Legături primejdioase - Choderlos de Laclos

         Am încălcat legământul de a nu-mi  mai cumpăra cărţi pân nu lichidez stocul celor necitite cu 3 volume din colecţia Adevărul 101 cărţi de citit într-o viaţă ieşite-n cale-mi cu vro trei lei bucata la Auchan. Deşi aceasta*  fu prima cumpărată, prima citită, pe zambetania am scris deja aici despre Un cuib de nobili, secunda.

Legături primejdioase e o colecţie de 175 epistole aşternute de la o jumătate de filă pân pe la patru or cinci,  c-un total de 520 de pagini, ce io am citit-o dintr-o suflare. Scrisorile îs notate cu d’ alde C, V, X şi tare m-am amuzat să le buchisesc, n-am mai făcut asta de douăşcinci de ani, de la orele de istorie, CLXXV – 175, CXLII – 142, LXI – 61, mă strunesc căci altfel  mă joc cu astea până mâine.

Din carte io am priceput că-s scrisori reale, amu şi de n-ar fi, bine că s-o povestit. A contura personaje, a desfăşura evenimente doar prin intermediul unei corespondenţe nici n-aş fi crezut că-i posibil,  personaje complete şi complexe,  evenimente complicate, zău!

Se dau personajele:  Cecile Volanges - fătuca de cinşpe ani scoasă de la mănăstire spre măritiş, mumă sa - doamna de Volanges, amorezatu de Cecile - cavalerul Danceny, marchiza de Merteuil – prietena Cecilei, vicontele de Valmont  – prietenul marchizei, doamna judecător de Tourvel – prietena doamnei de Volanges. În plan secund:  doamna de Rosemonde – mătuşa vicontelui, contele de Gercourt – ursitul Cecilei. Câte legături pot exista între aste opt personaje şi de ce natură când toată lumea îi prietenă cu toată lumea?! Combinări de opt luate câte opt, când începe o poveste şi eşti convins că-i gata, mai mult n-are ce să mai fie, apăi atunci se iţeşte o nouă situaţiune legăturoasă.

Teoretic,  marchiza pune la cale prin intermediul vicontelui de Valmont s-o dezonoreze pe Cecile taman înainte de nuntă. Practic însă cine, cum manipulează, care-i mai ipocrit, care-i mai imoral, cum binele nu biruie răul nici prin iubire, nici prin credinţă, e fascinant. Pentru mine fu!  Am citit cartea asta ca pe un tratat de înşelăciune ş-am rezonat cu personajele negative, nu m-o sfâşiat niciuna dintre tragediile pe care le nasc în inocenţi. Îi suficient că-n real îs slabă de înger şi uşor manipulabilă afectiv,  măcar în cărţi să ma alătur  celeilalte baricade.

Aş cita toată cartea, de n-ar avea decât 500 de pagini.

Marchiza către viconte,  fragmentele sunt lungi dar dezvăluie bine ştiinţa  celor două personaje păcătoase:

… Dar veritabila eroare tactică a fost când te-ai lăsat ispitit să-i scrii. Nici dumneata n-ai putea să-mi spui unde crezi c-o să ajungi cu treaba asta. Speri, oare, s-o convingi pe această femeie că trebuie să se culce cu dumneata? Mi se pare că nu poate fi în asta decât un temei de sentiment şi nu de demonstraţie; iar, ca s-o faci să-l  admită, trebuie să-i câştigi sentimente, şi nu raţiunea ei. Însă cum ai putea să-i câştigi sentimentele cu scrisori, de vreme ce nu eşti acolo ca să profiţi de emoţii? Când meşteşugitele dumitale fraze vor produce o beţie destul de puternică pentru a o face pe această femeie să se hotărască, dumneata te măguleşti închipuindu-ţi că beţia asta va dura destul pentru ca mintea să nu aibă timp s-o împiedice s-o mărturisească? Calculează atunci timpul necesar pentru a scrie o scrisoare, pe cel care trece până s-o primească şi vezi dacă, mai ales o femeie cu principii, ca evlavioasa dumitale, poate dori atât de mult timp ceea ce ea se străduieşte să nu dorească niciodată…pag. 94

… Când m-am trezit mă aşteptau două bilete, unu de la mamă, celălalt de la fiică şi  nu m-am putut împiedica să nu râd, găsind în amândouă literalmente aceeaşi frază: “Numai de la dumneavoastră mai trag nădejde de o oarecare consolare”. Nu e de-a dreptul amuzant să consolezi şi pentru, şi contra, să fii unicul mijlocitor a două interese diametral opuse? Iată-mă asemenea unei divinităţi, primind rugăminţile opuse ale orbilor muritori şi neschimbînd nimic din hotărârile mele imuabile. Totuşi, mi-am părăsit acest rol suveran pentru a-l juca pe cel de înger consolatorşi m-am dus, potrivit perceptului, să-mi vizitez prietenii la necaz… pag. 171

Vicontele  către marchiză:

…Regret că n-am talent de hoţ de buzunare. Oare n-ar trebui să intre şi asta în educaţia unui bărbat care se ocupă de intrigi? N-ar fi plăcut să şterpeleşti scrioarea sau portretul unui rival, ori să sustragi din buzunarul unei pudibonde o dovadă compromiţătoare? Însă părinţii noştrui nu se gândesc la nimic; iar eu degeaba mă gândesc la toate, fiindcă nu fac decârt să-mi dau seama că sunt un nepriceput, fără speranţa de a învăţa ceva… pag. 121

… Planul meu, deopotrivă, este ca ea să simtă bine valoarea şi amploarea fiecărui sacrificiu pe care mi-l va face; să n-o conduc atât de repede în cădere, cât să n-o poată urmări remuşcările; să-i fac virtutea să-ţi dea duhul într-o lentă agonie şi să nu-i acord fericirea de a mă avea în braţe, decât după ce-o silesc la a nu mai ascunde dorinţa. Într-adevăr, n-aş valora mai nimic dacă nu aş merita osteneala de a fi rugat. Cum adică, să mă răzbun mai puţin pe o femeie trufaşă, care pare să se ruşineze a mărturisi că mă adoră?

  Aşadar, i-am refuzat preţioasa prietenie şi mi-am cerut în continuare titlul de amant… pag. 190

Ca să nu aibă glas doar eroii mei, iaca:   

Doamna judecător de Tourvel pentru vicontele de Valmont

… Într-adevăr, chiar în clipa în care aveţi impresia că faceţi apologia dragostei, ce altceva faceţi, de fapt, decât să-mi arătaţi furtunile sale de temut? Cine şi-ar dori o fericire dobândită cu preţul raţiunii sale şi ale cărei plăceri efemere sunt, în cel mai bun caz, urmate de regrete, dacă nu chiar remuşcări?

    Până şi dumneavoastră, la care obişnuinţa cu acest periculos delir ar fi trebuit să-i diminueze efectul, nu sunteţi totuşi obligat să admiteţi că devine adesea mai puternic decât dumneavoastră? …pag. 142

E o carte pe care am citit-o şi-n trezire şi-n adormire (cu nerăbdarea de a ajunge la sfârşituri greu de presupus) şi deşi nu-mi amintesc să fi bocit prea tare, am citit-o prin septembrie cred,  m-a emoţionat şi atras teribil. N-am în minte celelalte volumului ale anului 2014, dar cred că asta-i deja pe locul trei. Despre cele două locuri cu or făr de coroniţă mă strădui să scriu pân pe 31.

* Legături primejdioase - Choderlos de Laclos -  Adevărul Holding,  2011

Mâine, pe blog,  povestesc cum am făcut cele mai frumoase ţâţe pentru cel mai urât tort.