Mai aveam de stat la mama vro câteva ceasuri din duminica ce trecu. Pe cele mai multe dintre clipe le risipisem cu telecomanda în mână. Ca să-mi liniștesc furia pe captivitatea neghioabă mi-am căutat cea mai subțire carte din colecția de literatură a Cotidianului. O fost greu s-o nimeresc pentru că și-n alte dăți tot pe criteriul acesta le hotărâsem și nu prea mai erau necitite.
Dintâi mi-am propus să verific pe Google să nu fi nimerit cel mai necitibil dintre romane. Pân la urmă am renunțat fermecată de minirezumatul povestirii de pe ultima copertă despre puterile secrete ale imaginației.
Kellyanne, o fetiță de opt ani, trăiește în sătucul Lightning Ridge din Australia împreună cu fratele, Ashmol -este cel care povestește aventura-, părinții și cei doi prieteni imaginari, transparenți cum frumos îi alintă unul dintre săteni, Pobby șchiopătează puțin de piciorul drept și Dingan are un opal frumos la buric, numai că trebuia să fii o anumită persoană ca să-l poți vedea. Cele două personaje invizibile sunt zi de zi servite la masă cu farfurii și mâncare foarte reale, ba chiar sunt subiect de socializare cu unii dintre localnici (copila primește acadele și pentru cei doi, când e răcită juriul acceptă ca în locul ei să concureze Dingan). Tatăl, Rex Williamson, miner în căutare de opal, respectă amuzat dar și îngrijorat grija fetiței față de cei doi eroi magici, mama-i hrănește la toate mesele, pentru ea este doar un copil diferit, doar fratele este cel care repetă la infinit: n-au existat niciodată, nici măcar nu-s adevărați ș-o consideră țicnită.
M-o amuzat teribil următoarea scenă: tata reproșează mamei că nu încearcă să lămurească fetița de neexistența inventaților. aceasta-i răspunde că și metalele alea prețioase, pe care le caută de doi ani negăsindu-le și pe care le visează zi și noapte, îs ficțiune. Din acel moment părintele mustrat începe să-și ajute fetița la băitul prietenilor imaginari, îi ia la plimbare, poartă discuții foarte serioase cu aceștia.
Pocinogul se petrece când Rex, mare amator de bere, după o zi petrecută cu Pobby și Dingan în mină, uită să-i aducă acasă (i-a luat la lucru pentru ca fetița să se concentreze la orele de curs, pe care altfel le dedica prietenilor săi). Când Kellyanne cade grav bolnavă cu certitudinea că cei doi imaginari au murit se pornește misiunea de a găsi ceea ce nu există pentru a o salva.
Nu mai zic, dar e o povestire minunată. De fiecare dată când am zâmbit de dragul nebuniei fermecătoare pe care o naște căutarea celor doi imaginari, tăcuți, mi-am amintit că și Stephen King în Shining l-o inventat pe Tony pentru Danny Torrance, dar cât de diferite sunt întâmplările pe care le provoacă inventații. Mai completez doar cu faptul că șeful misiunii salvatoare devine chiar fratele necredincios.
...- P.S. Rugăciunea asta este pentru Dumnezeu sau altcineva puternic care poate să mă audă, și când mă întrebam dacă n-ar fi fost mai bine dacă m-aș fi rugat la cineva mai tare cum ar fi James Bond mi-a fost distrasă atenția de zgomotul făcut de mama și tata... pag. 45
Dar să vă mai spui despre Pobby, băiat și Dingan care era foarte frumoasă și isteață, personaje de care eu m-am îndrăgostit: nu vorbesc australiana, ci o engleză pe tăcute și le place să fluiere, nu dorm, sunt pacifiști, mănâncă doar Cherry Ripes și Violet Crumbles și acadele.
...Am zbârnâit pe drum în vale gândindu-ma la rai. Era ca galeria principală a unei mine de opal. Plin de oameni cu lămpi în mâini. Și toată lumea cânta melodii de Elvis Presley și dădeau cu dalta și cu târnăcopul...pag.91
Povestea aceasta mi-o amintit de propria-mi țicneală, aia care la 40 de ani n-o cherit. Eu vorbesc cu mine dintotdeauna. Există o Mărie grozavă, pe care am mare bază că mă calmează înainte să-mi sară mințile gratuit, care întotdeauna îmi expune și reversul medaliei, adesea comunicarea constă în și asta va trece, ne vom descurca pân la capăt, o ador! Și mai e și DD cu care vorbesc la fel de des ca și cu Măriadoi, cel mai adesea despre mulțumesc, DD, n-am avut nicio îndoială că nu așa va fi! Mă bucur că nu suntem personaje de roman și că prietenii mei nu trebuie îngropați.
...toți oamenii au un fel de prieten imaginar, chiar dacă nu își dau seama...
Recomand o lectură relaxantă, extrem de savuroasă, despre ce putere uriașă asigură credințele și despre cât de puțină importanță are faptul de-s fondate or ba. O lecție despre dragostea de oameni și despre nejudecarea și acceptarea diferitului. Și despre forța magiei atunci când i se îngăduie asta.
* Pobby și Dingan, Ben Rice - editura Univers 2007, colecțiile Cotidianul. Literatura, 110 pagini.
___________________
___________________
Anu ăsta am mai citit:
- Shining - Stephen King
- Colorado Kid - Stephen King
- Misery - Stephen King
- Supunere - Michel Houellebecq
- Miercuri, respirăm - Ioana Chicet-Macoveiciuc
- Visul - Emile Zola
- Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt
- Adio - Honore de Blazac
- Hituri celebre din epoca Showa - Ryu Murakami
- Jurnal intim (1) - Marin Preda
- Jurnal intim (2) - Marin Preda
- Luni de fiere - Pascal Bruckner
- Luminița, mon amour - Cezar Paul-Bădescu
- Dragă viață - Alice Munro
- O mie de nopți - E.K. Johnston
- Bel-Ami - Guy de Maupassant
- Să fii român! - Dan Puric
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu