SĂRĂȚELE CU BRÂNZĂ

Am căpătat o fixație pentru sărățele. 

Întâi să zic că, da, am ajuns iară cu rețetă pe Zambetania, iară, adică după două luni. Ziceam de pasiunea mea pentru sărățele. Am mâncat unele în Belgia, care după o săptămână erau mai gustoase decât imediat după coacere. Am cerut de două ori rețeta, de două ori am rătăcit-o. Poate îmi fac curaj pentru a treia cerere. Am tot încercat de atunci variante. Avem inclusiv la laborator una care se apropie de mofturile mele: să fie crocante după mai multe zile. N-o pot aduce pe Zambetania, deci e ca și când n-ar exista. De Crăciun am copt juma de zi sărățele cu untură și iaurt. Aduceau mult a foietaj, erau delicioase calde, dar după răcire deveneau fade și se întăreau. Juma de zi pentru copt căci aveam cuptorașul în tava căruia nu încăpeau mai mult de 20.   

Când am văzut la Crisa rețeta ASTA și comentariile ei, am știut că-s pe cale să regăsesc acul în carul cu fân. 

INGREDIENTE

• 520 grame făină
• 250 grame unt 82% grăsime
• 200 grame telemea
• 375 grame iaurt  (am avut 350 grame smântână și 25 grame apă rece)
• sare
• pentru uns: 1 ou (o tură am folosit gălbenuș amestecat ușor cu lapte - nu fu nicio diferență față de coacerea cu ou întreg)
• semințe de mac, susan, chimen

FACEREA

1. Am dat pe răzătoarea mare untul cu telemeaua.
2. Am cernut făina cu sarea și am amestecat-o cu untul și brânza. Crisa atrage aici atenția să se desfășoare totul cât mai rapid, făr de a încălzi prea mult ingredientele de la căldura mâinilor. 
3. Am pus smântâna peste firimiturile rezultate de la amestecul făinii cu lactatele. Pentru că, după frământare, aluatul era ușor neomogen am adăugat apa. 

• Aluatul rezultat, 1.3 kilograme, l-am împărțit în 3. O parte am copt-o după ce a stat un ceas jumate la frigider, o alta după ce a șezut 24 de ore tot la rece și o a treia este la congelator ș-o voi scoate la dezghețat și copt după două săptămâni. 

      4.  Aluatul după odihna la rece l-am întins pe blatul înfăinat în foaie de 0.5 cm grosime. L-am tăiat în bucăți de 1.5 cm lățime și 9,5 lungime. Astea-s relative, fiecare le taie pe cât de late și de lungi le poftește.

      5. Am uns foaia, după tăiere, cu ou și am presărat semințele. Am așezat sărățelele în tava de copt acoperită cu hârtie. Nu cresc decât în înălțime, nu e nevoie de o spațiere mare între ele. La laborator folosim un șpaclu pentru a le muta pe tăvi. Eu cum am copt câte 450 de grame, nu fu cazul de cazne.

      6. În cuptorul preîncins la 180 de grade, am copt sărățelele câte 20 de minute. Am întors tava după 10 minute (apucături de la muncă), nu era nevoie la cuptorul cel nou care coace uniform.

      7. Calde sunt foarte gustoase. Le-am păstrat doar o zi într-o casoletă neacoperită, în rest au dispărut imediat după facere. Erau ușor crocante, aduc a crochete, îmi plac că-s spornice și sățioase. 

Și pe când mă străduiam să pozez făr de umbre, hop, îmi cad în noroi toate sărățelele pe care nu le alesesem să-mi fie vedete. Pân m-am dumirit ce s-a întâmplat, Veve deja ronțăia tacticos una, cu labele pe alte cinci. Mi-am zis că mai am pe tocător restul, deci nu-i atât de mare dezastrul. Sigur că atunci când am încercat, cinci minute mai târziu, să deschid ușa cu napronașele, aparatul foto, sita căzută din care lichidase Veve tot, le-am scăpat și pe cele câteva neînnoroite. La fix pentru ca și Rita să le savureze înfulecat. Mai aveam câteva în tava de copt, le-am pus într-o pungă și le-am predat băieților mei la gară. Le-ai făcut pentru Oma?! Nu ne ajung nici nouă pe tren! o zis B. cu cel mai nedumerit dintre tonuri. Nu, măi omule, le-am făcut pentru câine și pisoi, astea or rămas pentru voi până data viitoare, adică mâine, căci am aluat la frigider necopt. 

Nu, n-am terminat! Le-am făcut într-o vineri, ziua mea liberă cică, și mă gândeam cu poftă la berea pe care o voi bea când voi mântui sărățeala. Probabil că dusesem pân la capăt gândul ăsta când a sunat telefonul cu: este nevoie să ajungeți la laborator cât de repede. Prea curând n-am putut, căci a trebuit să livrez la gară cele șase sărățele supraviețuitoare și să beau și eu ca tot omu berea din halbă, că doară nu era s-o las să aștepte preț de cinci torturi. 

O să mai vin pe aci, îmi place!