De ce astă carte
Cred că pe blogul Laurei Frunză am citit întâia dată despre Adio, lucruri! ș-am mutat-o, cu vreo trei ani în urmă, direct pe lista lungă a dorințelor. Apoi am găsit-o într-unul dintre teancurile dăruite de prietena mea Crisa și mare bucurie-mi fu. După-aia, conform tiparului de-mi călăuzește lecturile, o mai șezut vreme lungă în traista cu musai de citit.
**** Despre micul/marele minimalism și despre lucrurile pe care le posezi ajung să te posede ele pe tine.
- B. de-ar fi să ne mutăm azi, nu ne ajung două tiruri, crede-mă!
- Păi... nu ne mutăm!
După șantiere făr de număr în ăștia trei ani de bloc și casă, lucrurile - nu ele în sine, ci cantitatea lor - au ajuns să mă sufoce fizic. Durerile de spate nu le mai pomenesc, îs și ele parte din efecte. Ne-am mutat în 2019 cărând două portbagaje de Protonaș. De-am face-o azi, cele două tiruri ar bifa varianta optimistă.
S-or fi adunat zece ani de când am citit Magia ordinii și m-am întâlnit întâia dată cu Marie Kondo? Șase îs, îmi răspunde blogul ACI și DINCOACE. De atunci păstrez cartea la-ndemână să scriu și o a treia parte a efectelor kondoiene asupra posesiunilor mele. Bine dară că nu-i decât jumate de duzină în ani de amânare!
Nu am nicio idee despre cum să-mi organizez textul și să nu-l ghiveciuiesc după cum mi-i stilul.
Fumio Sasaki are 35 de ani și locuiește singur într-o garsonieră de 20 metri pătrați. La data la care scrie, căci e născut în 1979. O zis că are nevoie de 30 minute să se mute într-un nou spațiu, pe care-l tânjește mai mic decât actualul. Deși probabil e o informație care ar fi trebuit să mă uluiască, m-o foarte întristat. De viața m-ar forța să plec în lume c-un ghiozdan și mâinile în buzunare goale, probabil că n-aș muri. De am de ales însă, mi-ar plăcea să trăiesc în locuri și case noi cu lucruri vechi care-mi sunt bucurie.
În această carte am definit stilul de viață minimalist astfel: (1) reducerea la minimum a numărului de obiecte necesare și (2) renunțarea la lucrurile în plus, astfel încât să ne putem concentra doar pe ceea ce este cu adevărat important pentru noi.
Stilul acesta de viață, pe care nu-l găsesc doar minimalist, ci minimalism extrem, nu mi se potrivește. Zâmbesc gândului că de-aș ateriza într-o cabană dintr-o pădure cu o singură scândură pat și o fereastră, a doua zi l-aș ruga pe B. să-mi culcușească o saltea din iarbă uscată timp în care aș cotrobăi după plante care să-mi înveselească intrarea în colibă și geamul. Într-un colț aș orândui pietre și bolovani. Și văd crengi uscate împreunate într-un altul. De mă gândesc mai bine am nevoie și de o policioară, poate chiar de două.
La ultimul șantier în care tot din casă am îngrămădit în bucătărie, l-am tot bodogănit pe B. (făr de glas, doar în mine-mi) pentru colecțiile sale. Are vreo două rânduri de cărți, unele de specialitate, altele de autori beletristici preferați, are manuale școlare, clasoare cu timbre, reviste de fotografie și calculatoare, monede, pietre și tot ceea ce acum nu-mi amintesc. După ce am rânduit seriile lui, am trecut la ale mele: casete audio, tone de cărți, de obiecte pentru fotografiile zambetane, zece cutii cu ustensile și ingrediente pentru dulcegării, patru duzini de farfurii desperecheate, scânduri, cartoane de le folosesc ca fundal, o sută de naproane textile și tot ceea ce acum nu-mi amintesc.
Când am citit Magia ordinii locuiam singură într-un apartament cu două camere. Atât de mare a fost impactul filosofiei lui Marie Kondo asupra mea încât am renunțat atunci probabil la jumătate dintre lucruri. Casetele, farfuriile, cărțile - inventarul de mai sus - le-am păstrat, dar am alungat lucrurile nefolosite, am triat hainele și încălțămintea. Regret că am aruncat atunci ambalajele aparatelor din bucătărie, le depozitam mult mai ușor în cutiile lor originale. Nu mai zic că fu chinu naibi la mutare cu ele făr de protecția mamă. Mi-ar fi plăcut acum să nu fi renunțat atunci la mașina de făcut pâine. Și cea mai mare pierdere fu să arunc impulsiv toată corespondența pe hârtie ce-o aveam cu prietenii din liceu și de la primele relații. Sasaki îndeamnă să renunțăm făr de temeri pentru că ceea ce este important se va păstra în amintiri, dar eu taman amintirile le-am pierdut odată cu toate plicurile alea azvârlite-n ghenă.
Când l-am citit acum pe Sasaki întreaga situație este diferită. Locuiesc într-o casă împreună cu un bărbat. În jumătate dintre timpi și cu un preadolescent. Avem 8 pisici și 5 câini. Firește, cel mai ușor îmi este să spun adio lucrurilor care nu sunt ale mele. Corect este însă să-mi văd doar de gestionarea alor mele și pe restul să le negociez.
După ce am ajuns la finalul sfaturilor lui Sasaki, am aruncat toate casetele pe care le-am înregistrat în adolescență. Aveau coperte desenate și caligrafiate personalizat de mine. N-aș zice că fu greu, dar ar fi fost mai ușor de le puteam dărui nu tomberonului galben. Pentru cele originale sper să găsesc doritori pasionați. Am adunat grămadă colecția cărților de bucate și mare parte va ajunge pe donațiile Olx. Trebuie să schimb locul hainelor de vară în spate și iară le voi împuțina, dar asta deja este o regulă pe care o aplic de câteva ori pe an pentru hainele și încălțămintea tuturor. Îmi era bucurie să le dăruiesc oamenilor pe care-i am aproape, să le văz purtate, dar am ajuns la concluzia că ei se descurcă și făr de mine. Tot ce este rupt, decolorat, lălâi ajunge la tomberonul negru. Tot ce este purtabil bun merge în clopotele de haine, încălțăminte, jucării, lenjerii care din fericire umplu orășelul nostru.
Mai am pe listă să sortez, deloc la sânge, tot ceea ce ține de torturi și Zambetania. Împreunând 3 biblioteci (cea rămasă-n casa cumpărată, cea a lui B. și a mea) am descoperit cu uimire că sunt multe dubluri și cărți de specialitate care nu aparțin domeniilor de ne trezesc interesul niciunuia. Chiar de mă doare inima, am început să le arunc la reciclabile. Sunt în stare proastă, miros urât și multe chiar sunt maculatură ca teme abordate.
O să vând dintre obiectele ce amu-s depozitate făr de nicio utilitate. Regulă de aur rămâne: păstrez doar ce are loc în dulapuri/rafturi, nu pe lângă, nu sus, nu dedesubt. Oi, ce drum lung!
Pentru că tot pomelnicul ăsta mi-i disconfort, să rezum câteva dintre recomandările lui Sasaki care mi-or atras atenția și pe care mi le-am notat spre aprofundare practică.
A avea mai puțin te face fericit. De aceea cred că e timpul să scăpăm de toate lucrurile în plus. Iată varianta minimalistă a mesajului ce vreau să-l transmit prin această carte.
Întâi să zic că volumul este structurat pe 5 capitole:
- Definiție și explicații pentru minimalism.
- O analiză a obiceiurilor și dorințelor oamenilor pentru a sintetiza semnificațiile din spatele tuturor obiectelor.
- Reguli de bază și tehnici utile pentru debarasarea de lucruri.
- Schimbările petrecute asupra autorului odată ce-o atins nivelul minim. Rezultatele psihologice și senzația de fericire conștientizată.
- Explorarea profundă a motivului pentru care schimbările l-au îndreptat spre fericire.
Autorul inventariază 55 de sfaturi care ajută să-ți iei adio de la lucruri. Apoi suplimentează cu încă 15 pentru cei care deja pornesc pe drumul minimalismului. Printre acestea:
- Debarasatul de ceva e o deprindere. Danshari - arta de a sorta și a arunca lucruri - o deprinzi ca pe orice limbă străină, cu cât vei exersa mai mult, cu atât vei deveni mai bun.
- Întreabă-te de ce nu poți să de desparți de lucruri. Unele dintre răspunsuri te-ar putea lăsa cu gura căscată.
- Debarasează-te de ceva chiar acum! Dacă aștepți până o să ai timp, n-o să ai niciodată timp.
- Începe cu ceea ce e în mod clar gunoi.
- Dacă nu l-ai folosit timp de un an, aruncă-l.
- Lucrurile noastre sunt precum colegii noștri, doar că noi le plătim chiria.
- Debarasează-te de lucrurile despre care ai uitat că există.
- Nu te mai gândi cât te-a costat inițial.
- Casa ta nu e muzeu, nu ai nevoie de colecții.
- Unul vine, altul pleacă. Regula de aur a minimalismului, una dintre ele, spune că de vrei să cumperi ceva nou, mai întâi scapă de altceva.
- Nu cumpăra doar fiindcă e ieftin, nu lua doar fiindcă e gratis.
- Dacă nu e sigur că da atunci e nu.
Volumul continuă cu exemple personale despre schimbările pe care minimalismul le-a oferit.
- Petrece mai puțin timp la cumpărături.
- Pentru treburile casei are nevoie de foarte puțin timp.
- Nu pierde timp căutând lucruri.
- Libertatea de mișcare.
- Costuri de trai mai mici.
Când ne propunem să fim recunoscători chiar acum, devenim mai pozitivi, mai toleranți, mai generoși. Mai presus de orice, ne deschidem ca să acceptăm fericirea de fiecare zi, iar această deschidere va schimba, în final, realitatea.
Despre steluțe
Stilul lui Fumio Sasaki nu fu taman pe gustul meu. Marie Kondo mi se potrivește că-i mai emoțională în raport cu obiectele și mai puțin extremistă decât confratele său. Zâmbesc amintindu-mi cât de radicală îmi păru când am citit-o prima dată. În raport cu tonul lui Sasaki, e mic copil. Sasaki fu prea analitic parcă, o sunat a radiografie medicală lucrarea sa. E multă psihologie în relațiile noastre cu lucrurile noastre și se cercetează pe îndelete rădăcinile acumulării. Deși în esență metodele celor doi nu diferă, îmi fu nu ușor să urmăresc pe hârtie pașii domnului. În practică ei sunt simpli, ca-n tot și toate, de-s însoțiți de voință apare și putința.
Nefericirea nu este cauzată doar de gene, de traume din trecut sau de probleme la serviciu. Cred că o parte din nefericirea noastră e cauzată pur și simplu de faptul că ducem în spinare această povară a lucrurilor noastre.
Am penalizat dară c-o steluță forma lucrării și nu fondul ei. Pentru o persoană pregătită să vireze de pe drumul acumulării de lucruri este o carte folositoare făr de-ndoială.
Îmi place mult titlul. Foarte mult! Sună a Marie Kondo pentru mine, el fiind probabil doar foarte propriu credințelor japoneze adâncite-n respect.
...izvorul fericirii este acțiunea.
Știu că pe tema minimalismului există foarte multă bibliografie, eu mă simt împlinită acum că posed Sfânta treime: Marie Kondo, Fumio Sasaki și Dominique Loreau. Asta-i și ordinea din topul preferințelor între cei trei.
Săru' mâna, bogdaproste, Crisule!
- Adio, lucruri! Noul minimalism japonez - Fumio Sasaki, traducere din limba engleză Ioana Flangea, editura Humanitas, 2019, 250 pagini.
_________________________
Cărți citite și povestite-n 2022:
- Bunicul și o lacrimă de fată - Petre Sălcudeanu ****
- Frumoasele străine - Mircea Cărtărescu ****
- Dansul furiei - Harriet Lerner ****
- Un biet bunic și o biată cinste - Petre Sălcudeanu ****
- Fantomele din familie -Bruno Clavier ***
- Cocoșatul are alibi - Rodica Ojog-Brașoveanu ***
- Plânsul lui Nietzsche - Irvin Yalom *****
- Dacă citești asta înseamnă că am murit - Andrew Nicoll ****
- Suflete goale - Guillermo del Torro și Chuck Hogan ***
- Povestirile lui Alice Munro - Dragoș Zetu *****
- Povestea ta a început demult - Mark Wolynn *****
- Cazul Jane Eyre - Jasper Fforde *****
- Camelia Cavadia - Vina *****
- Umanii - Matt Haig *****
- Persoana întâi singular - Haruki Murakami ****
- Strania bibliotecă - Haruki Murakami ***
- Ediție specială - roman colectiv ****
- Dumnezeu și viața de apoi... - Jeffrey Long și Paul Perry ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu