Prea multă fericire - Alice Munro

Am reușit în 2015 să mă înfrânez de la a achiziționa zeci de cărți peste care să se aștearnă praful făr a fi lecturate vrodată. Poate am cumpărat cinci. Una dintre ele este Prea multă fericire * și asta pentru că am confundat autoarea, credeam că-i scriitoarea Jurnalului Mayei - despre care am notat aici - și-mi doream să mă dumiresc de-mi place or ba. Oricum, tot o luam pentru că era menționat câștigătoare Nobel în 2013 și încă nu m-am lecuit să cumpăr cărți premiate din care să pricep nimic.

E un volum citit în 2015, după ce povestesc despre toate restanțele, fac un inventar, cel mai slab din toți anii și un top. Sper că reușesc până-n 2017.

Sunt zece povestiri strânse-n cele aproape 400 de pagini ale cărții. Unele m-au emoționat foarte tare, din cele mai multe n-am priceput care-i povestea, exact ca la bancurile în care după ce râde toată lumea mă trezesc io ș-acum cine-mi spune care-i gluma ?!  Era nevoie de cineva să-mi redeseneze schița prozei abia lecturate spre dumirire.

Titlul fiecărei scrieri spune o poveste separată de cea înaintea căreia defilează și m-a incitat să le pricep sensurile chiar acolo unde picau ca nuca-n perete.

Sigur că m-au prins cele cu subiecte crunte, m-a surprins liniștea personajelor ei trăitoare de povești cumplite.

Mă văitam la celelalte volume de proză scurtă că-i greu să mă atragă scrierile de zece pagini, că nu-i vreme să mă atașez de eroi și să aterizez complet în decoruri. Ei bine, fiecare povestire de Alice Munro e fix un miniroman cu timpi suficienți și pentru adulmecat detalii și pentru înfulecat acțiuni. În cele  40 de pagini ale unei povestiri îi concentrată viața personajului,  cel mai adesea,  de la tinerețe pân la bătrănețe,  vorba cântecului.

  1. Dimensiuni - viețuirea unei femei, Doree,  după ce bărbatul îi ucide cei 3 prunci, bărbatul iubit, Lloyd,  nu un altul. Despre iadul trăit în lumea asta și raiul din ailalta, despre libertatea de a conștientiza în fiecare clipă în care dintre dimensiuni  să șezi.

... Doree fugise din casă și se împiedicase prin curte ținându-se cu mâinile de stomac, de parcă cineva ar fi spintecat-o și ea ar fi încercat să-și țină intestinele înăuntru ...

 Ș-acuș când scriu asta, după o lună de la citire, am o durere-n coșul pieptului  reamintindu-mi gelozia, controlul și la final crima.

2. Ficțiune - Joyce, profesoară de muzică  și Jon, dulgher,  au o căsătorie lină,  amândoi sunt deștepții pământului - conform testelor școlare  privind coeficientul de inteligență.  Edie este ucenica lui Jon într-ale lemnului și pentru ghicit finaluri nu-ți trebe bobi.

... O ucenică de tâmplar, cu pasul apăsat, înceată la minte, îmbrăcată în pantaloni largi și cămăși de flanel și - cât dura iarna - cu un plover gros, plin de rumeguș (...) O astfel de persoană o pusese în umbră pe Joyce, cu picioarele ei lungi, talia subțire și coada ei mătăsoasă, lungă, de păr negru ...

Cum Joyce  regăsește peste ani frânturi din viața sa într-o carte de ficțiune este o altă poveste, mult mai interesantă decât cea a începutului cu tâmplarul asudat.

3. Pe culmea Wenlock  - experiența inedită a unei studente aterizată goală în casa unui bătrân bogat doar pentru a-i citi din volumele preferate.  Dacă la tâmplar dintre toate variantele cu ucenica doar una era cu șanse mari de izbândă, cea a adulterului, nu știu câți ar fi proorocit așa năzbâtie aci. Și-n acest caz există o poveste,  teoretic secundară, care pune-n umbră principala.

... E ciudat ce părți ale corpului sunt ascunse în epoci diferite. Și ce părți sunt scoase la iveală ...

4. Râpe - adânci - un accident timpuriu care transformă viețile celor implicați pentru totdeauna. Ce periculoase sunt golurile din relații, mult mai cumplite decât cele ale muntelui prăpăstios!

... Dar, oricum, numai faptul că a trecut prin ziua asta fără să fi fost un dezastru absolut tot e ceva. Căci n-a fost un dezastru, nu ...  

5. Radicali liberi - despre cât de mai rău mai poate fi când crezi că ești la nivelul cel mai dur al suferinței. Bărbat mort, tu bolnavă de cancer, ce se mai poate întâmpla dramatic ?! Și-n ăst caz se ramnifică mai multe povești, toate crâncene și toate dominînd scheletul de unde s-au urnit.

6. Chipul  - despre un chip pocit, despre prietenie, despre poveri ce se ușurează prin zâmbete. Poate cea mai duioasă dintre toate.

7. Unele femei - un bărbat bolnav de leucemie, o mamă vitregă severă, o soție iubitoare, o maseuză zăpăcită, fragmente de poveste pentru fiecare personaj  și  o copilă de 13 ani care leagă-n întreg drama.

8. Joacă de copii - scrierea cea mai dură prin  raportul dintre inocența titlului și monstruozitatea faptei. Brrrr!

9. Lemn - Roy e tapițer și restaurator de mobilă. Povestea lemnului din pădure până-n casa meșterului este bogată în informații detaliate și extrem de interesantă. Roy e căsătorit cu Lea, Lea traversează o gravă depresie. Un accident îi salvează pe fiecare (și reciproc) din răul în care se scaldă.

10. Prea multă fericire - Alice Munro dezvăluie în ultima pagină a cărții, cea de mulțumiri, că a descoperit eroina povestirii acesteia, Sofia Kovalevskaia,  într-o enciclopedie. Conform Wikipedia - aici sursa - este prima femeie din lume doctor în matematică. Scria și proză.

Este povestea cea mai senină dintre toate, cel puțin așa o rămas acuș în mine. Chiar dacă la 41 de ani Kovalevskaia moare de pneumonie, Alice Munro îi desenează mulții ani de cercetare și de viață personală tumultoasă într-un tot fermecător.

... Teresa avu impresia că o auzi spunînd: "Prea multă fericire"...

Pân să-ncep a scrie despre carte asta aș fi zis că e una aproape ratată pentru topul meu. Străduindu-mă să limpezesc în câteva rânduri esența povestirilor mi-am  redesenat schița prozei abia lecturate spre dumirire ș-am urcat-o mult în top. Minunată experiență!

 * Alice Munro - Prea multă fericire - editura Litera, 2014
_________________

În zilele festive trecute am văzut cu T. filmul Cake, tradus Fericire cu orice preț, care m-o dus cu gândul la numele cărții ăsteia (făr de legături decât în mintea mea sucită). Vi-l recomand, l-o salvat Jennifer Aniston, ceea ce-i suficient de surprinzător zic.

În bara de sus a blogului o apărut anu ăsta categoria Donații - ACI. De cunoașteți pe cineva (nu-i exclus pe voi înșivă), care are nevoie de ce ceva-ul de-l am eu de dăruit,  contactați-mă să stabilim puneri în legătură! Primul articol al galeriei ce va să vie îi chiar volumul acesta, Prea multă fericire.

_____
Mă termină cu nervii capului editarea unui text pe blogspot, dar cum pentru 2016 mi-am propus să nu mă-nervez decât de 5 ori, o să zic că spațiile îs taman acolo unde le-am cerut.