sâmbătă, 24 octombrie 2015

Ce am mai meșterit - Setul mov la Virtual hug de noiembrie




- Sor'mio, îmi meșterești și mie ceva pentru sufragerie? Nimic nu se asortează la tapetul mov!

Păi, d'astea să refuz io ?!



M-am teleportat direct la chinezi de unde am luat rama, de la primul magazin cu piese auto am cumparat sprayul, la JYSK am găsit sticlele cu 5 lei, am mai luat de un leu dantelă,  de mai mulți am printat pozele, florile nemuritoare-s de la piață și  gata!

- Tre să vii să vezi cât de bine se potrivesc!






Încă nu mă pricep să adaug prea artistic a doua culoare






Când eram copii, eu și soră mea,  îs mai mare decât ea cu cinșpe luni, încasam amândouă bătăi zilnice de la tata băut, asta-mi amintesc bine, ceea ce nu-mi explic este de ce m-am simțit mereu nedreptățită, pe principiul pe ea de ce o bate mai puțin, deși singurele bătăi crâncene le am în minte  în contul ei  - a lovit-o cu capu de faianța din bucătărie de a crăpat peretele și a bătut-o în parc, în mijlocul găștii ei de prieteni,  de i-a speriat pe toți.

Și pentru că tot povesteam la prima parte  din ciclul îmbrățișarea neamurilor că mama mi-o confirmat amintiri corecte de la 4 ani, asta de acuș îi de la 5 ani.
Ne pregăteam de grădiniță. Singure mâncam și ne îmbrăcam pân venea femeia care ne creștea, era doamna de mătura scările mai multor blocuri. În dimineața aia, o luat curentu. Io am aprins un băț de chibrit, apoi o lumânare. Lângă lumânare era un ambalaj gol de bomboane olimpice, o pungă  din hârtie căptușită cu nailon. Am aprins-o la flacăra lumânării ca s-o arunc pe balcon, peste rufele de la etajul unu, noi stăteam la doi, că mă bătuse tata c-o zi în urmă din cauza băiatului de sub noi. Sigur că-n secunda doi am scăpat focul pe pat, era o plapumă cu față de mătase care s-o aprins instant. Am luat-o pe soră mea și de pe balcon, cu geamul deschis,  priveam fascinate focul din pat.

Nu știu cine o venit să-l stingă, îmi amintesc că seara, când io boceam de mama focului c-o să mă omoare tata, mamaia, femeia care ne creștea, m-a alinat cu  voi zice că S. o dat foc, pe ea n-o omoară, că-i mai mică.
Tata o venit atât de beat încât nu i s-o părut nimic în neregulă la răspunsul primit pentru întrebarea ce-o luat foc în casa asta / e fum de la sobă.

În adolescență n-am fost prietene, n-am avut prieteni comuni. Am urmat facultatea în același oraș, am locuit în două cămine diferite, poate ne-am vizitat de 5 ori în 3 ani. Fiecare venea acasă după bani și mâncare în legea ei.

Când S. s-o logodit eram certate. Ne luam de la o pereche de pantaloni și nu ne vorbeam 2 ani. Locuiam în aceeași casă, nu ne vorbeam cu anii. În ziua cu logodna am plecat de acasă, oricum nu mă invitase.

Când s-o născut Ștefănuț, primul ei fiu, am apărut și io în casa lor și-n telefonul ei și n-am mai dispărut. Încă-mi amintesc cât de spumos era Ștefănuț când abia începuse a vorbi, anul acesta a împlinit 7, și tot auzind-o pe S. cu sor'mio în sus, sor' mio în jos , îmi spunea și el sol' mio - așa am devenit eu sora nepoțelului meu. Între timp mi-am recăpătat rangul ea e Maria, mătușa mea cu tonul cu care rostim toate evidențele,  frate, cerul e albastru, pe ce lume trăiești?!

N-aș zice că suntem prietene, dar ne mărturisim multe din cele ce le trăim, adesea ne sfătuim, În perioada critică a vieții mele, momentul Juli, mi-a fost soră mai mare și tare m-am bucurat că nu ne-am pierdut între toate nenorocirile de le-am trăit împreună.

Suntem diferite în toate cele, dar mă amuză două verdicte:
- eram în orașul cu facultatea, povesteam ceva, pe undeva, și mă abordează o domniță iartă-mă, ești cumva sora lui S., ai fix vocea ei!
- vine S. la mine la birou, șefa mea care o vede pentru prima dată  ce bine semănați, aveți pulpele identice!

- Sor mio, tu l-ai iertat ?!
- Nu pot!
- Și ce-o să facem cu ura asta?!
- Habar n-am, cel mai probabil vom muri cu ea!

Regulamentul lui Virtual hug e aci, la Crisa. Gazda lunii noiembrie este Laura, căreia-i mulțumesc pentru ocaziune de spovedit poveri.

Prima îmbrățișare pentru noiembrie fu asta, mai am una programată pentru sâmbăta ce vine. În decembrie continuu serialul îmbrățișarea neamurilor început în octombrie aici.

2 comentarii:

  1. Tare imi amintesti de niste chestii din copilaria mea.
    Asa-mi vine sa te imbratisez acum ! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru îmbrățișare, e bine venită! Din fericire, există și adulți făr de începuturi grii, dar mă sperie cât de mulți suntem de partea astalalta!

    RăspundețiȘtergere