Jurnal tortur(l)os

Multe zâmbete au rămas nescrise pentru că în ele era o reţetă culinară. Amu’, gata, p’astă păţanie o dau la blog !




Se făcea că eram în concediu, într-o dimineaţă m-am trezit năucită de gândul că am de livrat un tort de care uitasem complet.
- Este pentru sâmbăta cealaltă, Maria!
M-am liniştit, în 7 zile reuşesc cel mai frumos tort zambetan!


Primele 3 zile fură însă cu pregătiri pentru sfânta ce-s, din 6 reţete am ratat una jumate, ocazie cu care am decis să inaugurez rubrica de dezastre culinare cu care mă tot ameninţ de pe la Paşte. A patra zi m-am odihnit după scripturi, a cincea zi am intrat în panică pentru nelivrare şi mi-am luat liber pentru tort.



Prima zi a facerii tortuloase

06.00 Deschis bucătăria

06.00 - început cei mai frumoşi trandafiri mov, în poze nu se va vedea cât sunt de limpezi, dar voi şti eu!
10.00 inventar final producţie: 11 trandafiri roz natural şi mov degrade

10.45-11.30 la cuptor primul blat cu migdale, scos blat ratat, verificat pe caiet: 15 minute la cuptor, măcar e normal că s-a ars! Finanţez pierderea din manoperă!
11.35-12.00 pregătit blat Kinder 1 pentru înlocuit blat ars, pus uleiul în vasul cu albuşuri crezând că-s gălbenuşiri, cel mai reuşit blat Kinder din toate vremile!
12.15 pregătit Kinder 2, pus peste albuşuri mierea crezând că-s gălbenuşurile, blat Kinder1 pierdut poziţia de lider!
13.00 -16.30 decupat literele pentru “LA MULŢI ANI, FINA!”
17.00-20.45 - realizat frunzele şi bucheţelele cu florile de câmp
                    - pregătire tort:
* ciocolatoasa albă se brânzeşte, tensiunea constantă, păţisem asta şi la tortul cu orhidee;
* pun ciocolatoasa amară, tortul pe jumătate fără cremă, las că adaug de la mine ciocolatoasa cu cappuccino! Finanţez pierderea din manoperă!

21.00 Închis bucătăria



Ziua livrării

4.00 Deschis bucătăria

4.00 – 6.00 acoperit cu pasta de zahăr 1 – se rupe exact la spate  când era tot acoperit, un tort rupt în fund, Săru’ mâna, Maestre!
- decopertat
- acoperit cu pasta de zahăr 2, ies 3 plii, asta e, prima dată fu făr de niciunu, adică exact cum trebe!
8.30 dat un pas în spate şi privit tortul final ”Splendid va fi pozat în soare pe eşarfa mea mov!” Scăpat tort pe colţul mesei, distrus toata partea cu urarea. Tensiunea constantă, deşi asta nu mai păţisem. Decoperat, evaluat 2 trandafiri ucişi în accident şi toată urarea.
9.00 cumpărat de la bloc cu 11 lei zahăr pentru pasta 3.
9.15 scăpat apă în pasta 3, aruncat! Finanţez pierderea din manoperă!
9.30 cumpărat de la supermarket cu 7,5 lei zahăr pentru pasta 4. Plâns la casă şi la semafor, că am ciobit tortu e destinu, da’ că am luat zahărul la dublu e prostie!
10.00 – 12.00 acoperit cu pasta 4, 2 plii pe inventar, decupat urare, terminat.
12.15 pregătit şedinţa foto pentru blog, pus eşarfa, mutat să nu se vadă oale, mutat să nu se vadă calorifer, perfect, doar eşarfa amu! Se închide aparatul, baterii descărcate!

Euforică pentru lipsa de bocet, pentru nenervi, pentru zâmbet.

E fain să lucrezi cu ameninţarea interfonului la tâmplă, se scurtează mulţi timpi de lucru!

18.00 Livrarea
- Cât trebuie Maria să-ţi plătesc manopera?
- Acest tort e gratis!

Şi iară mi-am dorit infinit şi iară mi s-a implinit şi n-am putut duce, of!


Astăzi, acum, când în aparat din 6 reţete nu s-a salvat niciun milimetru, când nu-mi pot mişca niciun deget mic de la picior (da, o trăiesc şi pe asta cu febra musculara de la tort! ), gândul că cineva se linge pe degete ciocolatoase şi se minunează că un tort vraişte poate fi atât de bun şi de frumos, mi-i linişte magică! Uneori, din ce în ce mai des, îmi dovedesc cât de specială sunt!