Tort ecler pentru Virtual Hug

Cât de tare iubesc Virtual Hug se ştie d' amu din ediţiile trecute.
Ce emoţii şi cât drag pân o expediez, iară se ştiu.
Necunoscuta în ecuaţia asta:  îmbrăţişare virtuală= ăl mai mare drag rămâne la fiecare nouă lună destinatarul.
Nu fu dată-n care să reuşesc a nu mă suci, fie din cauze de ratat reţeta, fie din lipsă de vorbe, oricum planete nealiniate gândului meu de surpriză. Başca, am pierdut ş-un episod cu răzgândeli d' astea.

Luna aceasta nu face excepţie. De vro 2 săptămâni aveam titularul pân m-o trăznit mirarea "da' pentru Tori când scrii,  Mărie?! ". Mă rog,  fu: "pentru Tori când scriem Mărie?",  dar nu poci amu defila cu  apucăturile mele de fumeie nebună în toată splendoarea lor.

Drept e că o jumate de scrisoare tot i-am mai trimis cu trandafirii cei albi pentru tortul de nuntă.

Iubesc oamenii care spun verde-n faţă. Io nu spui, deşi aşa sunt receptată. Or, Torina o aterizat pe blog dând verdicte: " lu' tortu ăla îi lipseşte aia", "aci de era invers..". Că de la câteva comentarii lăsate pe zambetania am ajuns repede să primesc misiunea trandafirilor ei de nuntă e deja istorie. Deşi pentru mine intersecţiile acestea încă n-au explicaţii. Într-o zi un comentariu, apoi o mărturisire, un telefon şi apoi şedem în Casa cea nouă la poveşti ca şi cum tot facem asta de la grădiniţă.

Dacă torturile mele au crescut e şi pentru că am avut nonstop un răspuns la "e bine de-l  fac aşa, de folosesc culorile astea?" Că Tori îmi zice din prima secundă n-o să iasă şi io merg pân la capăt şi nu-mi iese e ăl mai firesc dintre  drumuri între noi. Şi blaturi şi creme şi multe-mi sunt dăruite cu uriaşă generozitate şi disponibilitate în lumea asta dulce atât de contracost.

Pe lista celor 15 dulciuri de la ziua lu G fură şi minieclere, cu sfaturi de la Tori pentru încorporat frişca în crema de vanilie . Aşa se face că drumul meu la Buna de zilele astea a intersectat ideea de tort ecler (salvată şi restanţă de la Crisa) cu reţeta ei.

Scriu repede că abia ce am stat cu ea la telefon un ceas şi-s în mare grabă.

Eu l-am montat în detaşabila de 26 cm. O avut în final 1,8 kg.
Fură 2 blaturi şi 20 gugloaie plus un kil de cremă. Gogoşile mi-au plăcut când le-am văzut pe alte torturi, consider însă că nu-s prea cu rost. La o porţie de tort ecler să mai primeşti ş-un ecleraş.

Pentru coji (2 spirale de 26 cm si 20 guguloaie de 3 cm):
- 300 ml apă
-150 ml ulei
- 200 gr făină
- 6 ouă
- un praf de sare

Apa cu uleiul şi sarea le-am pus la fiert, când a clocotit am adăugat toată făina grămadă şi am omogenizat energic. Eu închid focul când toată făina este încorporată. Am lăsat aluatul opărit la răcit. Dupa răcire, dar uşor călduţ, am adăugat câte un ou şi iară am amestecat pân la încorporarea deplină.
Tava am acoperit-o cu hârtie de copt, aluatul l-am turnat spirală cu un poş cu dui mic (n-am vrut foaie inaltă pentru ca ştiam că n-o tai în două pe orizontală). Spirala trebuie turnata cu spaţii mici între randuri (1 cm), io am avut ceva spaţii rămase goale după coacere pentru ca fură cam rar turnate. A se vedea cum în mintea mea erau aşteptările de creştere la coacere. Din păcate n-am poze cu prima spirală coaptă, era de râsu curcilor. Am dres-o umplând spaţiile goale cu coji tăiate.

In cuptorul preincins la temperatură ridicată le-am lăsat 15 minute, apoi 15 - 20  la o temperatură mai mică.

Am făcut  identic şi a doua spirală şi apoi gogoşile.

Pentru cremă:

- 1 l lapte
- 500 gr zahăr
- 100 gr amidon
- 6 gălbenuşuri
- vanilină
- 200 ml smântână pentru frişcă - asta-i musai! Tori face alergie la cele instant, vegetale or mai ştiu io ce soiuri

Este budinca de vanilie de la crema cu unt pentru torturi (cu mai puţine gălbenuşuri c-am zis că nu-mi trebe întărită rău. Pe viitor o să reduc cantitatea de amidon şi o să las toate gălbenuşurile).  Deci, toate ingredientele (făr de smântână) omogenizate le-am pus la foc mic în ceaunel. Am amestecat continuu pân s-o îngroşat. Budinca aceasta am lăsat-o la răcit. Am bătut smântână c-un plic de zahăr vanilat şi am încorporat uşor frişca astfel obţinută în budinca răcită.

In forma de copt acoperită cu folie am aşezat prima spirală, am turnat jumătate din cremă, am aşezat a doua spirală ş-am acoperit-o cu restul de cremă din care am păstrat 5 linguri pentru umplut cojile.

Gogoşile am încercat a le umple prin înţepare cu poşul în care am pus un dui de inox, aşa făceam la cofetărie, cum ale mele nu fură complet goale nu am reuşit umplerea aşa că le-am tăiat.

Glazura:
- 90 gr ciocolată amară
- unt - asta zice Tori că-i musai pentru luciu - 1 lingură
- lapte - 2 linguri
 Le-am topit pe aburi, am înecat gogoşile în ciocolata astfel topită şi m-am jucat cu restul  pe ultimul strat de cremă.

Irina îşi făcea griji cum va arata secţiunea. Am liniştit-o că şi blatul şi crema în secţiune vor fi ciufulite. Am evitat asta tăind tortul cu un cuţit trecut prin apă caldă.

Eclerele sunt în familia mea cam singurele prăjituri universal valabile pentru toţi mofturoşii. Mama, care de foarte mulţi ani nu mai face multe deserturi, şi-o restrâns activitatea doar la cornuleţe şi eclere. Oi, nu mai spui cât de grea misiune am cu  lichidat tăvi de eclere când ea ţine post şi le pregăteşte sub deviza "păi, ai zis că vii". Eu pentru că am tot ratat cojile  la pensiune, n-am mai făcut. Dar lista lu G fu un moment prielnic iertărilor.

Ce uitam a zice despre Tori, şi de scriu amu pe îndelete risc să pierd trenu, e că aventurile mele tortuloase îs la genunchiu furnicii pe lângă câte pătimeşte ea la un tort, de la faptul că i se brânzeşte ciocolata pân la inundaţii în bucătărie când mai e juma de ceas şi tortu trebe livrat o trecut prin toate. Nu mai spui cum reuşeste creme fabuloase pe principiul ia  şi puţin din aia şi o picatură din ailaltă.

Tori, am io amu poză de la tine să dovedesc de ce  pentru mine eşti mama torturilor?! N-am! Tori e mama  torturilor şi mama lu Tori e mama  blaturilor bezea.

Să-ţi fie drumul cel nou cu izbândă, cum pe aci nu se prea putu oricât de îndărătnică ai fost întru a te împotrivi!
Să vă fie bine, oameni buni!
Tori, vezi că s-o răcit cafeaua, lasă zambetania!