Programasem rețeta pentru 19 decembrie. M-am răzgândit, nu cred să mai fie de folos o prăjitură făr de carne, brânză, ouă în săptămâna c-un Crăciun.
Negresa asta s-o nimerit să-mi fie de folos pe când am ajuns cu obligații cetățenești la familia mea postitoare. Am pornit-o doar ca să testez o idee pentru Cutia misterelor. Am ratat planul inițial și eram ferm hotărâtă s-o congelez și s-o mărunțesc pentru bomboane. S-o nimerit însă, în amiaza în care cofetăream, să treacă pe la mine o prietenă. Cum n-am pierdut ocazia să mă văicăresc de eșec, ea o gustat blatul și mi-o răspuns că-i place grozav aroma de clementine. Atunci mi s-o aprins alte 5 beculețe pentru Provocarea misterioasă, cu care voi defila până-n sărbători.
BLATUL NEGRESĂ - 17x24 centimetri
Este o rețetă pe care am tot folosit-o pe Zambetania. La origine e un blat umed pentru tort, la care am înlocuit laptele cu băutură de soia și oul cu banană. Îmi aduc aminte că l-am mai publicat în varianta asta, dar nici măcar eu nu știu să caut pe blogul ăsta.
INGREDIENTE
- 25 grame cacao
- 135 grame zahăr
- 85 grame făină
- 3 grame bicarbonat
- 3 grame praf de copt
- 1 gram sare
- 40 grame ulei
- 100 grame lapte de soia - am avut Joya cu cacao, îmi place mai mult decât cel de la Inedit
- 100 grame piure de banană foarte coaptă
- 100 grame apă clocotită
- 1 linguriță zeamă de lămâie
Se cerne peste zahăr cacao (de asta am uitat, de aia o am bulgări în poze), făina, bicarbonatul, praful de copt, sarea.
Separat am amestecat uleiul, banana, laptele, lămâia.
În lichide am adăugat ingredientele uscate, am omogenizat amestecul și am turnat apa clocotită. Se obține o compoziție aproape lichidă, pe care am întins-o în tava acoperită cu hârtie de copt.
Am copt-o 30 de minute la 200 de grade Celsius în minicuptorul electric preîncins.
DE CE am presupus c-am ratat-o? Am fiert un sirop din 100 grame zahăr și 100 mililitri apă. În siropul ăsta am dat în 3 clocote 100 grame clementine felii. Apoi fructele le-am scurs și le-am așezat în blatul de negresă înainte să-l coc. După coacere, le-o rămas doar pielița, care firește că era amară. Prietena mea o descoperit că aroma fructului este în blatu copt. Io doar am observat dezamăgită că o cherit. Nu e un pas pe care să-l recomand. Mai degrabă de adăugat 1-2 linguri din gemul de clementine în compoziție odată cu banana. Nu am idee cu feliile crude care este rezultatul.
GEMUL DE CLEMENTINE
Eu nu-l găsesc prea grozav de unul singur. Este ușor amărui și nu foarte aromat. În combinație cu blatul ciocolatos este absolut delicios. Voi reveni pentru Cutia misterelor într-o împerechere cu crema de brânză, unde de asemeni este surprinzător.
Am folosit pentru cele 6 porții pe care le-am obținut în final:
- 175 grame clementine fără coajă, pieliță, sâmburi
- 60 grame zahăr
- 5 grame Gelfix 3:1 Dr. Oetker, înțeleg că se numește zahăr gelifiant
Am blendurit toate ingredientele și sucul rezultat l-am pus la clocotit 4 minute. L-am întins pe blat ușor călduț, altfel nu ar mai fi curs.
CLEMENTINELE CONFIATE
Le-am adăugat pentru că le-am pregătit pentru Provocarea a cărei vedetă îs clementinele, pentru că le-am avut pe stoc dară. AICI pe blog cum se fac. Nu-s necesare, gemul este suficient. Separat le recomand însă, sunt gustoase, cu aromă de fruct caramelizat.
Mi-s tare mândră de perioada aceasta în care se adună la Colecția rețetelor de post dulcegării ce vor avea succes și-n zile cu dezlegări pentru lapte, ouă.
Trebuie sa recunosc ca mi se pare tare ciudata reteta asta :D Poate pentru ca nu mananc clementine decat daca nu vreau sa le arunc? Cu laptele de soia iarasi am amintiri neplacute, deci ... :D
RăspundețiȘtergereO sa zici ce naiba m-a apucat sa ma tot plang pe blogul tau ce nu-mi place in loc sa zic ce-mi place. Imi place combinatia de culori negru + portocaliu. O am si eu la un tortulet cu blat de cacao si crema de dovleac ♥ Mi se pare o combinatie tare reusita de culori ♥
Oi, eu pot mânca o tonă de clementine, sunt sigură de asta! Le prefer proaspete, dar iaca rețeta asta s-o nimerit grozavă. Laptele de soia are mirosul ăla "ciudățel", mie îmi place atât de mult gustul încât acum îmi cumpăr săptămânal.
Ștergere