UNDE ESTE ANNE FRANK

Deși în teancul volumelor nepovestite mai sunt cărți încă din 2023 și 2024,  defilez acum cu ultima lectură. 

De ce astă carte

Când am scris pe Zambetania despre Anne Frank în 2025 —  AICI — , la mult timp după ce i-am citit Jurnalul,  m-a nedumerit informația că,  la 80 de ani de la moartea ei, încă nu se știe exact cum au fost descoperite ea  și celelalte șapte persoane aflate în Anexa Secretă,  după doi ani de izolare,   exact când mai era atât de puțin până la încheierea războiului. Anne a ajuns la Auschwitz cu ultimul tren. 

Ș-am comandat,  din bugetul pe ianuarie 2026 al cărților,  toate titlurile pe care le-am găsit în librărie pe temă, vreo trei. În ziua-n care pachetul a fost livrat, am aflat și ce cumpărasem,  printre altele: un roman grafic pentru copii. Mi-a fost foarte ciudă că nu am fost atentă și că, iată, am plătit 34 de lei (după o reducere de 20%) pentru o revistă animată. 

Tot de nervi, ca să aflu cât de mare îmi fu păcatul, am început să o citesc în ziua în care am primit-o. După încă o zi am și gătat-o, căci am băgat-o într-o serie de patru. Olecuță de Anne Frank, puțin Chile savuros al Isabelei Allende, niște Zelenski nici prea-prea, nici foarte-foarte și greu, dar greu, Simona Șora. 

Trudesc pe toate fronturile la planul de a nimici recordul de 10 cărți citite într-un ianuarie, cândva. Unde este Anne Frank a avut zilele acestea numărul patru.

**** Un roman grafic pentru juniori

Pentru că Wikipedia  scrie despre Unde este Anne Frank?, iar mie mi-a atras atenția taman lipsa semnului de întrebare din titlu, voi începe cu asta. Folman spune că titlul este o declarație: spiritul lui Anne este prezent în fiecare copil-victimă a războiului. AI îmi completează că,  în limba franceză,  titlul a apărut cu semn de exclamare și că pare a fi o decizie pentru fiecare editor în parte. Eu n-aș crede asta. Întra-adevăr,  filmul animat, apărut în 2021, are pe afiș Unde este Anne Frank? 

Folman a fost invitat de Fundația Anne Frank să creeze o adaptare modernă (carte și film) care să vorbească generațiilor tinere despre memoria Annei, responsabilitatea morală și copiii afectați de războaiele actuale. Ari Folman, născut în 1962, este un israelian din părinți polonezi supraviețuitori ai Holocaustului.

Mai întâi,  Ari Folman (scenariu, adaptare narativă) împreună cu David Polonsky (ilustrații) au transformat Jurnalul Annei Frank în roman grafic. Era 2018. Abia apoi, în 2021, împreună cu Lena Guberman, Ari Folman a închipuit-o pe Kitty, în Unde este Anne Frank.

Pe foarte scurt însă, despre puținii ani ai Annei Frank.  Otto Frank, tatăl Annei,  a fost  singurul supraviețuitor al familiei după Cel de-Al Doilea Război Mondial. El a publicat (într-un proces mai complicat explicat pe îndelete în textul dedicat Jurnalului) însemnările lui Anne Frank din izolare. 

Din iunie 1942 până în august 1944, Anne împreună cu sora sa Margot, părinții săi și alți patru prieteni de familie  s-au ascuns într-o anexă din clădirea firmei la care lucrase Otto Frank în Amsterdam. În august 1944 au fost descoperiți și deportați, iar Anne și sora ei  au murit de febră tifoidă în lagărul Bergen-Belsen, la începutul anului 1945. Anne avea doar 15 ani. 

Mai înșirui încă o dată fatalitatea ticăloasă (am făcut-o și în textul dedicat Jurnalului): cu puțin înainte de încetarea războiului a fost descoperită,  după doi ani în care a stat ascunsă; a ajuns la Auschwitz cu ultimul tren plecat din Olanda;  a murit de tifos cu cel mult două luni înainte de eliberarea lagărului Bergen‑Belsen (nu se știe data exactă a morții: februarie sau martie 1945). 

Și, acum, în sfârșit, am ajuns la Unde este Anne Frank.  Anne Frank  scria în jurnal scrisori către o prietenă imaginară, pe care a numit-o Kitty. A făcut acesteia și o descriere detaliată.  Pornind de  descrierea cu lux de amănunte, Ari Folman s-a gândit ca prietena imaginară să prindă viață în zilele noastre, întrupându-se din cerneala jurnalului însuși. Jurnalul original se află în Casa Memorială Anne Frank din Amsterdam, exact în clădirea în care a fost (și este) Anexa Secretă.

Dar ce înseamnă, de fapt, să fii evreu?

Înseamnă să iei o hotărâre.

Atâta tot?

Să iei o hotărâre de a duce mai departe istoria și destinul evreilor.

 

Problema apare când Kitty nu știe că au trecut 75 de ani de la moartea lui Anne Frank și este convinsă că dacă ea este în viață, atunci este și Anne. Romanul descrie călătoria lui Kitty prin Europa zilelor noastre pentru a o găsi pe prietena ei. Împreună cu Peter, care conduce un adăpost secret pentru refugiați, Kitty va merge pe urmele lui Anne și-i va descoperi povestea. 

Poate veți crede că devine o călătorie în timp science-fiction. N-ai să vezi! Kitty a existat în imaginația lui Anne Frank și i-a fost cea mai bună prietenă în perioada de izolare. Nimic fantastic aici. Kitty dintre paginile Jurnalului iubit și răs-iubit de Anne Frank se întrupează în timpurile noastre, cică alea de pace. N-ai să vezi! Discriminarea minorităților se practică în continuare,  afectând milioane de oameni.  Faceți orice vă stă în putință pentru a salva chiar și un singur suflet din calea răului, îndeamnă Kitty,  îmbrățișând cuvintele lui Otto Frank. Un suflet de copil, numai unul, face cât o viață întreagă.

Nu am nicio idee cât succes are un astfel de demers. Misiunea cărții/filmului este ca cei tineri să învețe din ororile vremurilor teribile și să nu le mai permită repetarea. Eu mi-s făr’ de speranță. Omenirea a luat-o zdravăn la vale. Îmi amintesc cât de îngrijorată eram când a fost fiul la film cu clasa. Nuremberg,  cu ale sale imagini documentare reale: trupurile străvezii, nu doar împuținate, ale supraviețuitorilor, gropile comune în care cadavrele, claie peste grămadă,  sunt împinse cu buldozere, prim planurile morților schilodiți.   Și el îmi răspunde, sensibil ca o panseluță, să nu-mi fac griji, că nu-s cine știe ce imagini de îngrozit. Le-o fi luat ca poze de prin jocurile de pe calculator, mi-am zis... 

Ilustrațiile sunt atât de frumoase! M-am bucurat că multe dintre ele nu au text și pot fi analizate pe îndelete. Hârtia este groasă, lucioasă. De-ar fi să aleg o singură imagine, atunci aceea ar fi vârtejul de cerneală prin care Kitty își împlinește aparițiile și disparițiile. Nu cred că se putea inventa un simbol mai puternic pentru Jurnalul Annei Frank. 

Viața și moștenirea Annei Frank  sunt celebrate în Amsterdam și în întreaga lume, asta e de știut.  Or trecut 80 de ani. Și câți vor mai trece... 

...există două feluri de compasiune. Primul fel e compasiunea lașă și sentimentală, scopul ei e să te scape cât mai repede de efectele neplăcute ale suferinței altora – în cazul nostru, suferința ta cumplită din anexa secretă. Al doilea fel, cel care contează, e compasiunea care face față oricărei situații – orice ar fi. Înfruntă suferința și răutatea și nesfârșita singurătate cu răbdare și toleranță, folosind până și ultima fărâmă de putere pentru a absorbi trupul și sufletul persoanei care suferă. Mi-ar plăcea să cred că purtarea mea din anexa secretă ține de acest al doilea fel.

Includ aici repede rubrica mea de Coperți închipuite, de astă dată mai mult o creație B. decât AI. M-am tot gândit pe ce fundal să plasez Unde este Anne Frank. Mi-ar fi plăcut să fie la o lansare a mai multor volume scrise de Anne, sau ea singură la un birou cochet, notând la 96 de ani încă în Jurnalul Vieții,  sau Peter... sau... 

Pân la urmă am mers pe ideea lui Ari Folman: câtă vreme Jurnalul există, rezistă și mesajul lui, fiecare dintre cititori devenind mici or mari Kitty.  

I-am cerut lui AI să-mi genereze un manuscris în limba neerlandeză. E ăsta în limba olandezilor, cum mi-s eu azi indiancă pur sânge. 

Despre steluțe

Poate pentru că nu am pornit cu nicio așteptare lectura, habar n-am care este motivul real, dar mi-a plăcut foarte mult găselnița asta cu romanul grafic. Și nici măcar nu-s în categoria Junior, aia țintă. Deși chiar nu știu cât de mult mai atrage astăzi un astfel de produs un copil crescut nonstop cu YouTube și cu tot ce s-o mai fi inventat pe lumea tehnologiilor. 

Cel mai mult m-au atras desenele (ilustrațiile). Nici nu m-am prins, decât târziu, cum de aceeași Kitty există în 1942 și în 2021. 

Și se pare că am mai aflat ceva nou: Otto Frank, tatăl Annei, a publicat o carte-mărturie. Acu’ aștept ca cineva, pe la Paștele Cailor, s-o publice și-n limba română. 

Închei imaginându-mi că,  pe acolo pe unde este Anne, încă la vârsta de 15 ani, răsfoiește cu bucurie deplină romanul grafic născut din visele ei de scriitoare...

• Unde este Anne Frank de Ari Folman și Lena Guberman; traducere din engleză de Maria Rizoiu — editura Humanitas, 2022, 160 de pagini. 

Criteriile prin prisma cărora aș acorda steluțele, de n-aș fi atât de subiectivă:

*       cărțile imposibil de citit, deci lecturile abandonate;

**    volume cărora le-am citit toate paginile, dar care nu mi-au născut nicio emoție; finalizarea lor se datorează doar imposibilității mele de a lăsa o carte neterminată;

***     cele nici prea-prea, nici foarte-foarte;

****  scriiturile cărora nu le găsesc niciun cusur, dar pe care nu-mi doresc să le recitesc;

***** cărți ce mi-or plăcut enorm, pe care le-am citit dintr-o suflare, care mă bântuie; lecturi pe care abia aștept să le repornesc.

➤ Celelalte  aproximativ 450 de volume  despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.

➤ Indexarea titlurilor din  2022 - 2026 este AICI. 

➤ Cărțile despre care am povestit în 2026:

1. Cartea Mironei - Cella Serghi ****

2. Jurnalul unei nopți nedesăvârșite - Hiromi Kawakami ***