Reţeta aceasta este prima programată a fi publicată în zilele ce voi lipsi.
Când am pomenit, la desertul cu piersici, despre siropul de brad căpătat
de la Bicaz n-am mărturisit că nu-l poci bea cu apă sau alte soiuri curgătoare d’astea.
Ce să fac în aste condiţiuni cu el,
dacă tot îmi fu dăruit cu mare bucurie?!
O cale se văzu la desertul cu piersici unde o înlocuit, cu rezultate finale spectaculoase, menta.
Cea de a doua cale este cea de amu, a jeleurilor.
Un alt treilea drum s-ar putea să nu mai aibă, că-i pe sfârşite semikilu
căpătat!
Pentru aprox. 500 gr jeleuri:
-
25 gr gelatină (vegetală, de
se posteşte) + 100 ml apă
-
100 ml sirop de brad +100 gr zahăr, brun fu al meu
-
zeama de la o lămâie, verde fu la mine
Ingineria:
-
peste gelatină am turnat apa şi am lăsat-o vrun sfert de
ceas, cât m-am ocupat de sirop, să se
înmoaie;
-
siropul şi zahărul le-am pus la foc mic, după primul
clocot şi topirea zahărului am turnat lămâia,
au mai fiert vro 5 minute;
-
în siropul fierbinte am turnat gelatina înmuiată şi am
amestecat până la topirea ei;
-
le-am turnat într-o formă acoperită cu folie;
-
după răcirea completă
le-am lăsat în frigider o noapte, cel puţin 4 ceasuri de n-aveţi nopţi pentru
asta;
- am decupat cu forma de fursecuri trecută prin apă rece, am
tăvălit decupatele prin zahăr şi gata.
Răcoroase, topitoare, aromate, mi-nu-na-te!
P.S. am uitat la pâinea cu porumb să mulţumesc furtunii care mi-a adus în viaţă o bucată de scândură dintr-o bancă, mulţumesc! Dovada că de-ţi doreşti ceva cu adevărat, întreg universul va complota să ţi se întâmple! Universule, de-i posibil, trimite-mi una mai lată! Şi, de nu îndrăznesc prea mult, lasă-mi-o la Baumax!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu