Despre lucrurile simple (21) - Olx, juma de milion

Se ia  un borcan și  sub capacul lui  se depozitează  pe bilețele toate fericirile anului. Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.

Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2017 - exerciții de echilibru:  a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare! 

*

După un an  de la întânirea cu Marie Kondo am ajuns să îndepărtez cu adevărat dintre lucrurile nefolositoare. Tot într-un bilețel pentru borcănaș am povestit prima tentativă, ASTA, parțial reușită. Atunci donasem mare parte din haine, dar parcă bucuria n-a fost pe măsura efortului.  De astă dată, mi-am propus să încerc a vinde cât mai multe dintre ele  și să dăruiesc doar  ce va rămâne pe stoc. Voi păstra foarte puține dintre lucruri, din foarte puținul ăsta cel mai probabil 75% va fi din trusa pentru torturi. Pân acum, am publicat primul anunț pe 23 ianuarie, am ajuns la peste 30, m-am întâlnit cu 4 clienți. Și pentru că pomeneam despre dezamăgirile de la donat haine, iaca două dintre intersecții vreau să le păstrez la colecția cu fericiri. Mai completez doar că din cele peste 30 de obiecte plasate la vânzare (seturile le-am inventariat ca un obiect, deși colecția de cărți esențiale are vro 10 volume or setul de farfurii care are 12 piese, 10 DVD-uri și tot așa ), nu-i simt lipsa niciunuia. Exact cum prevestise Domnique Loreau multe dintre lucruri le folosim doar pentru că le avem, nu pentru că ne sunt necesare. Bine, la mine, astă primă serie nici măcar nu era utilizată mai mult decât pentru a o șterge de praf. 

Cel mai greu îmi este să îndepărtez obiectele primite cadou. Și Marie Kondo recomandă ca aceasta să fie ultima etapă. Am înțeles la momentul lecturii că darul și-a împlinit menirea în secunda în care l-am primit cu bucurie, surpriză, emoție și că apoi este un obiect la fel de ușor de îndepărtat ca toate celelalte, dar nu-mi fu simplu și nici nu se prevăd drumuri line. 

Chiar primul obiect vândut fu o carte, Exerciții de echilibru - Tudor Chirilă, primită de la D.,  la primul mărțișor după despărțire. Regula pe care o am în privința cărților este simplă, le păstrez doar pe cele pe care îmi doresc să le recitesc și pe cele necitite. Asta nu respecta niciuna din legile astea, doar ședea în teancul pe care trebea să-l șterg de praf în fiecare zi. 

M-am întâlnit cu doritoarea volumului la un loc de joacă. O fost extrem de încântată că este nou. Nu era nou, doar că am eu mare grijă de cărți. Văzuse multe variante de aruncat pân la el și era tare fericită. 

- Cartea aceasta nu-i prea grozavă, adică are părți foarte bune ce alternează cu unele foarte slabe și gustul la final rămâne de căliu, o încurajez eu. 

- Sunt fan Tudor, dar chiar nu mă aștept să fie excepțională...

Și uite așa am vorbit noi vro juma de ceas într-o hărmălaie de nedescris și uite așa vreau eu să păstrez și bucuria mijlocirii întâlnirii cu bucata de carte răscăutată și răsdorită, dar mai ales aceea a împărtășirii de admirații comune.

Ultima vânzare fu mai multe: 5 boluri de porțelan fin, un vas ceramic mov și o farfurie aperitiv cu suport coș. O sun pe doamna, care nu e din localitate, să-i raportez c-am făcut livrarea conform cerințelor. Între timp eu mă-ndreptam spre Lidl să-mi cumpăr lalele, chiar două buchete, doară încasasem juma de milion. 

- Sunt tare fericită că nu m-ați înșelat, mi-a fost teamă că o să le vindeți înainte...

- Doamne apără. dar ce vorbă e asta?! Am zis, am făcut, nu există alte variante!

- Am un băiețel de șapte ani cu handicap de la 7 luni. Chiar azi a fost încă o dată operat pe creier. Așa de frumoase sunt bolurile că abia aștept să-i duc mâncare la spital în ele..

- Aoleu, păi de-i asta situația, m-aș duce să le iau acasă. Nu vă sunt deloc practice pentru spital, sunt foarte grele și foarte nerezistente la accidente... Le-am primit cadou în 2009, în anul ăla aveam 5 farfurii în casă, toate ședeau pe chiuvetă, chiuveta o picat, de ele toate s-o ales prafu. Colegele mele mi le-au dăruit, dar eu am plecat din casa cu accidente chiuveistice și nu le-am mai folosit niciodată....

- Mi-a mai plăcut setul cu căldărușa, așa de multe lucruri frumoase aveți și cărțile cu torturi! Dar n-o vrut soră-mea, o zis că ea e sătulă de câte decorațiuni achiziționez...

- Eu o înțeleg pe sora, dar sunt de partea dumneavoastră, tare mi-s dragi și mie...

- Când simt că-mi vine să urlu de disperare și de neputință, cinci minute mă uit pe site-uri cu obiecte frumoase, sigur că nu am bani, dar tare-mi mai face bine la cap să le văd...

- Vă înțeleg perfect, eu aș lua acasă toate farfuriile de la Auchan. 

- Am vrut eu să vin, dar a intrat un tir în noi, a trebuit să mă salvez pe contrasens, eram cu fetița de 3 ani, m-am speriat atât de tare că m-am dus înapoi acasă...

- Foarte bine, catrafusele mele nu zboară așa ușor...

- Am mai avut un accident în vară, s-a făcut zob mașina noastră...

- Aoleu, ce înger păzitor aveți, poate ar trebui după astea două trageri de mânecă să mai renunțați la condus....

Și așa am continuat fix 56 de minute, nu degeaba am căpătat abonament de la RDS făr de limite la vorbit. Cum s-a încheiat? Cu dorința mea ca atunci când voi avea răgaz să pregătesc unul dintre cele mai frumoase ghivece cu flori pe care le am, să iau căldărușa pictată cu trandafiri și să caut trenu spre doamna. O să fie grozav!

Mai am vro sută de anunțuri de pus! O să fiu bogată și-n lalele și-n povești, sigur!

________________

Alte fericiri din borcănaș:

20. Bucurie-n dar  (ultimul bilețel din 2016, cu trimiteri spre întrega colecție a primului an borcănos)