vineri, 31 ianuarie 2014

G., la mulţi ani!

      G. o răsărit în viaţa mea la pachet cu oraşul cel nou şi bărbatul cel perfect (şi Vrăjitoarea, dar azi tre  scriu despre frumos).

Sfârşit de noiembrie 2008
     Aş paria că nu-ţi aminteşti momentul. Aterizasem în oraşul Ăstnou după un bilet lăsat mamei despre "am plecat la Bacău să mă mărit". Aterizasem făr de niciun ban, că aşa mi-i mie traiul şi când am 3 salarii babane şi când am unu sfrijiţel. M-ai întrebat ce-i va aduce Moş Nicolae Bărbatuluiălperfect şi am răspuns că-s lefteră. Printr-un artificiu, ce-n ăşti mulţi ani următori  am învăţat că ţi-i tare la-ndemână indiferent de ce problemă e şi a cui, mi-ai dat 10 lei pe un stat de plată (nu să dai ajutor pe hârtii, ci să intermediezi rezolvări), suficienţi pentru o ciocolată cu portocale într-un bocanc ce nu-şi închipuia asta.





Sfârşit de noiembrie 2013
 M-am apropiat de biroul tău în zbor din al nouălea cer de pe unde-mi petreceam io zilele. Tu erai cu ochelarii în hârtii. Ţi-am acoperit mâna, cât de uşor am putut şi ţi-am şoptit secretul care-mi bubuia inima:
- G, tre să-ţi spui ceva! Te rog, să nu plângi!
Ochelarii au rămas aplecaţi asupra hârtiilor. Pân să termin io spovada că-s însărcinată, o mare  de lacrimi se juca p-un zâmbet larg.
Şi, de atunci am avut convingerea că nu-ţi vei putea uşor potoli emoţia, aidoma îmi  imaginez că s-o-ntâmplat cu durerea şi-n noaptea în care te-am sunat în drum spre Urgenţe.

Bine c-ai plecat la masă şi poci şi io scrie făr de teamă că ratez mâine surpriza.
Na că te-ai şi întors, e prea ger la bucătărie, mama mă'sii de geam deschis!
Io mănânc portocala de la tine, tu iaurtu de la tine, sper măcar pozele să te amăgească spre alte căi. Să nu mă-ntrebi ce tot scriu, căci  te voi minţi că-i iară despre cărţi.

Între timpii ăştia doi  o mai fost surpriza cu Ada (pentru cititorii mei: se ia blogul pe care subiectul nostru îl iubeşte, se contactează posesorul cu rugămintea unui la mulţi ani către o prietenă  şi ăl mai magic moment îi gata!) şi vro câteva torturi neizbutite,  alea mai neizbutite,  toate s-o meşterit daruri de ziua ta.




Hai c-ai plecat cu Şefu. Amu o s-o sfârşesc în grabă.

Cum e G.?
Păi, cam aşa:
- rosteşte firesc mi-e dor tare şi te iubesc tare şi mamei şi nepoţelului şi unui prieten
- poate frunzări netul  făr a risipi timpii ci a reţine că cea mai buna ojă e x, că la cuptorul cu microunde dezastrul e y, că temperaturile, că tratamentele, că preşedintele, că roşiile - io nu reţin nimic din ce citesc, NIMIC, nici bancurile!
- de primeşte rău,  răspunde cu bine şi iară la rău cu bine veşnic
- G. are un dumnezeu! Pân amu eu cred că dumnezeul lui G. există, îmi place şi mie tare de el,  mai rămâne să-l descopăr şi pe nedescoperitul personal
- G. le trimite nepoţeilor mei daruri de Crăciun, deşi pe Teo nu l-o-ntâlnit niciodată în viaţa lui lungă cât un an, iară pe Ştefănuţ de 3 ori în 5 ani.
"- Maria, eu zic să nu pleci de la tine de la muncă să rămână Gabi singură, ci să-ţi mai iei două munci. Din 3 munci îţi ajung banii să-mi cumperi un tren din lemn cu vagoane?!" Aşa grăit-a Ştefănuţ în Ajun de Crăciun printre nepriceperi de necadouri.
- G. i-o iubit pe toţi perfecţii mei până-n secunda-n care o devenit incompatibili cu neperfectele mele
- e caldă şi senină şi blândă şi veselă şi citită şi profesionistă
- visează la un restaurant or o cantină or o ceva unde să poată găti făr să respecte reţete în care scrie că-ntâi se mixează aia, apoi ailalta şi separat cealalta, cu separat isculeasca, in paralel igreculeasca. N-o, la ea toate se fac grămadă şi  magic făr de 5 tigăi, 10 temperaturi şi 7 timpi
- G. se miră adesea încă despre cât de straşnici îs oamenii din viaţa mea, făr să priceapă că e din liga celor foarte speciali de la începuturi
- îi plac filmele şi cărţile şi casa bătrânească  şi câinele cel mare şi prundul şi marea şi condusu şi muzicile şi oamenii.

La mulţi ani, G!





Nu-mi imaginez unde vom fi mâine (mă rog,dincolo de  tu la majorat cu tortu, io în recuperare după tortulit crâncen orhidos).
Visez că la pensie vei merge agale printre straturi cu ceapă şi rozmarin, vei citi pe prispă în picioarele goale, printre flori, necititele, vei râde-n hohote şi la răţuştele  cele blege şi la nepoţii cei năzdrăvani fermecaţi şi topiţi între poveşti şi alint şi răsfăţ şi iubire .

G., să nu plângi!
Îmbrăţişează-mă să-ţi poci şopti iară  mulţumesc!



4 comentarii:

  1. ce de oameni frumosi ai tu noroc sa ai langa tine...
    Danu
    PS
    Fa un blogroll in pagina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lista de bloguri pentru ce? Citesc doar cateva bloguri culinare si vro cateva de mamici.

      Ștergere
  2. La multi ani veseli si buni, doamna G!!!
    Sa va dea Dumnezeu sanatate si putere! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Crisa. Sanatate multa si an bun!

      Ștergere