De ce astă carte
În decembrie, pe când nu mai ajungeam la capăt cu niciunul dintre volumele începute, mi-am ales din colecția lui B. un nou roman semnat Stephen King. Din fericire pentru impasurile ce sigur nu vor lipsi nici în ăst an, teancul regesc s-o dublat în 2022. De-mi amintesc corect sunt peste 30 de titluri, spre 40.
Oricât mi-ar lipsi dispoziția pentru rânduri negru pe alb și lectură dară, întotdeauna bucăți din povestea lui Stephen King îmi vor ține cartea lipită de mâini, de la prima pân la ultima pagină. De-s 5 steluțe la final or doar 2, vreau să ajung acolo și să mă lămuresc repede.
Le-am numărat iară și-s fix: 33. Mai avem de cumpărat încă pe atâtea!
*** Despre încă un Kinguț
Uneori îmi place să-mi aleg un Stephen King dolofan dintre rafturi. Nu chiar cel de 1500 - 2000 pagini, dar pe la 800 - 900 nu-l refuz. Am votat cu Mai târziu din teancul necititelor pentru că era cea mai slăbuță arătare de acolo ș-o puteam găta pân pe 31 decembrie. Doar 232 de pagini, oare o fi fost bolnav și neputincios domnul King, când o scris-o?!
Nici pagini introductive or de postfață nu cuprinde cartea. Uf! E atât de interesant a afla cum s-o născocit povestea și taman acuș lipsesc explicațiile lămuritoare.
Da, văd oameni care au murit. Din câte-mi aduc aminte, i-am văzut mereu. Dar nu e ca în filmul ăla cu Bruce Willis. Câteodată e interesant și palpitant, alteori - înfricoșător (cum a fost cu tipul din Central Park), dar poate să fie și o chestie absolut enervantă. Însă ideea e că se întâmplă. E ca atunci când ești stângaci sau ai talent la muzică încă de la trei ani sau faci Alzheimer când ești încă (relativ) tânăr - așa cum a pățit unchiul Harry, pe când n-avea decât patruzeci și doi de ani. Sigur, la șase ani, patruzeci și doi mi se părea o vârstă matusalemică, dar chiar și pe atunci pricepeam că e lipsit de sens să te rupi în figuri când nu știi cine ești. Sau când nu-ți amintești numele lucrurilor... habar n-am de ce, dar pe mine asta mă speria cel mai tare ori de câte ori îi făceam o vizită unchiului Harry. Gândurile lui nu erau înecate de sângele scurs dintr-un vas care se spărsese în creier, dar tot înecate erau.
Tot timpul l-am avut în fața ochilor și-n urechi pe Cole Sear (Haley Joel Osment) copilul de 8 ani din Al șaselea simț. Care și este la un moment dat pomenit în carte (taman fragmentul citat) pentru a sublinia că sunt diferiți. Cole Sear (ca și Jamie Conklin, personajul de astăzi al lui Stephen King) vedea morții neretrași încă din dimensiunea asta. N-am habar de ce nu l-am asociat cu al lui Stephen King, Danny Torrance, băiețelul cu aceleași capacități paranormale din Shining.
Stilul lui Mai târziu este fermecător pentru că e vocea unui copil cu mult simț al umorului. Jamie Conklin are puterea de a vedea spiritele morților. Puțin timp după ce oamenii mor, Jamie reușește să-i vadă, să vorbească cu ei. Majoritatea celor făr de viață nu-s periculoși, ci doar incapabili să mintă. Spre deosebire de adulții din viața sa care-i ascund multe dintre adevăruri.
Harul lui Stephen King de a azvârli în poveste un personaj iubibil, pe care să-l urmărești cu sufletul la gură, să suferi și să te bucuri alături de el, nu este dezmințit nici de astă dată. Revin temele cele tot uzate: drogurile, crima, alcoolul, violența, relațiile toxice, dar asta nu-nseamnă că nu-ți dorești să mergi din nou, chiar de-i același drum bătătorit prin alte romane.
Dacă toți morții îs buni, care-i horroru?! Surpriză, taman unu' nu-i! Ticălosul ticăloșilor, desigur. Interesant fu că să zicem Piaza rea avea răul în fișa postului, dar oamenii ăia cu suflet și viață ce explicație au pentru cruzime?!
Mă-ntorc la Jamie, respectând singura regulă ce-o am când scriu despre cărți: nu dezvălui legăturile dintre piesele puzzle-ului. De astă dată și motivarea titlului o țiu secretă. Jamie locuiește cu mama sa în New York. Din cauza problemelor financiare, nu duc cea mai lină dintre vieți. Deși mama este agent literar și are-n portofoliu unul dintre autorii cu mare succes la public, chiar o vedetă, Regis Thomas. Mi-o plăcut mult Regis, în spatele căruia l-am identificat pe Stephen King. N-am habar de ce. Posibil datorită umorului cu caru' și dragului cu care este schițat. Bucuria cu care povestea o fost scrisă răzbate din toate rândurile.
Ai crede că-n 100 de file îi loc doar de schițe și nu de povești pe îndelete. Impresia mea o fost că la-nceput toate firele or fost aprofundate, apoi din lipsă de spațiu sfârșitul o fost scurtcircuitat. Ca și când lipsește volumul doi, continuarea.
Asta nu-nseamnă că emoția apare cu juma' de măsură. Când horroru' promis lipsește aproape cu desăvârșire, emoțiile puternice sunt cele care m-or legat de Mai târziu. Căci în oricâte pericolele și-ar fi dus autorul personajul, nu m-am temut o clipă pentru viața sa. De-o apucat să povestească, înseamnă că n-o murit. Simplu!
Despre steluțe
Am citit cartea în două zile, deci nu fu cu abandon lectura. Și totuși n-am reușit a mă convinge să urc la 4 steluțe, deși poate c-ar fi meritat. Fu călduță povestea, nici prea-prea, nici foarte-foarte, or de la domnul acesta așteptările mi-s până-n ceruri. Ș-apoi, în multe rânduri, Jamie o promis că aceasta este o poveste de groază. Și nu fu!
După cum poate v-ați dat seama, aceasta este o poveste de groază...
La cum se prevede ianuarie, chiar o scriitură de-a Regelui va primi coronița de Cartea lunii. Pân atunci însă, Mai târziu nu l-aș include în topul celor mai slabe romane, ci mai degrabă pe undeva pe la mijlocul de sus.
Am văzut cititori încântați pân la 5 steluțe de roman. Îi înțeleg. Eu sufăr însă de boala Cimitirul animalelor - Misery - Carrie - Shining. Orice carte nouă o raportez la careul de aur, e mai bună or ba?!
- Mai târziu - Stephen King, traducere din limba engleză Ruxandra Toma, Nemira, 2021, 232 pagini.
______________
- Celelalte peste 300 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
- Indexarea titlurilor din 2022, 2023, este AICI.
- Deși are și erori, eticheta care adună teoretic tot ce am citit de Stephen King este ASTA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu