- Din 2023 or rămas nepovestite cinci cărți audio și paișpe tipărite. Multe vor fi încheiate-n 5 steluțe, dar cu una dintre cele mai speciale defilez astăzi.
De ce astă carte
O urmăresc pe Ana Barton cu Bucurie de mulți ani. Cumva, habar n-am cum, cărțile sale de pe Lista de dorințe n-or ajuns pân acum și în coletele de vin la poartă. Până acum. Când o anunțat că este narator Ophanim, mi-am plătit abonamentul pentru acces. De prima carte ascultată nu era Ophanim, de vocea nu era a Anei Barton, posibil să fi abandonat degrabă experiența lecturilor audio.
Nu știu acum să numesc un alt Scriitor. Croiala frazelor, desfășurarea emoțiilor, prețiozitatea. De la zece poște se zărește dragul pentru cuvânt, harul. Pentru mine asta-i Literatură și mi-s fericită că o primesc de la un autor român. Pân să-i auz vorbele nici n-am conștientizat cât de importantă este dicția perfectă, cuvântul rostit rotund, întreg. Prima întâlnire cu ea o ridicat ștacheta atât de sus încât acum orice alt narator îmi apare plin de defecte. Nici nu mai zic cât de dezamăgită am fost de lectura poticnită a propriei scriituri la un alt autor al cărui mare fan sunt.
La jumătatea lui noiembrie am ascultat Ophanim timp de cinci zile. Apoi în prima zi de An Nou am terminat romanul cu numărul 21. După atâtea alte povești care au succedat debutul cărților audio, nu există zi să nu zâmbesc amintindu-mi de Ophanim, de Ana Barton. În capul meu îs totuna, personajul cu autorul, mă și amuz când mesajele transmise pe paginile Anei Barton sunt ale lui Fane în totalitate.
Pe când eu mă îndrăgosteam de Ophanim, B. avea pe televizor un episod din Dosarele X, în care un ticălos evadase dintr-o carte pentru a înfăptui relele și dincolo de ea. Pân la urmă scriitorul o reușit să-l căsăpească aruncând cartea în flăcări ș-o salvat astfel omenirea. Mă gândeam atunci că Ana Barton nici să vrea nu-l mai poate închide pe Fane între două coperte. Cât vor exista cititorii săi, el va dăinui în ei.
***** Despre îngeri și mamele lor
Mi-am dat seama, în timp ce scriam cartea asta, că ea s-a născut dintr-o uimire și dintr-o inadaptare. Stau, ca un copil crescut de lupi, găsit din întâmplare și adus în jungla societății, și mă uit cum atât de mulți oameni aleargă fără zăbavă după excepțional, după extraordinar. După altfel. Și-n goana asta, se-ndepărtează din ce în ce mai tare unii de ceilalți, pentru că fiecare vede-n felul lui altfelul. E greu de tradus în bătăile de inimă ale aproapelui. Dar cu cât omul aleargă mai tare spre excepțional, cu atât bucuria se-ascunde de la fața lui. Apoi, orice mică reușită a devenit super sau genială. Poate pentru că omul are nevoie, în fuga lui cea mare, să-și presare drumul cu stele. Nu din alea obișnuite, că-s greu de cules. De fapt, imposibil. Unele mici, din chirpici. Ce lume mare! Numai bună să fie iubitoare. Dar ca să fie, are de (re)găsit tandrețea." Ana Barton
Să-ncep cu Ophanim. Nici nu știu de ce-mi fu-nainte atât de greu să-l rețin, posibil pentru că n-auzisem niciodată cuvântul. Bașca, eram convinsă că-i doar inventat de Ana Barton pentru personajul ei special. Alături de Heruvimi și Serafimi, Ophanimii sunt ființe cerești, îngeri ce călăuzesc oamenii în evoluția lor spirituală.
Ophanim (prea rar), Fane, Băiat, Fan (ce alint frumos!) sau Intrieș sunt toate numele aceluiași personaj. Copil crescut înconjurat de mamă (Mamifera), de bunică (Mamana) și de trei mătuși (Aspasia, Manda și Elena, zisa Machiavela), Ophanim este puțin special, mai mult diferit. Aude enorm, tot, iară treptat își ascute și restul simțurilor.
...face ca lumea să mă strivească prin propria ei existență fără să fie necesar să se întâmple nimic, doar să respire totul: pământul, cerurile, mările, planetele, animalele și oamenii...
Un inadaptat pentru restul lumii, și pentru el însuți o vreme, însă bucurie, dar pentru femeile în jurul cărora gravitează or mai degrabă invers. Un singuratic într-un mare oraș. Uneori supraviețuind doar datorită amintirilor vii pe care le poartă cu iubire necondiționată femeilor care l-or făurit. Fane, 50 de ani, muzeograf.
...mai bine aș fi fost un criminal în serie decât să aud cum șuieră vântu-n Bărăgan, iarna.(...) nimeni n-ar merita așa ceva oricât de nenorocit ar fi, mai bine îi dai una în cap decât să-i pui fierberea magmei în urechi, în creier, în mușchi, în oase.
Pentru mine protagonista fu Mamifera, dascăl de limba română. Poate pentru că dintotdeauna mă fascinează mamele de băieți și Legătura dintre cei doi. Zamfira Zada, mama lui Fan e genul de femeie ,,pâinea lui Dumnezeu unsă cu ardei iute" , care ,,înjură ca odinioară un muscal și se roagă fierbinte ca o pustnică; era o suprasimțitoare, o bosconiță, are înaintevedere". O femeie frumoasă, puternică, cultă, cu mult umor, colerică, iubitoare, care alege nu doar să-și crească de una singură băiatul, dar și refuză să-i dezvăluie acestuia informații despre tatăl său. Și-i atât de slobodă în vorbe încât e greu să-i reziști farmecelor.
Dacă pe Mamifera am suit-o pe un piedestal, pe Ophanim l-am iubit. În adolescență, nu-mi amintesc de unde mi se cășunase, cum că Nicolae este cel mai frumos nume pentru un băiețel. Când jurista și-o botezat Nicolae bebelușul, doamna B. mi-o zis: e un nume prea greu pentru un prunc. Abia acum, aflând despre împotrivirea lui Ophanim asupra numelui, mi-am amintit că atunci n-am priceput ce-nseamnă prea greu.
Am fost botezat, deci, Ophanim, prin actul de voință unilaterală al Zamfirei, care nu devenise încă nici Mama Fira, nici Mamifera. Popii, mama i-a explicat doctă, și să-l umilească nițel, era în firea ei, că ophanim este un înger, dar ce zic eu, ophanimii sunt în primul rând ai ierarhiei cerești, în prima linie, li se mai spune și Tronurile, pentru că pe ei stă slava lui Dumnezeu. (...) ophanimii arată ca niște roți de foc, iar pe călcătura roții, nu pe spițe, au ochi mulți, foarte mulți, toți deschiși tot timpul.
Nu-i multă acțiune în Ophanim, dar nici liniar nu-i totul. Dacă a găsi iubirea la 50 de ani ori la 70 înseamnă neacțiune. Și dacă marea poveste nu înseamnă de fapt o infinitate de povești mici.
Ophanim călătorește foarte mult în interiorul său și din fericire avem șansa ca drumurile sale să se intersecteze pe ici, pe colo cu ale noastre. Icoanele sale să fie și-n viața noastră lumină vie, rănile lui să ne doară, umorul să fie și pe gustul nostru, mângâierile-i să ne aline, ba chiar și pisoiului său să-i auzim aievea torsul. Ce miracol și ce binecuvântare!
Am râs amărui, un râs care mi-a umplut camera de miros și de gust de migdale, și mi-am dat seama că n-are rost să mai încerc să dorm, eram prea surescitat, mi se amestecau în cap și-n corp sunete, imagini și arome care m-au făcut să mă simt ca și cum îmi trăiam viața din afara mea. Mi se întâmplă asta destul de des, dar nebunia a pornit tot de la mine, din căutările mele de a mă suporta cu acest auz teribil cu care m-am născut și cu care exist de-atâta vreme. După ce-am învățat să dorm, în copilărie, a mai trecut destul timp până am reușit să inventez un fel de surdină cu care să m-acopăr atunci când sunetele lumii mă rup în bucăți mari sau în bucăți mici.
Despre steluțe
7/12 - 2023 ➽ Cartea lunii noiembrie: Ophanim.
În noiembrie or fost mai multe cărți de 5 steluțe, dar nu m-am îndoit nicio clipită că Ophanim este marele câștigător. Este o carte prea frumoasă, sigur multe povești sunt mai sfâșietoare (criteriul meu suprem pentru evaluare). Imediat ce va fi buget iară pentru cărți îmi voi cumpăra Ophanim și-l voi citi. Atentă la vocea Anei Barton, luptându-mă non-stop să-mi țiu gândurile-n frâul poveștii, n-am receptat decât prea puțină emoție. Am sesizat uneori că și eu am călcat prin locurile, dorurile și frumusețile lui Ophanim, da-mi fu imposibil să șed, să simț. Abia aștept să-l regăsesc! Sincronul eu citesc - Ana Barton îmi citește va fi magic.
Nu a existat un moment, o secundă anume. Fane s-a adunat din viață, din observație, din trăire. Într-o zi, în mintea mea, din toate aceste strângeri, adunări de lucruri, de trăiri, de observații, a ieșit Fane, cel care aude atât de bine încât lucrul acesta îi schimbă viața. - Ana Barton
- Ophanim de Ana Barton, narator Ana Barton, durata 12h9m.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu