Brioşe ciocolatoase de post

-         Maria, îmi faci de prăznuire patruzeci dulcegării?!

-         Sigur, Ale! Ar fi grozavi biscuiţii cu marţipan, nu?!

Şi-ncepe cofetăreasa să caute marţipan şi-n trei ceasuri bifează toate marile magazine ce nu-l mai au pe stoc. Disperată încearcă să-i umple cu şerbet. Un eşec răsunător, n-o rămas gram de şerbet care să nu fi curs pe hârtia de copt în afara biscuitului. Testează cu dulceaţă de vişine, chinu naibi, dar rezultatul este mult peste ceea ce înseamnă marţipan, ceea ce şi-n teorie e complicat, căci biscuiţii aceştia sunt grozavi, mama lu’ grozavi! – revin cu varianta pentru colecţia marţipanoşilor în curând. 

-         Ale, dar prăznuirea nu-i cu post?!

-         Desigur, Maria!

-         Şi mie când aveai de gând să-mi spui?!

-         Niciodată, eram sigur că ştii!

Şi m-am sucit pe calea făr de lapte-ouă. Şi fu cumplit să reuşesc. Am copt de la ora cinci pân la miezul nopţii variante de brioşe. Câte rânduri de ape m-or fi trecut?! Aveam blatul de la unul dintre cele mai surprinzătoare torturi de post - ăsta. 

Ce mare scofală să-l brioşesc?! Formele mele sunt fie foarte mici, fie foarte mari. Am zis că rezolv neajunsul folosind siliconatele de mărimi medii. De 3 ori le-am pus la copt şi de 3 ori după coacere nu le-am putut desprinde din forme. Data viitoare sper să fiu suficient de calmă cât să le şi pozez pentru rubrica de dezastre.

Am umplut chesele  în  singura tavă cu dimensiuni oarecum negigantice şi am mai stricat vro 2 doze,  fie pentru că nu le puteam desprinde de hârtie, fie pentru că nu depăşiseră la coacere nivelul turtă.

M-am oprit cât să bocesc bine, suficient cât s-o sparii şi pe soră mea că io am brioşe de livrat şi nu-s decât ratate pe capete şi după un Doamne ajută rostit cu ăl mai mare patos al deznădejdii am luat-o de la-nceput cu aceleaşi ingrediente, acelaşi cuptor, tot aia cofetăreasă.

 

Ca şi la tortul de post al bunicii - ăsta, aş repeta reţeta aceasta identic pentru orice eveniment de nepost. Brioşele sunt atât de ciocolatoase, pufoase, umede, cum n-am reuşit io prea multe în varianta lapte-ouă,  poate doar Tuxedo să se compare cu sorţi de izbândă. Imediat după succesu’ avut pentru Ale, le-am refăcut pentru postitorii mei.

  

Bomboanele din griş cu agrişe – n-am descoperit de multă vreme agrişele, dar fu dragoste la prima vedere. Îmi plac grozav, acrii aşa, în aluaturi dulci!

Am început brioşeala cu bomboneala,  c-o dimineaţă înainte.  Pentru că deja am povestit la tort cum laptele de soia de la Kaufland era stricat, m-am trezit în zori că n-am de ales şi tre să le fac cu apă. Pentru că  am stricat multe ture de brioşe,  pân la final nu mi-au ajuns bomboanele decât pentru jumătate, jumătatea ce-o fost lăsată de bogdaproste unui centru cu micuţi abandonaţi. 

Pentru 40 de bomboane – m-am străduit să le fac de 10 grame dar când în 15 minute tre să ajungi la muncă trec de CTC şi alea de 9 or 11 grame – am folosit :

-         300 ml apă

-         ½ păstaie de vanilie

-         90 grame griş

-         20 grame praf de budincă vanilată

-         50 grame zahăr

-         10 grame agrişe

Le-am fiert pe toate făr de fructe la foc mic şi amestecând continuu pân am avut o compoziţie budincoasă. Asta se întâmplă foarte repede. Am lăsat la răcit îndepărtând teaca vanilată şi adăugând agrişele.  Compoziţia călduţă am împărţit-o în 40 de bucăţi pe care apoi le-am modelat cu palmele trecute prin apă. Bomboanele le-am înfoliat şi lăsat la rece până seara.

Doza după care am făcut brioşele, fix cea a blatului de tort – e pentru 9 brioşe cu bomboane or 6 făr de ele – chesele au fost cu diametrul de 5 cm :

-         105 grame făină

-         15 grame cacao

-         2 grame bicarbonat

-         un praf de sare

-         100 grame zahăr

-         60 grame ulei – sunt cam uleioase, da-mi fu teamă să reduc cantitatea, am unsurit vro 3 rânduri de hârtii până le-am livrat

-       145 grame apă rece – ca să fiu sigură că-i rece cum se cere-n  reţeta originală am ţinut-o la congelator

-         ½ linguriţă oţet

Se cern prafurile şi se amestecă cu zahărul. Separat se omogenizează lichidele în care se încorporează apoi solidele. Se toarnă în hârtiile de brioşe pe jumătate, se pun bomboanele, se umplu chesele până sus. Le-am copt câte 15, 20 de minute la foc mediu în funcţie de cât de încins era cuptorul. Se verifică de sunt gata  cu testul scobitorii. Nu se scot din hârtiile în care s-au copt până a doua zi, sunt foarte fragile.

Pentru decorare am folosit ciocolată neagră topită pe aburi cu o lingură de ulei şi toate mărimile de bombonele pe care le-am avut pe stoc – vro 4 feluri. Pentru că era miezul nopţii pe cele mai multe le-am decorat calde. Au absorbit din ciocolata topită într-un mod foarte plăcut, ele fiind foarte ciocolatoase şi făr de ea.  Pe cele la care n-am avut interior cu griş le-am decorat cu ciocolată neagră şi pelete albe – ele au avut cel mai mult de pătimit în urma accidentului cu uşa frigiderului rămasă întredeschisă o amiază întreagă, condensul a fost atât de puternic încât s-au pătat.

N-am avut la momentul pozelor  nicio brioşă disponibilă pentru secţiune, doar ratate cu caru,  aşa că am sacrificat cu bogdaproste din cele reuşite pentru comandă.