COPIII BOLNAVI DE PĂRINȚI

• De-i luni, scriu despre cărți. 

De ce astă carte

De Black Friday în 2021 am ajuns întâmplător pe site-ul librăriei Philobia ș-am comandat vreo 10 volume pe teme psihoterapeutice. Întâmplător, adică eram în căutare de cercetări pe traumele transgeneraționale, nu urmăream vreo carte de bucate. 

M-o atras titlul. Încă îl găsesc strașnic.  

**** Sănătatea rădăcinilor

S-o nimerit ca prima carte despre care povestesc (pe foarte scurt) în 2023 să fie aceasta. Celelalte defilări fură restanțe din anul ălalaltu'.  Din 200 pagini,  50 s-or reportat necitite la-nceput de an nouț. 

Pornind de la ideea că o suferință psihică se poate transmite asupra mai multor generații, am vrut să arătăm în cartea de față că această transmitere are legătură și cu disfuncțiile corporale. Atunci când lucrurile nu sunt spuse, este posibil, uneori, ca ele să fie exprimate fizic, prin somatizare. Corpul copilului, al nepotului, al strănepotului, indiferent de vârstă, devine atunci limbajul strămoșului rănit, expresia traumelor acestuia. 

De-ar fi să culeg pentru blog o singură concluzie a unui volum profund și complex, aceasta ar fi: Traumele au viață lungă, cu atât mai lungă cu cât doliul nu a fost încheiat. Dacă nu au putut fi vorbite, digerate, metabolizate la vremea lor, ele dăinuie, asemenea unor treburi neterminate, întrerupte. (...) Sunt răni rămase deschise și infectate, incapabile să se cicatrizeze și care se transmit, prin urmare, în moștenirea lăsată urmașilor. 

Prin cazuri concrete, cei doi medici arată cum prezența unui abuz sexual în viața unei mame va naște probleme digestive copilului. Copil care nu va răspunde la niciun tratament or intervenție medicală, dar se va vindeca imediat ce mama numește suferința îndurată în timpul abuzului. Autorii amintesc în mai multe rânduri că nu este o lucrare științifică, ci o expunere a cazurilor în care nespusul a fost transmis sub formă de somatizare (tulburări la nivelul tubului digestiv). Referirile nu sunt doar la abuzurile sexuale, fizice, ci și la abuzurile simbolice (de putere și de autoritate). 

Despre steluțe

În tinerețe, pe când încă visam că voi aduna o duzină de prunci, mă-ntrebam uneori îngrozită ce-aș putea eu învăța un copil. Eram mai mult decât furioasă  că-mi însușisem tot ce uram la părinții mei. Între timp, adică după mai multe intersectări cu volume de specialitate, mi-am mai nivelat judecățile. S-or descurcat și ei cum or putut trudind la propriile bagaje căpătate de la părinți, bunici și străbunici cu puținele cunoștințe de care au dispus. 

Suntem, de fapt, mai puțin liberi decât credem. Pentru că suntem legați de experiența personală, familială, transgenerațională, de secretele de familie, de morți, pierderi sau doliuri neîncheiate, de șantierul pe care ni l-au lăsat strămoșii și de ghiulelele pe care suntem obligați să le târâm după noi din cauza dramelor trăite de ei sau a reacției lor la aceste drame, din cauza fragilității, a angoaselor, a culpabilității lor, a influenței sociale și a nespusului ori chiar a negânditului cu care ne-au împovărat umerii, cel mai adesea fără a fi conștienți de acest lucru.  

Deși cartea mi-o plăcut foarte mult, am citit-o extrem de greu. Prima jumătate este dedicată abuzurilor sexuale  și-i dură. Deh, nu-i o carte de vacanță. Acum, când scriu, aș nota-o cu 5 steluțe. Dar regula mea, una dintre ele, este să merg pân la capăt pe steluțele de le gândesc la ultima pagină și ultimul rând. Ș-atunci fură 4. Este un volum temeinic, dar prea multă practică de aruncat demonilor mei, n-am cules.

N-am rămas la 3 steluțe, cum am tot notat volumele din seria aceasta, pentru că spre deosebire de celelalte, Copiii bolnavi de părinți chiar este o lucrare accesibilă, de specialitate, dar atât de ușor de priceput și de către cititorul care nu este medic. 

• Copiii bolnavi de părinți –  Anne Ancelin Schutzenberger și Ghislain Devroede, traducere din limba franceză de Cristina Livia Vasilescu, Editura Philobia, București 2015, 197 pagini. 

______________

1. Celelalte peste 300 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA. 
2. Indexarea titlurilor din  2022, 2023,  este AICI.

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele,  de n-aș fi atât de subiectivă:

*       cărțile imposibil de citit, deci lecturilor abandonate;

**    volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.