Film OSTROVUL

Iară despre un film, rusesc de astă dată! Un film, aproape fără subiect, în urma vizionării m-am simţit ca după două ceasuri de ascultat fără respiraţie căldura părintelui Teofil. L-am privit exact ca pe o icoană, în linişte şi-n lumină inexplicabile.
Ziceam aproape fără de subiect, adică o secundă de război şi un prizonier care trebuie să aleagă între viaţa sa şi a superiorului său, apoi încă o secundă cu decizia, in rest 2 ceasuri cu povara faptei.
Pentru mine, care sufăr de alergie cruntă la orice manifestare publică religioasă, acest film rugăciune a fost minunat! În viaţa mea de toate zilele să fi intrat în contact cu un călugar care toata ziua altă trabă n-are în afara dialogului cu Dumnezeul său, păi instant respingeam contactul! În film, personajul călugărului Anatoli este atat de frumos, încat m-am trezit dublandu-i rugile. Musai tre' să mai caut un film cu actorul acesta Pyotr Mamanov!
Un şugubăţ, după cum îl caracterizează a fi celelalte personaje, adică stareţul mănăstirii în care-şi plange păcatele-părintele Filaret şi unul dintre călugării- Iov, căruia îi tot joacă feste d'alea crunte ca-n amintiri din copilărie! D'asta la început spuneam că am avut senzaţia întalnirii cu părintele Teofil! Adică o credinţă puternică cimentată în lumina chipului, la Anatoli în sclipirile ochilor, o relaţie cu Dumnezeu de o naturaleţe dezarmantă, părintele Teofil ne povestea cum uneori Îi recită versuri dragi, la Anatoli asta înseamnă că pentru a vorbi cu Dumnezeu nu are nevoie de cadrul unei biserici, ce frumos se roagă ghemuit pe zăpada ce dă să fugă, nu are nevoie de o direcţie, estul?!, se aşează în spatele călugărilor pe lateral, într-o poziţie nefirească pentru rugăciunile acestora, are şi darul clarviziunii celor ce vor urma, deci diagnosticul este limpede pus: nebun!
Acesta este tot filmul, despre frumuseţea unei credinţe dincolo de religie, reguli, şabloane, teorie! Mai este şi despre dragoste uriaşă faţă de aproapele, dar nu aceea de pe hartia cu poruncile! Despre iertare şi iară va să zic nu cea dogmatică, amu' văd că este despre tot ce scrie în cărţi a fi Dumnezeu! Frumuseţea este că un om a avut misiunea de a construi fapte pe fiecare teorie d'asta şi rezultatul final este răvăşitor!