- Astăzi, textul cu numărul 1000 pentru Zambetania. Sunt încântată că acesta este.
Se ia un borcan și sub capacul lui se depozitează pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta. Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016/2017/2018/ 2019.
- exerciții de echilibru: a se identifica cel puțin o fericire în șapte zile curgătoare!
*
Îi promisesem că, dacă nu mă angajez în septembrie, mai trec o dată s-o văz în ăst an. Pe la jumatea lunii mi-am cumpărat biletele. Salariul mai putea aștepta, dar cei 96 de ani poate că nu. Exact după ziua cu biletele a sunat: I-am promis, mă duc sau ce tot fac.
În cele doișpe ceasuri în care eram pe drum, s-o dat alarma generală: Mama Buna se simte foarte rău, adunarea! Dintr-o greșeală, în noaptea aia, am coborât într-o haltă. Adică nu fu eroare, ci doar sistemul meu de orientare care lipsește cu desăvârșire. Totuși, să cobori cu 15 kilometri mai devreme față de gara pe care o cunoști de 40 de ani presupune și olecuță de talent, zic! Disperată priveam panoul cu Mersul trenurilor, din stația fără sală de așteptare, care-mi arăta următorul tren peste 7 ore. Intru în camera dispecerului, singura luminată, cu gândul să-i cer un loc pentru somn.
- Am coborât din greșeală în satul ăsta din InterRegio, ce dracu să fac pân la trei dimineață?!
- Păi, cum se poate una ca asta?! Nu cunoșteați gara?!
- Tre să recunoașteți că e o performanță să cobori într-o haltă dintr-un tren care nu oprește decât în cinci stații tot drumu.
Nu i-am zis că dacă mama e la capăt de patru decenii și eu tot de atâta timp cunosc orașul următor. Se amuzase B. suficient la aflarea veștii cu cinci secunde mai devreme. Nu mai scriu că salvatorul m-o trimis la una dintre liniile pe care o sosit un tren Regio într-un minut. N-ar mai rămâne nimic dramatic din rătăcirea mea.
- Serios, după ce CFR-ul te debarcă din tren și te plimbă cu autocarul prin niște sătuce uitate de Dumnezeu, după ce cinșpe ceasuri n-ai acces la un WC folosibil, ce e în ADN-ul tău încât să cobori de bună voie și nesilită de nimeni pe un câmp, noaptea, Mărie?!
A doua zi, după drumul cel lung, am luat-o de la capăt, adică am demonstrat încă o dată că peripețiile zilei precedente n-au fost un accident ci 100% pricepere. Am coborât, după ce am văzut casa bunicii la vreo 5 kilometri depărtare, în satul vecin. Slavă Bunuțului, că fură doar 5 kilometri! Ș-am reușit pe un drum drept să mă rătăcesc iară. Pentru că nu mai fu la prima linie niciun tren salvator și niciun dispecer într-o cămăruță luminată, am luat-o înapoi pe șoseaua pe care presupuneam c-o urmase microbuzul. M-am prins repede că nu-i aia. Erau prea multe cimitire or eu morții îi rețin întotdeauna și nu-i mai văzusem pe ăștia, erau noi! După vreo oră de alergare, m-am gândit totuși să întreb pe cineva. Am ieșit în 40 de secunde la vreun kilometru în urma casei bunicii, de mai tăiam vreo două dealuri tot ca până acolo mă trezeam direct la oraș, de unde pornisem cu două ceasuri în urmă, pe patru roți. Performanță, v-am zis!
În casa bunicii, Unchiul Magic se pregătea de înmormântare. Eu nu! De când mi-o dictat Buna sarcinile: să speli toate perdelele, să-mi arunci iorganul, să-mi schimbi patul, să-mi faci gogoși, să aduni alunele, să ... am știut că-i la fel de zdravănă pe cât o știu dintotdeauna or oamenii ăștia nu-s pe moarte niciodată. Unchiul continua cu presimțirile sumbre. Că nu încape sicriul în cameră, să mut șifonierul, să scot patul, să scap de masă și de scaune... M-o amuzat teribil să pregătesc camera înmormântării în timp ce nemortul tot strâmba din nas: de ce n-am băgat la spălat și lenjeriile, de ce n-am scos toate păturile, de ce...
Bunica nu se oprea din comenzi, unchiul nu-și controla fricile și neliniștile. Ideea salvatoare mi-o venit firesc, ia să facem noi repetiția morții!
- Nenea Stan, o să fiți varză în momentul ăla, hai să numim un alt șef de proiect! Eu am să ajung când e la groapă și poate nici atunci, deci nicio bază în mine. Tanti Tița o îngropat jumate de sat, să fie ea dirijorul, chiar de nu-i neam!
A doua zi, în camera cea bună, în mijlocul căreia cândva va șede sicriul singur, acum masa, scaunele, șifonierul, patul, lăzile de moarte îs pe poziția lor veșnică, tanti Tița, nepoata, unchiul și bunica au ședință.
- Bunica, te mai întreb o singură dată! Deci, vrei să te îmbrace în rochia asta și-n pardesiul ăsta, să te înfofolească adică, da?!
- Păi, ce, crezi c-o să nădușesc?
- Bunica, ciorapii ăștia sunt foarte subțiri, nu se potrivesc cu stofa groasă, sigur ei rămân?
- Acuma zici c-o să-mi fie frig. N-o să-mi fie!
- Serios, bunica! Pantofii ăștia îți sunt prea mici! Nici n-or să reușească să te încalțe cu ei.
- Să-i pună cum i-or pune nu-i ca și când am mult de mers cu ei.
Pe ritmul ăsta am făcut prima bocceluță. Cu un bold i-am prins biletul pe care am scris mare BUNICA A ZIS S-O ÎMBRĂCAȚI CU TOATE ASTEA ȘI SĂ NU UITAȚI SĂ-I SCHIMBAȚI VERIGHETA CU SAFIR CU AIA DE TINICHEA LEGATĂ ÎN BATISTA DIN PACHETUL ĂSTA.
Unchiul se însenina, bunica era o lumină, tanti Tița era responsabilă, deci serioasă, eu făceam Stand Up Comedy șezând pe covorul persan pe care înșirasem sute de prosoape, batiste dantelate, chiloți, budigăi, săpunuri, naftalină, naftalină, punți albe și negre, basmale colorate.
- Deci, ăsta e doliul pe care-l vrei la fântână?! Te mai întreb o singură dată.
- Da, fato! Ce are?
Bilet - bold - pachet BUNICA A ZIS SĂ LEGAȚI ĂSTA LA FÂNTÂNA DE LA POARTĂ CHIAR DACĂ DE 10 ANI FÂNTÂNA DE APĂ ESTE ÎN FUNDUL GRĂDINII.
- Bunica, ești de acord ca Tanti Tița să-și aleagă singură pachetul pentru scăldat?
O văd că face fețe-fețe. Nu vrea.
- Bunica, te vor spăla patru femei, una dintre ele va fi vecina aceasta, de ce nu vrei să-și aleagă singură?
Pe față îi citesc: nu vreau, sunt jucăriile mele, nu le împart.
- Bunica, vei fi moartă, femeile care te vor scălda vor primi unul dintre cele patru pachete. Eu ăsta care are țesături ce trebuiesc croite scriu că-i pentru Tanti Tița. Nu-i plac capoatele din celelalte și nici cămășile. Bine?
Nu! Nu! citesc cu puterea minții gândurile îndărătnicei.
- Bunica, uite am scris TANTI TIȚA. Vii tu atunci și faci o altă ordine, bine?!
S-o-nseninat.
- Dar doar pentru asta, pentru restu să nu-i bântui că și așa îs stresați.
Pe săpun, pe ambalajul lui îngălbenit, scria 1976, pe eticheta chiloților era un 1986. De peste patru decenii bunica își adună într-o ladă frumoasă din lemn vopsit în verde, lada ei de zestre, niște lucruri. Știe că broboada neagră va fi dată peste 40 de zile de când ea nu va mai fi, o altă broboadă neagră, pe asta au mâncat-o moliile, are optișpe prosoape roz din supraelastic pentru nu știu care parte a înmormântării, m-o pus să-i scriu două liste cu ce lipsește și-s sigură că înainte ca eu să fi terminat drumul de întoarcere ea a cumpărat tot ce era pe ele.
Apoi am deschis a doua ladă, una neagră, făr de înflorituri. De treizeci de ani, de când fiul ei a rămas singur, adună în ea aceleași lucruri de pe lista pomenirii. Mă gândeam în timp ce așezam țolice vărgate, pe care nici bunica nu le mai poartă de două decenii, că-i mare lucru să viețuiești ani mulți cu Moartea în camera de alături, în casa bună. Poate abia atunci conștientizezi cu adevărat ce este important și ce-i doar zgomot. Și cât de norocoși sunt cei ai căror moarte îi așteaptă să-și termine listele, 10 ani, 30 de ani, 50 de ani și nu-i sare rândul înainte de asta.
Amiaza în care am scris pe patru cămeși aproape identice DE ÎMBRĂCAT BUNICA și pe cinci cârpe SICRIU, cu bunica în fața mea chicotind fericită este una dintre cele mai frumoase din viața asta. Sunt atât de norocoasă!
- Hoi, fato, ce dai cu atâta spray de molii?! Vreți să mă vedeți tușind din sicriu?
- Nu, bunica! Pregătesc totul pentru momentul de peste 5 ani când vom deschide iară lăzile pentru ca tu să verifici de maramele colorate îs tot trei și papucii îs tot opt.
52. Deci așa ar fi fost dacă
- Din mai n-am mai ajuns cu bilețele în astă Colecție, adică exact din perioada în care au început tunetele și fulgerele emoționale. Cerul se anunță senin.
52. Deci așa ar fi fost dacă
53. Ochiul
Cer senin si fara gheata la mal sa tot ai de acum inainte! :*
RăspundețiȘtergereMă strădui, săru mâna!
Ștergere