Despre lucrurile simple (15). Ex-soacră-mea

SURSA imaginii

Se ia  un borcan și  sub capacul lui  se depozitează  pe bilețele toate fericirile anului.  Sau se ia un blog și i se dă misiunea asta.

Ia să mai completez c-o liniuță planul lui 2016 - exerciții de echilibru:  a se identifica cel puțin o fericire în 7 zile curgătoare! 

______________________________

Nu-mi  fu dat în viaţa asta să-mi întâlnesc omul, da-mi fură, în compensare, intersecţii incredibile cu mame soacre şi bunici socri cât aproape să nu-i pot duce. Zic aproapele ăsta pentru că, rând pe rând, au ieşit din viaţa mea făr să ma pot îndestula cu poveştile lor fermecate. 

                                                                                               (Binecuvântare-sfârșit *  Zambetania, 2011)

Ori îs eu atât de fericită încât tot ceea ce mi se intâmplă intră automat sub astă umbrelă or habar n-am cum se aleg faptele de nimeresc direct în borcănaș. Nu le analizez aci calitatea, nici nu m-aș pricepe. Am mai povestit că la eseul despre fericire din liceu am primit nota 6 și de atunci, de câte ori mă întâlnesc cu liniștea, dragul, coordonate esențiale mie, îmi zic că-s la nivelul 6, ăl maxim deci. 

Se făcea că dintotdeauna am avut lipici la mamele de băieți.  Nu știu ce  reacții chimice nășteam că una, două, primeam de alde ce mi-ar fi plăcut să fii nora mea, Maria! La care răspundeam, după cum mi-i năravu și azi,  cu exact ce gândeam oi, ce bine, că fiul nu are aceeași dorință! Îmi amintesc limpede cum în urmă cu cinșpe ani, doamna (șefa mea de atunci) mi-o mărturisit în mijlocul unei piețe aglomerate  de-aș mai fi avut un băiat pentru tine, minunat ar fi fost,  Maria! Da, poate ar fi cărat și el dintre sarsanalele astea replicai cu năduf.

În aste condițiuni am evitat întotdeauna să cunosc mama partenerului meu. Ce-mi trebea mie să fac o fumeie să sufere,  când puteam împiedica asta atât de ușor?!

Mi-o reușit atât de bine strategia încât doar o singură mamă soacră o rămas să-mi ducă dorul. Am fost împreună din 2008 până-n 2011. Duminica la amiază veneau în vizită părinții Omului, eu pregăteam meniuri sofisticate și dulciuri făr de zahăr, după prânz ne uitam la un film și gata. Pentru mine, cea care n-o văzut cu mumă-sa și tată-su măcar 5 minute de film și n-o avut în 3 decenii o ședere de împreună cu vorbe de spovadă, duminicile alea în familie erau magice.

Așa se face că am aterizat zilele astea exact unde am rămas în urmă cu 5 ani. Mă rog, cu detaliul făr de om. Soră-mea, care-i consilierul meu principal, m-o-ncurajat cu: o să-ți facă vrăji să vă-mpace, doar tu poți fi atât de proastă încât să nu vezi ceva atât de evident!

Bre, io m-am dus, nu cu inima larg deschisă, ci cu reticențele anilor ălora și ăstora. Așa am căpătat de la DD două zile de poveste cu zâmbete făr de număr, cu răsfăț și ostoit pofte de Mărie pătimită dieto-miraculos, cu munți și coline în straie grele de toamnă, cu legume și fructe ce păstrează încă toate gusturile pe stoc, cu povestiri adevărate despre rădăcini și drame care ar merita  un volum tipărit, cu drumeții către Poiana lui Dumnezeu sfârșite cu limba d-un cot și în cinci rânduri de nădușeli, cu drag de ăla uriaș.

Nu-mi amintesc prea multe din anii ăia, știu că omul care-s azi (echilibrul emoțional, modul cum mă hrănesc) e și rezultatul ratării de atunci, dar nu mă gândesc la ce fu, la ce ar fi fost dacă. Cea mai frumoasă lecție a perioadei ăleia: și raiul și iadul sunt aci, în astă viață, Maria! Fă-ți rai! Și Zambetania e rodul anilor ălora. Așa se face că nu mi-am recunoscut papucii mov de pluș, că am avut foarte puține flashbackuri și că m-am bucurat de toate momentele prezentului. Imaginea bunicului pierdut pe locurile acelea am recuperat-o târziu, la plecare, dintr-o fotografie veche. Singurele clipe de nostalgie mi-au fost născute  din  reîntâlnirea a două lenjerii, cea albastră cu flori mari galbene și cea albă bogată-n muguri roz cu care înțoleam paturile din casa de atunci în zi de sărbătoare. 

Am avut continuu un gând pe care nu am reușit să-l rostesc și care ar fi desăvârșit momentele de colecție:  doamnă,  nu știu cum de-n urmă cu cinci ani erați zgripțuroaică dar azi, când nu-l mai avem de împărțit pe băiatu mamei,  sunteți minunată! Pentru domnu n-am avut nerostite, am regăsit intactă compatibilitatea inițială. 

- Și, cum o fost, de ce te-o invitat?!
- Pentru că-s simpatică și bună și ei singuri, pentru că-s bătrâni și....
- Ha, ți-am zis io! Sor'mio, gata, te-o vrăjit! Zi, ți-am zis?!

_________________________

Alte fericiri din borcănaș:

  1. Niște flori

  2. Am călcat pe stele și mi-o plăcut

  3. Zarurile au fost aruncate

  4. Drumul

  5. Maria povestea

  6. Croitorașul

  7. Rătăcibila

  8. Antwerpen 

  9. Bogdaproste!

10. Cei făr de nume

11. Taximetristu cu vaginu

12. Zădărnicie, numele meu

13. Cetatea Făgăraș 

14. Penarul