Pentru derdeluşu’ ultimului tort ştefănuţesc, îl public vineri, am încercat reţeta Crisei, aci pe blogul ei,
de guguluf cu mac şi lămâie. Asta fu în
prima zi de Crăciun. Până azi l-am repetat de încă trei ori.
Checul din 4 ouă |
Prima dată din cantităţile ei, 4 ouă, am redus doar macul (că nu-l iubesc
chiar de 100 gr) şi făina că nu mi-o intrat toată (din 400 gr făină eu am adăugat
doar 300), am copt un chec care mi-o ajuns exact pentru Fulger şi derdeluş.
Pentru mine fură resturi de capete arse, delicioase !
A doua oară, din 3 ouă, am făcut 5 brioşe pe care le-am dăruit bunicii.
Tare i-au plăcut!
Brioşe din 2 ouă |
Ultima dată am copt minichecuri pentru mine din 2 ouă, adică jumătatea
cantităţilor iniţiale (pentru că exact după coacere sosiră
poftitori, o trebuit să le repet a doua zi iară să am ce poza şi gusta, îmi cam
trecu prin minte să fac doar dintr-un ou două minichecuri ca să testez toate
subdiviziunile reţetei originale ).
Deci, pentru o formă de chec normală, 24x10 cm, trebe
dublate cantităţile următoare :
-
2 ouă
-
100
gr unt – nu mă prea pricep io să calculez cantităţi de unt când substitui
margarina, dar cum mi-o ieşit de 4 ori deja, oi fi nimerit bine
-
70 gr
zahăr + 1 plic zahăr vanilat
-
150
gr făină
-
½
plic praf de copt – pentru că-mi place cald, eu am folosit doar 3 gr din 5 şi
n-o mai crescut chiar nebuneşte
-
50 gr
frişcă lichidă – de 3 ori am înlocuit-o cu iart, dar nu se compară rezultatele,
cu iaurt avea textură de cozonac dens, cu frişcă ieşi o pufoşenie checoasă
-
5 gr mac –
ar fi trebuit 50
-
1 lămâie –
zeama 2 linguri şi coaja
În reţeta originală mai era lichior de
portocale, prima dată am folosit apă de trandafiri, Crisa îl înlocuise chiar cu
ţuică, apoi am renunţat cu totul la
etapa: jumătate din compoziţie amestecată cu coaja şi zeama de lămâie, cealaltă
jumătate cu macul şi lichiorul.
Am mixat untul moale (l-am lăsat în bucătărie să ajungă la temperatura
camerei) cu zahărul, apoi cu ouăle adăugate pe rând. Am turnat alternativ când
lingură de frişcă lichidă, când făină cernută cu praf de copt. La final am am
încorporat tot prin mixare lămâia coajă şi zeama. Am avut o compoziţie groasă,
dar curgătoare. Am turnat 2/3 din ea în formele unse cu unt şi tapetate cu făină
– de vro două ori am folosit griş, dar nu recomand, în restul de 1/3 am adăugat
macul şi l-am răsturnat în tăviţe făr să
mai amestec cele două compoziţii mai mult decât s-a întâmplat de la cădere.
Le-am copt 40 de minute în cuptorul preîncins la temperatură medie. Cresc
foarte tare, cred că se dublează, şi din teama de a nu le scoate crude io le
cam ard bine. Checul l-am copt 70 de minute şi brioşele 60. Le-am lăsat 5
minute în tăvi să se răcorească, apoi le-am scos pe grătar şi le-am pudrat cu
zahăr.
E un chec foarte aromat, seamănă bine cu guguluful ce are struguri – aci reţeta pe zambetania - şi ca
facere şi ca ingrediente. Eu am abuzat-o suficient pe reţetă, deşi tare mă bate
gându s-o folosesc pentru a coace foi de tort or pentru a participa la Cutia misterelor ce are ca ingredient vedetă resturile.
Sora mea are o adevarata obsesie pentru guguluful asta, asa ca ma "obliga" sa-l fac ori de cate ori este un eveniment special :D Data viitoare pune si glazura aia lamaioasa de care zic eu pe blog, ca are si ea rostul ei :D
RăspundețiȘtergereIo nu-i neg rostu, numa' ca la mine n-are (ştiu bine glazura aia, pentru mine e prea mult zahăr, bunică mea nici ea nu-i mare dulcegăreasă, iară despre derdeluş, fix juma de kil de zahăr îi mai lipsea pe sub pdz:))) Îmi place foarte tare şi o să-l repet în varianta câte doi minicheci des, adică de câte ori voi avea resturi de frişcă.
Ștergere