Când Ştefănuţ mă
boscorodea că la nu ştiu ce maşină, pentru care trudisem juma de zi, uite cum am
ratat roţile, uite cum nu-i botu, mă gândeam că nu există ceva mai
complicat pân am ajuns la animăluţele
lu’ Teo. În cinci ceasuri ş-un cutremur am meşterit repede găina, puiul şi m-am
împotmolit fix la ochii lu’ şoricica purcica. Nu
exagerez deloc când zic că de cinci ori consecutiv i-am refăcut capul pe motiv
de neochi. Pân la urmă i-am lăsat albaştri, mult departe de modelul pe care
l-am avut – aici tortul minunat de la care m-am inspirat.
Dacă la prima
văcuţă - povestea ei aici - am lucrat juma de ceas că mai mult nu fu, la asta am meşterit trei,
diferenţe mari io nu văz cu excepţia cariocii albastre pe care mi-am
achiziţionat-o între timp pentru ochi. Şi care e atât de închisă de poţi jura
că-i negru - decolorată aci de mine cu zeamă de lămâie.
 |
| Văcuţa numărul de octombrie |
 |
| Văcuţa numărul de noiembrie, numărul doi |
Îmi imaginam că din
litere voi face un gărduţ, îs atât de fragile însă că şi la orizontală s-au mai
rupt. Vor şedea toate pe un tort de post, deci mari şanse de tort spectaculos
n-am.
Ouăle cocoşului găinii sunt nişte drajeuri pestriţe cumpărate de la Auchan, un leu vro cinşpe bucăţi. Coşarca este făcută pe modelul celorlalte coşuri zambetane. Iară paiele din ea, îs paie-paie.
- G., cam mi-au ieşit personajele lu’ Teo
- Şi proporţiile, tot?!
- Bineînţeles că nu!
Dacă puiul e cât
găina, porcul mai mic decât puiul şi
vaca un centimetru peste porc, atunci
care dintre personaje are înălţimea corectă?!
Imi place de mor gaina si fata ta de masa ♥♥♥
RăspundețiȘtergereLa multi ani lui Theo cel mic si voinic! Sa aiba viata frumoasa si sa fie mereu senin pe strada lui!
Fata mea de masa e o coala de hartie:) Multumim pentru gandurile bune, i le impachetez pentru maine:)
Ștergere:)
RăspundețiȘtergere:-P
Ștergere