Tort/minitort de post ciocolatos cu piersici, pepene galben şi cocos

N-am întâlnit pân la T. un om care să-mi  reziste tuturor ispitelor dulcegăroase. Aşa se face că atunci când a rostit “ nimic dulce pentru mine?!” şi după ce mi-a confirmat că nu aud voci care rostesc dorinţe împotriva voinţei sale, am schiţat un plan desfăşurat pe 5 zile pentru Cutia misterelor care să se sfârşească  cu satisfacerea dorinţelor domnului.  Cum în prima zi a aterizat o comandă de tort postos, am sucit toată planificarea misterioasă.

Pentru că prea eram încântată de ultima izbândă, tortul bunicii, pe ea am repetat-o oarecum identic. Tortul este asamblat tot în cratiţa de 22 cm, a cântărit 2,15 kilograme.

BLATUL 

Am făcut nu două foi de blat, ci trei, respectând reţeta iniţială. Repet că este unul dintre cele mai faine blaturi, înfoliat şi păstrat în frigider se umezeşte puternic, în combinaţia finală probabil că cele mai multe voturi ar fi pentru e însiropat! Nu e!

 CREMA DE COCOS

Am împărţit crema iniţială la două straturi. Exact reţeta de la primul tort, cu diferenţa că la jumătate din cremă am adăugat 150 grame de pepene şi piersici scurse din dulceaţă şi nu acele nuci. 

  

Revin cu reţeta pentru dulceaţă la Cutia misterelor, căci pentru ea am pregătit-o. E o combinaţie foarte interesantă, aroma cocosului le domină pe cele două, ananasul posibil să fie mult mai compatibil. De testat.

GLAZURA

Pentru glazură am eliminat oarecum din neajunsurile pe care le-am avut la prima încercare, ciocolata neagră casanta care mi-a distrus toate porţiile. Am topit ciocolata de astă dată cu o linguriţă de miere şi o lingură de unt cocosos păstrat de la conservele pentru cremă. Şi aceasta s-a întărit instant, dar cum am avut un strat foarte subţire, din doar 80 de grame ciocolată, faţă de 150 iniţial, porţiile s-au tăiat perfect. Ceea ce de astă dată fu problematic: o lipsit luciul cu desăvârşire. Aşa că a trei oară va trebui să adaug şi ulei.

DECORARE

Decoraţiunile sunt din fondant, care nu ştiu cum se obţine din amidon şi glucoză,  făr de gelatină, deci de post, dar aşa scrie pe etichetă.

Nu public tortul Anei după care m-am inspirat pentru flori. Spun doar că era simplu, delicat, elegant, exact ce n-am reuşit eu.

Nu-mi place să scriu înainte de a primi reacţiile oamenilor cărora le-a fost dăruit tortul, dar de aştept asta trece postu. Oricum, e o reţetă minunată care e musai de-ncercat şi-n nepost! Atât de minunată încât mi-a răvăşit tot ceea ce gândisem pentru misterioasă. Revin săptămâna următoare cu răspunsul meu pentru defilare şi apoi fug în vacanţă.

N-am scris cantităţi pentru minitorturi, căci n-am habar. Le-am pregătit pentru T. pe ghicite, pe principiul îmi trebe 100 grame de cremă şi un blat.