Coşuleţ cu flori din pastă de zahăr

Că visez ca-n viaţa asta să ajung să trăiesc din tortulit, nu-i un secret, pân atunci cele mai mari izbânzi le am când trebe să pregătesc un decor altfel pentru o aceeaşi persoană.
Şi,  de Bebi e campionul absolut cu torturile pentru 2 ani, 3 şi 4 ani, cu tot atâtea onomastici de Sf. Ştefan, ba chiar şi cu una de Sf. Alexandru, oamenii pentru care am pregătit zaharoase colorate, făr să-i cunosc,  în doi ani consecutivi, mi-s prilej de mare bucurie.

Doamnei,  despre care scriu,  i-am pregătit anul trecut trandafirii portocalii, unii dintre cei mai chinuiţi trandafiri zambetani. Anul acesta, coşuleţul l-am lucrat cu mare drag, abia amu la poze descopăr c-am făcut un ghiveci de soiuri, mărimi şi culori, ceea ce dom Inginer mi-a zis de la primul control privind calitatea trebii ce-o prestez.

Tehnica este cea de la coşurile pregătite pentru Mihaili, amu suportul castron pe care am montat a fost unul mult mai mic. N-am avut răbdare să-i usuc toarta şi am cam ratat-o.

Abia l-am terminat şi am rămas c-o poftă nebună de a începe buchetul mamei pentru Sf. Ilie!

Mulţumesc, G, să-ţi trăiască!