Scrisoare de acasă

                  Hei! Nu te-am uitat, doar am întârziat olecuță cât să dărui Torinei un gram de zâmbet pentru ziua asta alb strălucitoare. Știi tu care, aia,  cea mai frumoasă dintre toate!

                  De-aș cunoaște drumul făr de tine, rândurile acestea te-ar aștepta în cutia cea poștală de acasă. Nu-l știu. De ce ai îndolieli că n-aș  izbuti să-i birui pe cei 10 duși, apoi tot 10 întorși?  Așa,  și făr de bicicletă și făr de volan.

Da, ai dreptate! Mi-i limba scoasă d-un cot, îmi tremură sandalele, dar ce emoție infinită să strecor plicul cel galben printre gălăgii de Fiona şi Jolita! Iote, m-am așezat, aci, în deal. Spatele mi-i perfect lipit de gardul cel nou, nici inima nu-mi bate prea tare de aud muzici ițite de la doamna. Niciodată n-am știut a identifica cine-i dăruie concerte, pare să nu fie Mozart, dar mai mult nu plusez. Știi bine cu câtă necredință abia-l identific pe grecul tău.

Uf, m-am luat cu muzicile! La mulți ani, 80, doamna! 

                   Voiam mai mult a scrie că-s toate bune-n urmele tale. De-aș deschide poarta, cu mult înainte să reușească echipa Fiona - Jolica să mă cadă din picioare epuizate, m-ar opri nisipul, iară e o dună taman la intrare. Ce să împing, parcă n-ai ști că tot pe acolo e rămasă și coada de hârleț îngropat! Hai că m-am strecurat făr să scap nicio umbră de cățel în afara împărăției. Află despre ele, fionele jolite, că nu m-așteaptă cu noroace pân la capătul rulotei, n-aș zice că-i musai rodul dresajamentului tău aprig!

                    În mare grabă ai mai plecat de mă-mpiedic de toate istea p’ aci! Ți-am mai zis cât de înspăimântătoare ai lăsat cuiele astea magazinești, nici nu le aruncam priviri de nu trebea să caut secera. Păi, ce fel vrei să ajung sus, la băncuța buștean să mă tratez c-olecuță de umbră?! Și fetele astea blănoase nici că mă păsuiesc.

S-o copt toți prunii, dară voi tot p’ acolo perpeliți la apă sărată! Nu mai e nicio caisă. Și porumbul din stânga e-n pârg. D’ aci se aude mult mai limpede concertul, drept e că-s hodinită, d’ amu și drumul e lung. Mozart nu-i, da’ să mă luminezi și pe mine de-ntrebi.

Mai vreu a zice că astă drumeție fu strașnică! Vezi că nu-i musai să ți se deschidă sau la capătului drumului să te aștepte cineva? Călătoria în sine fu semn bun. Mă pricepi amu?!

Uite, io mă țiu de promisiunea de a câștiga la loto mâine pentru tine și călătoriile tale în jurul lumii, numa' de-mi promiți că te gândeşti și la varianta mea: peripeția de a cunoaște un om pe-ndelete e o călătorie desăvârșită cu mult mai intensă. Zi! Promiți asta? Știu că ieri voiam să mă trimiţi la cursul de flori, da-s sucită!

Drum bun, dragul meu!

Te-mbrățișez amu pentru atunci.

N.B. Am uitat a zice: pisicu o făcut niște prostioare printre d’astea căzute de pe ușa magaziei cuioase. Nu te abate amu de la seninuri pentru iste fapte negrave! Să nu uiți că motanu' tot, nimic Maria! De nu-ți crezi ochilor, atunci Fiona și Jolica, nimic Maria! Niște obrăznicături,  că pe drept le mai zici!

Na, că plecam făr să-ți spui.

La mulți ani!

Și șterge-ți lacrimile,  măi omule, ți-am zis doară că-s toate bune, cum ne-ai lăsat!