Biscuiţi decoraţi cu pastă de marshmallows

Or biscuiţi trudiţi pentru furnici,  dară să nu anticipez!

Îmi trebeau dulcegării pe care Ştefănuţ să le poată duce la şcoală în ziua cu şapte ani. Cu gândul că nu va fi vreme o săptămână,  pe motiv de tort cu  listă dificilă, am ales biscuiţii cu marţipan care şed bine câteva zile. Sigur, că nu mi-am luat în calcul că va fi truda naibi să fac 40 de dinţi, 40 de ochi, 80 de buline la sfîrşitul unei săptămâni pline în dezamăgiri tortuloase.

E reţeta cea veche de la biscuiţii cu marţipan - aci, de astă dată am obţinut 40 de biscuiţi, în arhivă i-am găsit în variantele :

Decoraţi cu ciocolată - aci 

Decoraţi cu royal icing - aici

Decoraţi cu fondant - aici pe îndelete

Ce fu nou amuş pe lângă formă e  pasta marşmaloasă, pe care o ratasem întâia dată prin 2011 şi nici n-o mai reîncercasem d' atunci. Mi-o ieşit minunată, pe biscuiţi s-o păstrat excelent, nu se întăreşte ca pdz or fondantul,  la tort am avut mari probleme cu ea - o să revin la fila tortul(r)oasă, se pregăteşte mult mai repede decât pdz şi pare a fi mai ieftină, n-am calculat. Cea cu pudră de  cacao este deja preferata mea.

Reţeta de pastă este a Comorilor delicioase - aici instrucţiunile, eu n-am lucrat cu proporţiile din cantităţile originale  căci am pregătit-o pe rând cu d'alde 75 gr marshmallow şi habar n-avem să calculez  de la doza Ritei cu 350 grame bezele şi două linguri rase amidon. O să revin şi cu ea pe îndelete,  va fi o reţetă pe care o presimt abuzată pe viitor.

Şi cum abia mă adunasem în pat de pe unde picasem epuizată mi se năzări:  dacă mă trezesc buimacă şi plec făr de biscuiţi, nu mai bine îi mut io în uşă să mă împiedic de ei?! 

Semiadormită bag cele două cutii în rucsac, zăresc sub ele în şir indian furnici, îmi amintesc că le-am ignorat toată săptămâna pe cele care mă aşteptaseră în prag cu fondant roşu şi galben, iau tortul şi mă mut în trenul cel scump cu tot calabalâcul. Mai zăresc în adormire furnici pe scaunul îmbrăcat în catifeaua cea albastră, îmi zic iară plină de înţelepciune : iote şi ăştia au furnici! şi ajung la Ştefănuţ şi dau adunarea să mă laud cu bucşii mei cei arătoşi. Şi ni se arată pe dublu plan, şi bucşos şi fluturos, două muşuroaie de furnici şi nişte firimituri pentru care nu puteai jura c-au avut şi marţipan.

Mai trudeam io bibileli crâncene de ştiam că-s pentru masa festivă a ăstora?! Le-am urat din toată inima să devină obeze şi să se îmbolnăvească de diabet, spre oripilarea Anei care-mi asculta năduful şi dacă n-am murit în dimineaţa aia, n-oi mai muri prea curând.

Despre cum am salvat ziua ştefănuţească de la şcoală într-un alt episod pe săptămâna viitoare.

De domniţelor ălora blestemate nu le place ghimbirul, vineri revin cu răspunsul pentru Cutia misterelor.