sâmbătă, 17 august 2013

Scrisoare de acasă


                  Hei, nu te-am uitat, doar am întârziat olecuţă cât să dărui Torinei un gram de zâmbet pentru ziua asta alb strălucitoare, ştii tu care, aia,  cea mai frumoasă dintre toate!

                  De-aş şti drumul făr de tine, rândurile acestea te-ar aştepta în cutia cea poştală de acasă. Nu-l ştiu! De ce ai îndolieli că n-aş  reuşi să-i birui pe cei 10 duşi, apoi întorşi?! Aşa şi făr de bicicletă şi făr de volan.
Da, ai dreptate, mi-i limba scoasă d-un cot, îmi tremură sandalele, dar ce emoţie infinită să strecor plicul cel galben printre gălăgii de Fiona şi Jolita. Iote, m-am aşezat aci în deal, spatele mi-i perfect lipit de gardul cel nou, nici inima nu-mi bate prea tare de aud muzici iţite de la doamna. Niciodată n-am ştiut a identifica cine-i dăruie concerte, pare să nu fie Mozart, dar mai mult nu plusez. Ştii bine cu câte emoţii abia-l identific pe grecul tău.
Uf, m-am luat cu muzicile, la mulţi ani 80, doamna! Vroiam mai mult a scrie că-s toate bune-n urmele tale.
De-aş deschide poarta, cu mult înainte să reuşească echipa Fiona-Jolica să mă cadă din picioare epuizate, m-ar opri nisipul, iară e o dună taman la intrare! Ce să împing, parcă n-ai şti că tot pe acolo e rămasă şi coada de hârleţ îngropat! Hai că m-am strecurat făr să scap nicio umbră de căţel în afara împărăţiei.
Află despre ele, fionele jolite, că nu m-aşteaptă cu noroace pân la capătul rulotei, n-aş zice că-i musai rodul dresajamentului tău aprig!

În mare grabă ai mai plecat de mă-mpiedic de toate istea p’ aci!
Ţi-am mai zis cât de înspăimântătoare ai lăsat cuiele astea magazineşti, nici nu le aruncam priviri de nu trebea să caut secera. Păi, ce fel vrei să ajung sus, la băncuţa buştean să mă tratez şi io c-olecuţă de umbră?! Şi fetele astea blănoase nici că mă păsuiesc!


S-o copt toţi prunii, dară voi p’ acolo perpeliţi la apă sărată! Nu mai e nicio caisă. Şi porumbul din stânga e-n pârg. D’ aci se aude mult mai limpede concertul, drept e că-s hodinită, d’ amu şi drumul e lung. Mozart nu-i, da’ să mă luminezi şi pe mine de-ntrebi.

Mai vreu a zice că astă drumeţie fu straşnică! Vezi că nu-i musai să ţi se deschidă sau la capătului drumului să te aştepte cineva?! Călătoria în sine fu semn bun, mă pricepi amu?!
Uite, io mă ţiu de promisiunea de a câştiga la loto mâine pentru tine şi călătoriile tale în jurul lumii, numa' de-mi promiţi că te gândeşti şi la varianta mea: peripeţia de a cunoaşte un om pe-ndelete e o călătorie desăvârşită cu mult mai intensă. Zi, promiţi asta?! Ştiu că ieri vroiam să mă trimiţi la cursul de flori, da-s sucită!

Drum bun, dragul meu!

Te-mbrăţişez amu pentru atunci.

N.B. Am uitat a zice: pisicu o făcut nişte prostioare printre d’astea căzute de pe uşa magaziei cuioase, da’ nu te abate tu amu de la seninuri pentru iste fapte negrave! Să nu uiţi că motanu' tot, nimic Maria! De nu-ţi crezi ochilor, atunci Fiona şi Jolica, nimic Maria! Nişte obrăznicături,  că drept le mai zici!

Na, că plecam făr să-ţi spui.
La mulţi ani!

Şi şterge-ţi lacrimile măi omule, ţi-am zis doară că-s toate bune, cum ne-ai lăsat!



6 comentarii:

  1. Sint profund emotionata de tot ce ne-ai scris,asa cum am afirmat de atitea ori esti un talent in ale scrisului.SA fii fericita cel putin ca si mine,sa fii iubita cit se poate iubi si sa-ti dea Dumnezeu sanatate si noroc pt ca meriti din plin.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu parca as zice ca poza cu acel camp e de la bunica mea din sat. Mi-a mai trecut de dor putin. Te pup

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ramona, habar n-aveam de unde e! De zici tu Motoseni, apai Motoseni sa fie! Te-mbratisez

      Ștergere