De ce astă carte
În prima tură, din decembrie 2025, când am intrat într-un Anticariat după doușcinci de ani — i-au mai urmat două repede — mi-a atras atenția cărțulia aceasta. A costat 10 lei. Volumul nou, în librării, acum este 58 de lei.
Mi-am notat pe fișa de lectură: am crezut, când am ales-o, că este o lucrare autobiografică. Nu-mi amintesc cum de m-am gândit atunci că Zelenski ar putea scrie despre sine ca despre un erou.
Abia terminasem memoriile lui Alexei Navalnîi și eram încă sub vraja supereroilor. Căci, da, și pe Zelenski îl receptasem astfel în scurtele momente în care l-am văzut pe televizor. Era începutul războiului, probabil chiar sfârșit de februarie 2022, și aveam atâtea frici încât îmi amintesc că am și plâns de câteva ori când l-am văzut cât este de sigur pe vorbele sale și pe forțele lor.
Ce reprezintă numele lui Volodimir Zelenski? Fără îndoială, după 30 de ani, el este primul șef de stat ucrainean care întrupează, prin cuvintele și acțiunile sale, ideea unei națiuni politice moderne. Tânărul președinte nu este intelectual, nici vreun gânditor. Este un om de stat pragmatic, cu idei simple. Prea multe, i se reproșează uneori. Și-a construit aura pe seama capacității sale de a genera mesaje politice puternice. Această abilitate de a produce discursuri în care să se poată regăsi orice ucrainean reprezintă forța sa, făcându-l depozitarul unei identități naționale ucrainene în profundă transformare după 2014.
În panica, teama și confuzia aceea, care m-or ținut cam întregul an — și nici azi, când se adună deja patru, n-aș zice că mi s-or nivelat fricile — îmi imaginam că el singur îl va nimici pe Putin, dară împreună c-o armată de oameni trecută deja prin atâtea furci caudine ale istoriei.
*** Un președinte, în lumini și umbre
Să-ncep, pe foarte scurt, cu cei doi autori: Régis Genté și Stéphane Siohan.
Régis Genté este jurnalist independent și scriitor francez, specializat în Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală. Locuiește în capitala Georgiei de peste 20 de ani. S-a axat pe actualitatea ucraineană, realizând mai ales reportaje despre problemele geopolitice și energetice. A acoperit majoritatea evenimentelor majore din spațiul post‑sovietic: revoluțiile, conflictele din Caucaz, războaiele din Ucraina, alegerile și mișcările sociale.
În concluzie, este unul dintre cei mai experimentați jurnaliști occidentali din spațiul ex‑sovietic: trăiește în regiune, nu a scris „din birou” și are acces direct la surse locale, înțelegând mecanismele politice și istorice ale zonei.
Stéphane Siohan este un jurnalist francez specializat în Ucraina și Europa de Est, cu peste un deceniu de experiență. Este corespondent la Kiev. E producător de filme documentare și scriitor. A realizat un film documentar despre ascensiunea lui Zelenski și documentează războiul dintre Ucraina și Rusia. Are o înțelegere profundă a societății ucrainene, a sistemului politic și a actorilor sociali.
Mă amuză că, în carte, cantitatea de informații despre traducătoarea din limba franceză, Silvia Năstăsie, este aproape cât despre cei doi scriitori la un loc. Ca să fiu exactă, 81,81% este raportul. Drept e că mă și plictisesc... L-am întrebat suplimentar pe AI despre cei doi jurnaliști, pentru că în volum informațiile sunt foarte puține.
Silvia Năstăsie — nu-mi amintesc să mai fi găsit date despre traducător într-o altă carte — a terminat U.N.A.T.C. și a lucrat ca secretar literar la teatre din București. Până-n prezent a adunat ceva traduceri, n-am priceput dacă toate sunt din limba franceză.
Dacă volumul acesta are vreun merit — sigur că are mai multe — acela este echilibrul. Nu osanale, nu scuipat în piața publică. Deși Zelenski este tema anunțată din titlu, eu nu am simțit asta. Poate că drumul lui, de la Facultatea de Drept abandonată pân la președinție, străbate lucrarea ca un fir roșu, dar de multe ori se pierde în istoria mai veche sau mai nouă a Ucrainei și în relațiile, la fel de vechi sau de noi, cu Rusia.
Înainte de a fi în slujba poporului, Volodimir Zelenski a fost în slujba oligarhilor, care l-au răsplătit cum se cuvine, dându-i să semneze contracte cu mai multe zerouri, mulțumită cărora a putut să acceadă la celebritate, dar să se și îmbogățească. Zelenski nu e oligarh, dar acceptă să susțină spectacole în casele lor...
Atât de puțin spațiu a fost acordat copilăriei și familiei lui Zelenski, încât parcă au lipsit cu desăvârșire. Cariera de actor și de comediant, ascensiunea în televiziune și celebritatea sunt adesea repetate pân la saturație. Cum a ajuns la politică, nici asta n-aș putea spune. Există câteva speculații — parcă nedovedite, că ar fi fost marioneta unui oligarh prieten. Urmează, pe foarte scurt, campania electorală și succesul din 2019. Sunt pomenite stângăciile primelor luni de mandat. Le-am zis eu, cu drăgălășenie, stângăcii; în carte verdictul este și corigent și repetent. Urmează începerea războiului, în dimineața lui 24 februarie 2022 și transformarea (era să zic schimbarea la față, dar e prea puțin) a omului și a președintelui.
În tot restul Europei, amintirea celui de Al Doilea Război Mondial se risipește odată cu dispariția naturală a ultimilor martori. Și iată că, în 2022, în Ucraina, acolo unde s‑au scris câteva dintre cele mai sângeroase și mai dramatice pagini ale secolului al XX‑lea, izbucnește un nou război major: posibil, cel mai important conflict convențional între două state, două armate, pe pământ european, după 1945. În seara de 24 februarie, Ucraina înregistrează deja 137 de morți și 316 răniți, un prim bilanț cât se poate de provizoriu. Volodimir Zelenski susține o nouă cuvântare oficială, care dă tonul comunicărilor sale ulterioare: simplu, direct, fără concesii și, mai ales, neezitând să apese acele pedale care mișcă ceva în conștiințele occidentale de bună-credință. "Azi am întrebat 27 de lideri europeni dacă Ucraina va intra în NATO: tuturor le e teamă, nimeni nu îmi răspunde", dezvăluie el, cutezător. "Dar nouă nu ne e teamă. Nouă nu ne e teamă de nimic. Nouă nu ne e teamă să ne apărăm țara. Nouă nu ne e teamă de Rusia."
Autorii menționează că ancheta lor, făcută la rece, a avut la bază: interviuri cu apropiați, observații directe, context politic și geopolitic, analiza modului în care Zelenski comunică și ia decizii. Unul dintre jurnaliști a participat la mai multe conferințe de presă ale lui președintelui ucrainean. Poate pentru că nu operează deloc cu emoții, omul e pus sub lupă și ce rezultă de acolo, aia e — nici mai roz, nici mai negru. Pare o lucrare făcută însă din cărți. Parcă s-ar fi închis ambii jurnaliști francezi în biblioteca municipală, ar fi cerut toate ziarele și emisiunile în care apare Zelenski și ar mai fi ieșit abia după ce au luat toate notițele.
Nu am habar de ce se vorbește despre contrastul dintre omul de scenă și omul politic sau despre transformarea actorului în lider de război. Ca actor de comedie pare-se are un talent nativ. Ca președinte, fără experiență politică sau de război, învață pas cu pas. Pentru mine atât e de simplu: punctele forte nu le anulează pe cele vulnerabile și nici invers. Sigur că nu-mi imaginez vreunul dintre președinții României postrevoluționare, în eventualitatea unui război, să învețe ceva pas cu pas. Poate Băsescu să fi avut olecuță din determinarea președintelui ucrainean...
Amenințările sunt suficient de întemeiate pentru ca Statele Unite să îi propună lui Zelenski să îl evacueze. "Am nevoie de muniție, nu de un taxi", le răspunde sec președintele mesagerilor lui Joe Biden, printr‑o replică ce va face istorie. Orele trec și Volodimir Zelenski prinde curaj. Planurilor sumbre și fake news‑ului de la Kremlin le răspunde pe măsură, folosindu‑și armele preferate: Instagramul și rețelele de socializare, sub ochii ucrainenilor și ai internauților din întreaga lume care descoperă, la rândul lor, fenomenul.
Posibil că-i adevărat că fiecare popor are conducătorul pe care îl merită. Câțiva oameni din jurul meu sunt foarte nemulțumiți de faptul că România transferă bani Ucrainei. Să ne înțelegem: la o cafea și la o țigară, cu frigiderul plin și 25 de grade iarna, comentează ofuscați pe TikTok că nu-i drept bănișorii lor... Pare-se, dom’le, că-i prea mare prețul pe care-l plătim ca războiul să nu ajungă în România. Mi se pare totul atât de trist și țara asta atât de lipsită de șanse adevărate...
Cred că am uitat ceva important: Volodimir Zelenski este născut în 1978 și în 2019 avea 41 de ani.
În vârstă de 44 de ani, acest om a cunoscut deja mai multe vieți. Este apanajul artiștilor, al creatorilor și al celor buni la toate. Umorist, actor, scenarist, producător, patron de firmă, a devenit celebru pentru că l-a întruchipat în două rânduri pe președintele Ucrainei: prima oară în 2015, într-un serial de comedie numit Sluga naradu (În slujba poporului), și a doua oară în 2019, în viața reală, la capătul unui scrutin cum nu a mai fost altul în lume. Un scenariu cu adevărat suprarealist și postmodern, în care nu se mai știe cât e ficțiune și cât e realitate. Pe micul ecran, Zelenski, și-a pus la bătaie toată fantezia pentru a întruchipa, în pielea improbabilului Vasil Goloborodko, tot ceea ce i s-ar putea întâmpla unui președinte al Ucrainei. Îi lipsea un singur rol: acela de conducător de război.
M-a nedumerit puțin finalul cărții, parcă-i din alt film. Mi-a amintit de părinții care-și sărută pe frunte copiii doar atunci când dorm. Întreaga carte este scrisă în stilul chirurgie cu laser, iar finalul constă într-o declarație de dragoste împrumutată de la Mihailo Tkaci, unul dintre cei mai buni jurnaliști de investigație din Ucraina. Acesta a fost pe urmele lui Zelenski trei ani, zi și noapte, și nu i-a iertat nimic: reședința luxoasă, legăturile cu oligarhii, scandalurile deputaților săi, privilegiile de putere... Într-o conferință de presă din ultima toamnă de pace, cei doi și-au adresat invective în fața camerelor de filmat timp de jumătate de oră.
Or poate că admirația celor doi jurnaliști este comunicată din titlu și mai mult n-au simțit să pluseze — În mintea unui erou.
Altădată spuneam «cineva ca Churchill», sau «avem nevoie de un Václav Havel al nostru», sau chiar «unde este un Mandela al nostru». Anii vor trece și, indiferent dacă acest război se va încheia cu victoria Ucrainei sau cu înfrângerea Rusiei, în diferite țări, în vremuri grele, în lumea întreaga, am impresia că oamenii vor spune «Zelenski al nostrul», sau «avem nevoie de Zelenski al nostrul», sau chiar «unde este Zelenski al nostrul»
Mda, așa dușmani să tot ai.
Am păstrat câteva informații savuroase despre omul Vova Zelenski pentru un alt proiect și pentru că îmi doresc, în primul rând, să nu mă lungesc, iar în al doilea rând pentru că n-aș vrea să le am grămadă pe pagina cu oligarhi, război, stângăcii...
Despre steluțe
Făr’ de a minimiza eforturile autorilor — la tot pasul se vede cu ochiul liber câtă documentare a presupus lucrarea — pentru mine nu fu cu adevărat un volum extraordinar. Încă sub efectul Navalnîi, mi-aș fi dorit mai mult din omul Zelenski. Sigur, faptul că acum am o imagine mult mai limpede a istoriei recente a Ucrainei, și nu doar, nu-i puțin lucru.
Fu însă foarte greu să mă țin de toate firele — le-aș zice mafiote, că nu par să fie de altă natură. Urzeala tronurilor e mic copil pe lângă ce încrengături sunt demonstrate negru pe alb în cartea asta. Din păcate pentru domnul Volodimir, la câteva dintre ele este părtaș direct. Din fericire pentru el, nu va fi judecat de Istorie doar prin prisma lor.
- Zelenski: În mintea unui erou, de Régis Genté și Stéphane Siohan, traducere din limba franceză Silivia Năstasie, editura Curtea Veche, 2022, 183 de pagini.
_______________________________
Ș-am ajuns, în sfârșit, la rubrica mea preferată, Coperțile închipuite. Îmi fu foarte greu să conving vreun AI să-mi genereze ceea ce-mi doream: un puzzle cu chipul lui Zelenski pe fundalul drapelului Ucrainei, unele piese lipsă, altele cu tricouri kaki, cuvinte pocite în ucraineană sau engleză, slavă Ucrainei!, caracatițe, răsărituri, piese negre, bucăți albe...
📚🧩 1. Copilot a reușit puțin din ceea ce gândeam cu piesa lipsă. Dar nu a păstrat nimic din coperta originală cu chipul concentrat, obosit și reținut. Ăsta-i păcatul lui Copilot: la nivelul meu amatoricesc îmi pocește originalul — de la scris la imagine. Abia aștept să crească mare și să-mi picteze la virgulă tot ce-i comand.
➤ Celelalte aproximativ 450 de volume despre care am scris sunt adunate sub umbrela ACEASTA.
➤ Indexarea titlurilor din 2022 - 2026 este AICI.
➤ Cărțile despre care am povestit în 2026:
1. Cartea Mironei - Cella Serghi ****
2. Jurnalul unei nopți nedesăvârșite - Hiromi Kawakami ***
3. Unde este Anne Frank - Ari Folman ****
4. Fugarul - Stephen King ****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu