- Sor'mio, îmi meșterești și mie ceva pentru sufragerie? Nimic nu se asortează la tapetul mov!
Păi, d'astea să refuz io ?!
M-am teleportat direct la chinezi de unde am luat rama, de la primul magazin cu piese auto am cumparat sprayul, la JYSK am găsit sticlele cu 5 lei, am mai luat de un leu dantelă, de mai mulți am printat pozele, florile nemuritoare-s de la piață și gata!
- Tre să vii să vezi cât de bine se potrivesc!
Încă nu mă pricep să adaug prea artistic a doua culoare |
Când eram copii, eu și soră mea, îs mai mare decât ea cu cinșpe luni, încasam amândouă bătăi zilnice de la tata băut, asta-mi amintesc bine, ceea ce nu-mi explic este de ce m-am simțit mereu nedreptățită, pe principiul pe ea de ce o bate mai puțin, deși singurele bătăi crâncene le am în minte în contul ei - a lovit-o cu capu de faianța din bucătărie de a crăpat peretele și a bătut-o în parc, în mijlocul găștii ei de prieteni, de i-a speriat pe toți.
Și pentru că tot povesteam la prima parte din ciclul îmbrățișarea neamurilor că mama mi-o confirmat amintiri corecte de la 4 ani, asta de acuș îi de la 5 ani.
Ne pregăteam de grădiniță. Singure mâncam și ne îmbrăcam pân venea femeia care ne creștea, era doamna de mătura scările mai multor blocuri. În dimineața aia, o luat curentu. Io am aprins un băț de chibrit, apoi o lumânare. Lângă lumânare era un ambalaj gol de bomboane olimpice, o pungă din hârtie căptușită cu nailon. Am aprins-o la flacăra lumânării ca s-o arunc pe balcon, peste rufele de la etajul unu, noi stăteam la doi, că mă bătuse tata c-o zi în urmă din cauza băiatului de sub noi. Sigur că-n secunda doi am scăpat focul pe pat, era o plapumă cu față de mătase care s-o aprins instant. Am luat-o pe soră mea și de pe balcon, cu geamul deschis, priveam fascinate focul din pat.
Nu știu cine o venit să-l stingă, îmi amintesc că seara, când io boceam de mama focului c-o să mă omoare tata, mamaia, femeia care ne creștea, m-a alinat cu voi zice că S. o dat foc, pe ea n-o omoară, că-i mai mică.
Tata o venit atât de beat încât nu i s-o părut nimic în neregulă la răspunsul primit pentru întrebarea ce-o luat foc în casa asta / e fum de la sobă.
În adolescență n-am fost prietene, n-am avut prieteni comuni. Am urmat facultatea în același oraș, am locuit în două cămine diferite, poate ne-am vizitat de 5 ori în 3 ani. Fiecare venea acasă după bani și mâncare în legea ei.
Când S. s-o logodit eram certate. Ne luam de la o pereche de pantaloni și nu ne vorbeam 2 ani. Locuiam în aceeași casă, nu ne vorbeam cu anii. În ziua cu logodna am plecat de acasă, oricum nu mă invitase.
Când s-o născut Ștefănuț, primul ei fiu, am apărut și io în casa lor și-n telefonul ei și n-am mai dispărut. Încă-mi amintesc cât de spumos era Ștefănuț când abia începuse a vorbi, anul acesta a împlinit 7, și tot auzind-o pe S. cu sor'mio în sus, sor' mio în jos , îmi spunea și el sol' mio - așa am devenit eu sora nepoțelului meu. Între timp mi-am recăpătat rangul ea e Maria, mătușa mea cu tonul cu care rostim toate evidențele, frate, cerul e albastru, pe ce lume trăiești?!
N-aș zice că suntem prietene, dar ne mărturisim multe din cele ce le trăim, adesea ne sfătuim, În perioada critică a vieții mele, momentul Juli, mi-a fost soră mai mare și tare m-am bucurat că nu ne-am pierdut între toate nenorocirile de le-am trăit împreună.
Suntem diferite în toate cele, dar mă amuză două verdicte:
- eram în orașul cu facultatea, povesteam ceva, pe undeva, și mă abordează o domniță iartă-mă, ești cumva sora lui S., ai fix vocea ei!
- vine S. la mine la birou, șefa mea care o vede pentru prima dată ce bine semănați, aveți pulpele identice!
- Sor mio, tu l-ai iertat ?!
- Nu pot!
- Și ce-o să facem cu ura asta?!
- Habar n-am, cel mai probabil vom muri cu ea!
Regulamentul lui Virtual hug e aci, la Crisa. Gazda lunii noiembrie este Laura, căreia-i mulțumesc pentru ocaziune de spovedit poveri.
Prima îmbrățișare pentru noiembrie fu asta, mai am una programată pentru sâmbăta ce vine. În decembrie continuu serialul îmbrățișarea neamurilor început în octombrie aici.
Tare imi amintesti de niste chestii din copilaria mea.
RăspundețiȘtergereAsa-mi vine sa te imbratisez acum ! :*
Mulțumesc pentru îmbrățișare, e bine venită! Din fericire, există și adulți făr de începuturi grii, dar mă sperie cât de mulți suntem de partea astalalta!
RăspundețiȘtergere