Aci sursa reţetei. În prima variantă i-am făcut identici sursei. La unşpe mâncasem jumate calzi, la 2015 fără zece
minute dormeam buştean, a doua zi i-am gătat şi
pe restul făr de gânduri pozoase. Abia la ultimul rătăcit m-am dumirit că “aoleu, n-am biscuiţi pentru
Virtual hug!” . Aşa că pe 1 ianuarie, când la vecinu nu se terminase petrecerea, io
repetam biscuiţeala anterioară, cu
modificări desigur.
Pentru cca 300 gr
biscuiţi, 26 bucăţi:
-
50 gr unt – în original erau 100
gr, dar eu am înlocuit jumătate cu caşcaval
-
50 gr caşcaval afumat
-
1 ou
-
200 gr făină – nu mi-o mai intrat
225 gr ca la prima variantă făr de caşcaval
-
40 gr muştar Dijon, că cică are
boabe întregi, ăsta avu fix 5 în tot borcanu (nu-i mare bai de-i muştaru nedujonez)
-
1 lingură chimen – l-am adăugat
că-mi place
Am
topit untul, l-am lăsat să se răcorească, am ras în el caşcavalul, am adăugat
oul, muştarul, făina şi am frământat un
aluat moale, nelipicios pe care l-am înfoliat şi lăsat la frigider 30 de
minute.
Apoi, am cântărit bucăţi de 15 gr aluat, pe care le-am rotunjit şi
turtit cu paharul pe hârtia de copt. I-am ştanţat cu furculiţa şi i-am lăsat câte 12 minute la foc mediu în cuptorul preîncins.
Când
se usucă devin crocanţi, mie-mi plac calzi. Şi deşi soră mea foloseşte “mdea, interesantă reţetă” când nu vrea
să-mi spună pe şleau că nu-i place, reţeta asta chiar e interesantă! Se
pregătesc extrem de rapid şi-s soluţia ideală pentru d’ alde „aş ronţăi ceva”.
Îmbrăţişarea mea
este pentru Ana, care-ntr-o zi negricioasă, aglomerată de trebi şi griuri, o
găsit cale să trimită pe numărul de contact un SMS “sper că te simţi mai bine, în oraşul meu o ieşit soarele!” Atât! Am o colecţie de gesturi de acestea
mici, aparent făr de însemnătate, cu care sigur voi defila pe lumea ailaltă.
Ana mi-o scris adresa ei virtuală, ceva de unde io am dedus că-i o mucoasă de
nouşpe ani şi fix asta-mi mai lipsea la depresie, tinereţea, apoi m-am dumirit
că-i bunică adoratoare de nepoţel şi gata, m-am lipit! Ano, să-ţi fii sănătoasă
şi lor să le fii, restul e iubire, deci făr de cuvinte! Te îmbrăţişez tare,
tare cu mult drag! La mulţi ani!
Mulţumesc, fetili!
Vroiam să programez reţeta pentru 12 ianuarie când mă adun de pe drumuri, dar, iaca, aşa ştiu io după 5 ani de blogspot să programez!
Vroiam să programez reţeta pentru 12 ianuarie când mă adun de pe drumuri, dar, iaca, aşa ştiu io după 5 ani de blogspot să programez!
Doamne, e vorba de mine....eu care n-am adresa de f.b.....te-am ,,descoperit '' acum doi ani si te citesc constant pentru ca-mi place ,,cuvantul'' scris de tine :cu dragoste.Tristetea sau bucuria o spui intr-un anume fel, dulce-amar ....Multumesc. Ana
RăspundețiȘtergereAna, dar nu e nicio regulă să ai vro pagină pe undeva pentru îmbrăţişare:)))) Îţi doresc să-ţi fie anul minunat, aşa precum ţi-s gândurile!
ȘtergereAm uitat de urari: sa ai un an asa cum ti-l doresti,iar cititorilor tai le doresc, ca atunci cand le e dor de stare de bine sa te viziteze. ANA
RăspundețiȘtergereLa multi ani frumosi sa ai, asta e urarea mea pt tine acum la inceput de an, despre biscuitei ce sa zic numai buni acum dupa atatea dulcegari, seara frumoasa sa ai. Gabriela .
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Gabi! An bun cu sănătate şi la mulţi ani! Ce să zici? Să zici ce ai făcut cu prăjitura, ai încercat-o? Că pe mine taman ce mă aşteaptă nişte sâni să-i îmbrac, nu ai mei, i-am făcut din blatul cu morcov şi i-am umplut cu creme de castane şi de brânză:)))))) Apoi, lipsesc o săptămână, fug de la calorifere la gura sobei:)
ȘtergereSi mai zic de mine ca am tot felul de idei nastrujnice :D Tu insa m-ai intrecut de mult la acest capitol :D
RăspundețiȘtergereAcum ma gandesc daca sa-i dukanesc sau nu :P
Crisule, mie-mi plac atât de mult încât i-am refăcut de vro 5 ori, amu îs ultimii calzi încă, îi combin cu toate pastele din lume or doar simpli ronţăibili! Ai mei n-au fost chiar încântaţi.
Ștergere