesitatea de a controla totul în jur.
  • Agresivitatea și atacul presupun redirecționarea unui impuls (de obicei o agresiune) către o persoană sau un obiect mai puțin amenințător pentru propria persoană.
  • Regresia afectivă se referă la revenirea unor comportamente și sentimente din copilărie în fața stresului.
  • Refugiul, retragerea și evitarea reflectă ascunderea în spatele unui comportament sau a unei activități pentru a evita durerea.
  • Teama de apropiere și acaparare a copilului-umbră se traduc prin refuzul de a te apropia de alte persoane din teama de a fi rănit.
  • Refugiul în dependență implică relații de dependență pentru a evita sentimentul de singurătate.
  • Narcisismul sugerează concentrarea excesivă pe sine și nevoia constantă de recunoaștere.
  • Camuflajul, jocul de roluri și minciunile presupun ascunderea adevăratului în spatele unui comportament fals sau de camuflare.

Stefanie Stahl oferă exerciții practice pentru a identifica și a vindeca aceste mecanisme de apărare,  cu scopul de a dezvolta o încredere mai puternică în sine și de a trăi o viață mai sănătoasă și echilibrată.

Mecanismele de apărare pot fi înlocuite cu moduri de comportament alternativ numite mecanisme de tezaurizare, în fapt mecanisme de apărare logice. Acestea sunt necesare pentru a face pace cu noi înșine,  cu partea copilului-umbră și pentru a-l face pe copilul-lumină să râdă. Mecanisme de tezaurizare:

1. Fericirea și nefericirea sunt legate de relațiile noastre. 
Apropierea de ceilalți este posibilă numai prin deschidere, empatie și naturalețe. Cel mai mult învățăm de la oamenii cu care relația este anevoioasă, pentru că ne duc la limită.

2. Conștientizează - la baza fiecărei schimbări stă conștientizarea situației actuale, acceptarea ei ca fapt.

3. Fă  diferența între fapt și interpretarea lui - încearcă să vezi lucrurile cât mai pragmatic cu putință, vezi realitatea. 

4. Găsește echilibrul între reflecție și abaterea atenției -  între atenția la propria persoană și atenția la lumea dimprejur. 

5. Fii sincer cu tine în ceea ce te privește - de nu reușești, cere părerea onestă a unui prieten.

6. Exersează bunăvoința  - tratează imperfecțiunea ta și a altora cu maximum de generozitate.

7.Laudă-ți aproapele ca pe tine însuți - cu toții ne dorim recunoaștere.

8.Bine înseamnă suficient de bine -  Goana după perfecțiune nu duce nicăieri, doar la epuizare.

9.Bucură-te de viață - oamenii captivi mecanismelor de apărare nu au acest curaj. Savurează viața făcând des ce-ți place și ancorează-te în aici și acum.

10. Fii tu însuți,  nu un copil ascultător - doar când suntem autentici și ne asumăm răspunderea pentru noi înșine pot să apară armonia și apropierea adevărate.

11. Pregătește-te să faci față conflictelor și modelează-ți relațiile - lucrează încrederea în propriul punct de vedere și rezolvă în mod deschis conflictele. 

12. Dă-ți seama când trebuie să renunți. 

13. Exersează empatia  - empatia înseamnă să poți rezona cu alți oameni. Este nevoie de o legătură puternică cu propriile sentimente pentru a nu pierde din vedere nevoile celui de lângă noi. 

14. Ascultă cu adevărat - te poți educa să asculți practicând ascultarea activă. Interesează-te cu adevărat de ceea ce spune celălalt.

15. Delimitează-te de ceilalți în mod sănătos - cu cât vei avea mai multă grijă de tine, cu atât ți se încarcă mai mult bateriile. 

16. Învață să spui nu. 

17. Încrede-te în tine însuți și în viață - gândește-te mereu că temerile tale sunt proiecții. Majoritatea lucrurilor de care ne temem nu se petrec niciodată.

18. Adaptează-ți sentimentele - sentimentele bune sau rele, ca stare de excitație maximă, blochează accesul la informațiile care ajută la soluționarea problemei. Impulsivitatea poate fi controlată. 

19. Ai voie să dezamăgești - despărțirea face parte din viață.

20. Digresiunea  - folosește voința  pentru eliberarea de o dependență. Pentru a nu lăsa loc presiunii unei dependențe este utilă o bună organizare a zilei. 
Din ce știu de la mine și de la oamenii dependenți din jurul meu (jocuri de noroc, alcoolism, fumat) soluțiile lui Stahl pentru vindecarea dependenței par pistol cu apă. Nu le văd rezolvând probleme atât de grave. 

21. Învinge-ți inerția. Cu cât devii mai inert, cu atât ai tendința de a te odihni mai mult, pe când, pe măsură ce devii mai activ, cu atât mai multe lucruri bifezi de pe listă. Inerția implică refugiul și evitarea. Inerția  aduce tristețe. 

22. Învinge-ți rezistența - la mulți oameni copilul-umbră este captivul propriei încăpățânări. 

23. Cultivă-ți pasiunile și acordă atenție domeniilor tale de interes - pasiunile și interesele ne împlinesc. 


Ce mi-a atras atenția și am reușit să-mi notez: 
  • Oamenii dificili au copii-umbră foarte răniți;
  • Prin ochelarii copilului-umbră lumea este o proiecție, o realitate în sens negativ;
  • Avem puterea de a ne modela singuri realitatea și suntem liberi să alegem cum vrem să percepem lumea. Învățăm prin condiționare: repetarea frecventă a unor experiențe mentale (un gând, o emoție sau un gest) le întipărește în creierul nostru sub forma unor conexiuni neuronale stimul-reacție, făcându-le să devină obiceiuri (reacții) automate în mintea noastră;
  • Conflictul nu e declanșat de doi adulți, ci de copiii din fiecare dintre ei, care se ceartă;
  • Pe plan inconștient,  copilul interior ne influențează decisiv mai mult decât o face rațiunea - studiile au demonstrat că 80-90% dintre experiențele și acțiunile noastre sunt cuprinse în subconștient;
  • Copilul interior reprezintă inconștientul, dar de îndată ce ne îndreptăm atenția asupra lui, devine conștient; 
  • Majoritatea emoțiilor noastre sunt declanșate de factori externi. În ciuda acestui fapt, avem puterea de a decide ce ne influențează și în ce mod. În esență, suntem responsabili pentru propria noastră fericire și modul în care gestionăm aceste influențe externe joacă un rol crucial în starea noastră de bine;
  • Dacă nu poți iubi ceea ce nu este perfect, atunci nu este iubire adevărată;
  • Creierul e predispus să fie atent la greșeli și deficiențe;
  • Singurul om pe care-l putem influența este propria noastră ființă;
  • Copilul-umbră din cei care tărăgănează lucrurile este adeseori afectat de frica de eșec;
  • Căutarea perfecțiunii rezultă mai rar dintr-o dedicare pătimașă unei îndeletniciri. De cele mai multe ori ascunde teama de a nu suferi un eșec sau de a nu fi respins;
  • Căutarea armoniei este, ca și căutarea perfecțiunii, un mecanism de apărare pentru teama exacerbată de a fi respins de ceilalți;
  • Lipsa poftei sexuale e o modalitate frecventă de exprimare a pasivității agresive;
  • Oamenii care au avut o copilărie foarte frumoasă și-o reamintesc perfect, iar cei cu o copilărie tristă și-o reamintesc incomplet;
  • Sentimentul de iubire și de acceptare din copilărie este interiorizat ca o sursă de energie pozitivă, care ne oferă încredere și sprijin interior la maturitate. Aceasta este o încredere vitală.
  • Ești ceea ce ești, și asta e tot ce ești – și e bine așa!

Dvs.


C

Dvs.

Copilot

Despre steluțe

Am avut în trecut o perioadă de interes maxim pentru cărțile de psihoterapie. Între timp, m-am mai potolit.

Ultima carte terminată în luna ianuarie (chiar pe 31, la miezul nopții), dintr-un total de șase, fu Vindecarea copilului interior. Am citit-o anevoios. De nu aș fi împerecheat-o cu Stephen King, chiar de două ori,  ar mai fi rămas în teancul abandonatelor vreme multă. Pur și simplu,  stilul mi s-a părut greoi. Sunt pe toate paginile mențiuni la capitole care vor urma și trimiteri la precedente, care (ar trebui să cercetez de ce) m-au enervat la culme. Când să înțeleg despre ce este vorba, iară eram expediată în trecut or în viitor și mă pălea puternic frustrarea. 

Sunt sigură că,  printr-o sinteză  a celor 270 de pagini, fără repetarea multor idei și o mai bună structurare a conținutului, Stefanie Stahl ar fi crescut nivelul de atenție și de înțelegere asupra teoriilor sale, altfel extrem de valoroase. 


Am făcut primul pas în analiza comportamentului meu de cititor năzuros. L-am întrebat pe AI. Ce surpriză! 

Mi-o răspuns astfel:
  • Mențiunile și trimiterile constante la alte capitole pot fragmenta fluxul narativ, făcând dificilă înțelegerea și urmărirea ideilor prezentate.
  • Aceste întreruperi pot deranja ritmul lecturii, obligând întoarcerea la capitole anterioare sau anticiparea capitolelor viitoare, ceea ce poate dezorienta.
  • Întoarcerile frecvente la alte capitole pot afecta implicarea în text, determinând pierderea conexiunii cu povestea sau cu argumentul principal
  • Mențiunile constante pot împiedica înțelegerea imediată a unui subiect, amplificând frustrarea din cauza așteptărilor neîmplinite.

Am acordat patru steluțe pentru aspectele pe care nu le-am mai întâlnit în alte lucrări centrate pe copilul interior și cu rezerva că sigur e ceva defect la mine de m-am opintit în lucruri atât de simple. Deși, AI zice că am circumstanțe atenuante. 


  • Vindecarea copilului interior: renunță la tiparele care aduc nefericire și acceptă-te așa cum ești de Stefanie Stahl, traducere din limba germană de Cora Radulian, editura Litera, 2020, 271 pagini. 



Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:
*        cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;
**     volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;
***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;
****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;
***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.


➤ Celelalte  400 de volume  despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA. 

➤ Indexarea titlurilor din  2022 - 2025 este AICI. 


______________________

 În 2025 am mai scris despre:

Publicat de la
Etichete: , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)