Biscuiți din făină integrală

De când mă obligă  Marie Kondo  să arunc toate hârtiile din casă,   am reușit să testez câteva dintre rețetele pe care le am în așteptare de mulți ani.  Cea de astăzi este de la Paula Gafițescu, ACEASTA. Biscuiții obținuți sunt printre cei mai buni pe care i-am gustat vrodată. Doar cei cu marțipan primesc mai multe puncte, deși nu sunt de categorii comparabile,  tărâțe contra pastă de migdale.

Eu m-am cam chinuit la decupat. Cel puțin două ore am trudit pentru 30 de biscuiți dar abia aștept să-i refac! Jumătate  i-am folosit pentru două blaturi cu a căror rețetă revin la  Cutia misterelor.

Pentru 30 de bucăți,  cu latura de 6 centimetri (aproximativ 550 grame) am pornit cu:

- 200 grame făină integrală ( fu de la Auchan cu 6 lei kilogramul, Sano Vita, făină integrală de grâu)

- 100 grame tărâțe (de la Plafar, nu-mi mai amintesc prețul, pungă la 300 grame Complex forte din germeni și tărâțe de grâu,  Solaris zice pe ele)

- 75 grame zahăr brun

- 1 lingură melasă - în rețeta originală era sirop de arțar care putea fi înlocuit cu miere

- un praf de sare

- 5 grame praf de copt

- 150 grame unt la temperatura camerei

- 1 ou

- extract de vanilie, dincolo era lichior

+  2, 3 linguri de lapte pentru omogenizat aluatul, n-o fost cazul, nu le-am folosit

Am cernut ingredientele uscate. Tărâțele și un sfert din făină (tot tărâțe) nu au trecut prin sită și le-am oprit separat. Data viitoare probabil le mărunțesc, deși mi-a plăcut mult textura finală care li s-a datorat. 

Am mixat untul spumă cu zahărul pân la topirea acestuia, apoi am adăugat oul și l-am încorporat tot cu mixerul. Am pus melasa, vanilia și la final făina. La sursă scria de adăugat făina cu mâna și omogenizat. Eu cu mixerul la viteză mică am adăugat întâi pulberile cernute, apoi tărâțâle care nu trecuseră proba sitei. Pentru că am obținut repede o compoziție omogenă nu am mai adăugat lapte. 

Aluatul astfel format l-am ținut înfoliat un ceas la frigider.  Este ușor lipicios și sfărâmicios. 

După ce o șezut la rece am întins foaie de 0,5 centimetri grosime și am decupat,  ziceam cu mare greutate. Pe blatul înfăinat am întins puțină compoziție cât pentru doi biscuiți, dar până m-am prins că trebuie să presez aluatul din interiorul formei ca să nu se mai rupă a durat. Mi-am propus ca-n dățile următoare să nu mai decupez forme regulate, ci cum se rupe așa să-l coc. Biscuiții după formare mai stau 20 de minute la rece și abia apoi se coc în cuptorul preîncins,  20 de minute la 180 grade Celsius era recomandarea. Eu la foc mic, pe treapta din mijloc i-am copt 15 minute pân li s-o brunețit fundurile. După coacere se lasă 5 minute la răcit în tavă că-s fragili.

Mă gândesc să le adaug scorțișoară. Oricum melasa le-o asigurat o aromă delicioasă. Sunt ușor moi la interior și uscați la exterior. I-am păstrat în cutie de tablă cu capac. Mai mult de 2, 3 n-am putut mânca, pe atât sunt de sățioși.

Revin miercuri cu propunerea misterioasă.